ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2404/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 14 aprilie 2009, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr. 3388/101/2009, cererea de revizuire formulată de revizuentele G.F., C.A. și C.F., împotriva Deciziei civile nr. 378/R din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 5151/225/2008, intimați fiind G.R., C.L.F.F. Șimian și C.J.F.F. Mehedinți, având ca obiect fond funciar. În motivare, revizuenții au arătat că au formulat cerere pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 59601/1997 pe motiv că acesta a fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în sensul că s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului de 900 mp, situat în intravilanul satului Cernești, cu toate că acest teren nu a fost niciodată în proprietatea fostului C.A.P.

Șimian. Au mai arătat revizuenții că, prin Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 în dosarul nr. 892/2003, Curtea de apel Craiova s-a pronunțat în sensul că acestei suprafețe îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 10/2001, iar nu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 18/1991 modificată. Or, de îndată ce o instanță a dispus cu privire la regimul juridic al acestei suprafețe de teren, faptul că Tribunalul Mehedinți, prin Decizia civilă nr. 378 din 12 martie 2009, a stabilit un alt regim juridic al aceleași suprafețe de teren, presupune că există hotărâri potrivnice date de instanțe de grade diferite în una și aceeași pricină și între aceleași părți, respectiv între revizuente și pârâtul G.R.

Astfel, având în vedere că există hotărâri potrivnice, s-a ajuns la situația de a avea situată casa retrocedată pe terenul ce aparține pârâtului, tocmai ca urmare a nesocotirii de către Tribunalul Mehedinți a regimului juridic aplicabil suprafeței de 900 mp teren intravilan. Prin Decizia civilă nr. 779R din 4 iunie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din cererea de revizuire, formulată de revizuente, rezultă că cele două hotărâri potrivnice invocate sunt Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 892/2003 și Decizia civilă nr. 378/R din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 5151/225/2008, iar potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., în cazul de revizuire prevăzut la pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Intimatul G.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire cu motivarea că nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză și față de împrejurarea că în cel de-al doilea litigiu s-a invocat obligativitatea Deciziei civile nr. 186/2003 a Curții de apel Craiova și, implicit, puterea de lucru judecat a acesteia. Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de criticile menționate, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. are în vedere constatarea cu întârziere a puterii de lucru judecat, astfel încât această excepție trebuie să nu fi fost antamată în cel de-al doilea dosar. Înalta Curte observă că cele două hotărâri considerate potrivnice de către revizuenți în prezenta cauză sunt: Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr. 892/2003 și Decizia civilă nr. 378/R din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. 5151/225/2008.

Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunțată de Curtea de apel Craiova în dosarul nr. 892/2003 are ca obiect contestarea dispoziției nr. 163/7.10.2002 emisă de Primăria comunei Șimian, județul Mehedinți, prin care a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea terenului de 900 mp pe care se află o locuință, situat în comuna Șimian, sat Cerneți, județul Mehedinți. Prin Decizia civilă nr. 186 din 11 iulie 2003 pronunțată de Curtea de apel Craiova a fost admis apelul împotriva Sentinței civile nr. 946/2002 a Tribunalului Mehedinți, a fost schimbată sentința menționată, admisă contestația reclamantelor G.F., C.A. și C.F., anulată dispoziția nr. 163/7.10.2002 și restituit către reclamante imobilul în litigiu, constatându-se că ceilalți moștenitori nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei civile nr. 6486/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, reclamantele G.F., C.A. și C.F. au fost considerate proprietare asupra imobilului în litigiu în baza acestei hotărâri irevocabile, în contradictoriu cu Primăria comunei Șimian. Pe de altă parte, ulterior, prin Decizia civilă nr. 378/R din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost admis recursul formulat de pârâtul G.R. împotriva Sentinței civile nr. 5114/2008 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, modificată sentința și respinsă acțiunea formulată de aceleași reclamante: G.F., C.A. și C.F. în contradictoriu cu G.R., Comisia locală de fond funciar Șimian și Comisia județeană de fond funciar Mehedinți.

Acțiunea a avut ca obiect de această dată constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 59601/1997 emis de Primăria comunei Șimian în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru același teren de 900 mp, pe numele moștenitorilor lui G.A.: G.R., G.G., G.F., G.J. și C.E., între care s-a realizat un partaj prin care imobilul în litigiu a revenit în proprietate lui G.R., astfel încât în temeiul acestei acțiuni reclamantele din prezenta cauză nu pot invoca un drept de proprietate asupra imobilului, aspect în raport de care se invocă existența contrarietății între cele două hotărâri. Comparând însă cele două hotărâri prin prisma criteriilor de admisibilitate ale cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția identității de părți, obiect și cauză, una dintre acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 59601/1997 emis de Comisia locală de fond funciar a comunei Șimian, iar cea de-a doua contestarea dispoziției nr. 163/7.10.2002 emisă de Primăria comunei Șimian, județul Mehedinți. De asemenea, în cele două cauze au calitate de pârâți persoane diferite, iar temeiul juridic al primei acțiuni este Legea nr. 18/1991, în timp ce cel al celei de-a doua acțiuni este Legea nr. 10/2001.

Lipsa identității de părți, obiect și cauză între cele două acțiuni a determinat imposibilitatea invocării excepției puterii de lucru judecat în procesul ulterior, soluționat prin Decizia civilă nr. 378 din 12 martie 2009 al Tribunalului Mehedinți, deși a fost depusă Decizia nr. 186/2003 a Curții de apel Craiova și avută în vedere de instanță în cadrul acelui proces, astfel cum rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 378 din 12 martie 2009. Prin urmare, în lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză, Înalta Curte consideră că cele două hotărâri nu sunt pronunțate în una și aceeași pricină, motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, deoarece efectele contrare ale unor hotărâri judecătorești pronunțate în pricini diferite nu se pot concilia pe calea revizuirii.

Aceasta deoarece revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare care urmărește numai constatarea cu întârziere a puterii de lucru judecat, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată și soluționată pe parcursul procesului ulterior care s-a desfășurat între aceleași părți, în temeiul aceleeași cauze și având același obiect. Văzând dispozițiile art. 274 C. proc. civ., va obliga pe revizuente la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul G.R., la solicitarea acestuia, luând în considerare chitanțele depuse la dosar reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de revizuire formulată de G.F., C.A. și C.F. împotriva Deciziei nr. 378/R din 12 martie 2009 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă. Obligă revizuentele la 1.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul G.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2010.