ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6113/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

M.V. a formulat plângere împotriva

răspunsului ce i-a fost comunicat cu adresa nr. 30133 din 19 februarie 2002 de

Ministerul de Interne și prin care i se făcea cunoscut la notificarea formulată

în temeiul Legii nr. 10/2001 către Grupul de pompieri „Drobeta” al județului

Mehedinți de restituire în natură a unui teren în suprafață de 235 mp situat în

intravilanul localității Vînju Mare în incinta unității de pompieri, nu intra

sub incidența Legii nr. 10/2001, regimul juridic fiind reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991 republicată, așa cum de altfel au statuat-o expres

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul a precizat că terenul în

dispută deși face parte din domeniul public de interes local conform H.G. nr.

591/1996 și a fost transmis din administrarea Consiliului local al orașului

Vînju Mare în administrarea Ministerului de Interne pentru subunitatea de

pompieri Vînju Mare, i-a fost înscris și în titlul de proprietate nr. 71587 din

9 iulie 1997 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor din județul Mehedinți dar nu a fost pus în

posesie și prin urmare era îndrituit să-l solicite în natură sau în echivalent

conform Legii nr. 10/2001 întrucât nu era afectat de construcții.

Tribunalul Mehedinți, secția civilă,

prin sentința nr. 711 din 7 octombrie 2002 a respins acțiunea cu motivarea că

pentru terenul de 235 mp situat în intravilanul localității Vînju Mare, județul

Mehedinți reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul

Legii nr. 18/1991 fiind emis titlul de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997

și prin urmare Legea nr. 10/2001 nu mai putea servi ca temei juridic pentru

formularea unei noi cereri de restituire a aceluiași teren, art. 8 din lege

prevăzând expres exceptarea bunurilor imobile cerute și obținute în temeiul

unei alte legi de reparație.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 13 din 31 ianuarie 2003 a respins apelul declarat de

reclamantul M.V. împotriva sentinței nr. 711 din 7 octombrie 2002 a

Tribunalului Mehedinți, secția civilă.

În motivarea soluției instanța a

reținut că potrivit Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit

suprafața de 1015 mp din întregul teren de 1250 mp cât a pretins iar restul de

235 mp teren este ocupat de clădirea pârâtei și potrivit art. 24 alin. (2) din

lege trebuia să i se acorde în compensare alt teren în imediata vecinătate a

localității, așa cum de altfel s-a dispus irevocabil prin decizia civilă nr.

988/A din 27 august 1996 a Tribunalului Mehedinți.

Prin urmare, existând deja o

hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat situația juridică

a terenului în dispută, reclamantul nu mai putea pretinde același teren și în

temeiul Legii nr. 10/2001, iar dacă a optat pentru despăgubiri prin echivalent

trebuie să urmeze procedura instituită de această lege în sensul de a se adresa

cu notificare unității deținătoare a terenului și în cele din urmă dacă era

cazul, instanței judecătorești.

În contra acestei decizii

reclamantul M.V. a declarat recurs, intitulat impropriu „revizuire” susținând

în esență că deși a probat că este proprietarul suprafeței de 235 mp teren

intravilan conform deciziei nr. 988/A din 27 august 1996 a Tribunalului

Mehedinți, secția civilă, și a titlului de proprietate nr. 71587 din 9 iulie

1997 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenului din județul Mehedinți, nu a reușit să intre în posesia

acestuia întrucât continua să fie menținută în mod nelegal în domeniul public

al orașului și în administrarea Companiei de Pompieri Vînju Mare, deși a depus

numeroase demersuri pentru trecerea terenului din domeniul public în cel

privat, lipsindu-l astfel de folosința lui.

Mai susține recurentul că urmează a

acționa Primăria orașului Vînju Mare în temeiul Legii contenciosului

administrativ nr. 29/1990 în vigoare la acea dată.

Recursul nu este fondat.

Din dosar a rezultat că prin decizia

nr. 988/A din 27 august 1996 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă, s-a admis

recursul declarat de petentul M.V. împotriva sentinței civile nr. 1172 din 7

februarie 1996 a Judecătoriei Turnu Severin, s-a casat sentința atacată și s-a

admis plângerea petentului și s-a dispus reconstituirea dreptului de

proprietate în favoarea acestuia și pentru o suprafață de 235 mp teren situată

în intravilanul localității Vînju Mare (dosar nr. 2282/2002 a Tribunalului

Mehedinți).

Ulterior, Comisia județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Mehedinți a emis titlul

de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997 în favoarea petentului M.V., conform

Legii nr. 18/1991 a fondului funciar pentru o suprafață de 1250 mp teren

intravilan respectiv parcela nr. 339/2 în suprafață de 0,0296 ha și parcela nr.

339/1 în suprafața de 0,0954 ha (dos nr. 2282/2002).

Din cele expuse rezultă cu evidență

că terenul în suprafață de 235 mp situat în intravilanul localității Vînju Mare

pentru care reclamantul M.V. a notificat Ministerul de Interne, Grupul de

pompieri „Drobeta” al județului Mehedinți a format obiect al Legii nr. 18/2001.

Or, potrivit art. 8 din Legea nr.

10/2001 nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic

este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată și prin

Legea nr. 1/2001.

Cum în speță, recurentul a beneficiat

pentru terenul de 235 mp situat în intravilanul orașului Vînju Mare de

dispozițiile Legii nr. 18/1991 întrucât i-a fost emis titlul de proprietate nr.

71587 din 9 iulie 1997, corect instanțele au reținut că notificarea

recurentului- reclamant nu putea forma obiect de examinare în cadrul Legii nr.

10/2001.

Astfel fiind recursul apare

neîntemeiat și urmează a fi respins.

De altfel, criticile formulate de

recurent nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 13 din 31 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2004.