ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.09.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7380/2005

HOTĂRÂRE
29.09.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7380/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 10 iunie 2002,

reclamantul

N.V.G. a chemat în judecată

pe pârâta Primăria comunei Punghina, solicitând:

- să se constate

nulitatea dispoziției nr. 50 din 9 septembrie 2001, emisă de aceasta din urmă

cu încălcarea Legii nr. 10/2001, precum și a actului de punere în posesie

pentru suprafața de 50 ha teren agricol;

- obligarea pârâtei

la restituirea terenului intravilan liber, plata despăgubirilor legale pentru

construcțiile care nu mai există și, în privința suprafeței de 50 ha teren

arabil, respectarea amplasamentului din momentul naționalizării;

În motivarea

acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 1/2000 și

art. 960 C. civ., reclamantul a susținut că:

- dispoziția atacată

i-a fost comunicată odată cu punerea în posesie, când a constat că, în locul

terenului său intravilan, pârâta i-a atribuit alte două parcele, din care doar

una îi aparținuse, parțial;

- suprafața de 50 ha

teren arabil, pentru care s-a reconstituit dreptul său de proprietate, i-a fost

atribuită pe alt amplasament.

Judecătoria Vânju

Mare, prin sentința civilă nr. 2111 din 23 septembrie 2002, și-a declinat

competența în favoarea Tribunalului Mehedinți pentru considerentul că în speță

este vorba despre o plângere întemeiată pe Legea nr. 10/2001.

După investirea tribunalului,

respectiv la 25 februarie 2003, reclamantul a precizat că solicită doar:

- restituirea în

natură, pe amplasamentul inițial, a suprafeței de 1,50 ha teren intravilan pe

care se aflau construcțiile mai întâi expropriate, iar apoi demolate;

- anularea procesului

verbal de punere în posesie, prin care i-au fost atribuite două parcele, de

9400 mp și de 5500 mp, ce nu i-au aparținut, incluse, din eroare, atât în

suprafața intravilană, cât și suprafața extravilană de 50 ha

În motivarea acestei

cereri reclamantul a susținut că:

- prin dispoziția nr.

44 din 20 august 2002, Primăria Pungheni și-a recunoscut eroarea din precedenta

dispoziție, referitoare la restituirea unei case care nu i-a aparținut și

terenul aferent, de 0,90 ha;

- se impune însă

restituirea suprafeței expropriate, de 1,50 ha, aferentă casei demolate

recunoscute, care este liberă;

- pe cale de

consecință, trebuie anulat procesul verbal, prin care i-a fost restituită

suprafața de 0,90 ha, ce nu i-a aparținut;

- pe de altă parte,

suprafața menționată, ca și diferența de 0,540 ha, au fost incluse atât în

categoria terenului intravilan, cât și în categoria terenului extravilan,

diminuându-se astfel suprafața de 50 ha;

Tribunalul Mehedinți,

secția civilă, prin sentința nr. 1080 din 14 octombrie 2003, a admis acțiunea

precizată și, în consecință, a anulat parțial procesul verbal de punere în

posesie A38/3, doar pentru suprafața de 1,50 ha din intravilan și a obligat-o

pe pârâtă să-i restituie reclamantului terenul menționat, individualizat în raportul

de expertiză întocmit de M.A.

S-a reținut că:

- prin dispoziția nr.

50/2001, pârâta a dispus să se restituie reclamantului, în natură, două case și

terenul intravilan de 1,50 ha, aferent construcțiilor;

- pârâta a dispus

prin aceeași dispoziție ca pentru construcțiile demolate reclamantul să

primească despăgubiri în echivalent, ce se vor stabili de Comisia județeană de

aplicare a Legii nr. 10/2001;

- ulterior, prin dispoziția

nr. 44/2002, pârâta a modificat parțial prima dispoziție, în sensul restituirii

unei singure case, care mai există, precum și a terenului aferent de 1,50 ha,

urmând ca pentru construcțiile demolate reclamantul să primească despăgubiri;

- expertul a

constatat că terenul solicitat măsoară 15721 mp și este parțial ocupat de

construcții edificate fără autorizație și acte de proprietate sau concesionare;

- acest ultim aspect

este irelevant în raport de regula restituirii în natură, consacrată de Legea

nr. 10/2001;

Curtea de apel

Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 616 din 25 martie 2004, a admis apelul

declarat de pârâta și a anulat sentința, cu trimiterea cauzei spre competență

soluționare la Judecătoria Vânju Mare.

S-a reținut că, față

de precizarea reclamantului, că își restrânge acțiunea la anularea procesului

verbal de punere în posesie emis conform Legii nr. 18/1991, pricina trebuie

soluționată în primă instanță de judecătorie.

Reclamantul a

declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Craiova.

În motivarea

recursului reclamantul a susținut că:

- prin precizarea

făcută la Tribunalul Mehedinți nu a înțeles să conteste actele emise în baza

Legii nr. 18/1991, deci nu și-a modificat temeiul juridic inițial, respectiv

Legea nr. 10/2001;

- ca urmare a

reținerii eronate a obiectului acțiunii precizate, instanța de apel a aplicat

greșit legea și, totodată, a încălcat principiul disponibilității;

Ambele critici sunt

nefondate deoarece:

- atât în cererea

inițială, cât și în precizările din 25 februarie 2003, reclamantul a solicitat

expres anularea procesului verbal de punere în posesie, act emis în baza Legii

nr. 18/1991;

- prin dispoziția nr.

44/2002 (emisă potrivit Legii nr. 10/2001), ca și prin precedenta dispoziție,

pârâta i-a retrocedat reclamantului întreaga suprafață solicitată, respectiv

1,5 ha teren intravilan;

- instanța de apel nu

a încălcat principiul disponibilității atât timp cât reclamantul, în cererea

introductivă, s-a referit și la Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere solicitate

în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;

Așa fiind, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul N.V.G. împotriva deciziei nr. 616 din 25 martie 2004 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-04-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 545/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată, la data de 1 august 2003, O.E.F. a chemat în judecată pe pârâta P.C. Popești pentru a fi obligată să-i restituie în natură terenul intravilan de 5000 m.p. și construcți
ÎCCJ 2008-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2013/2008
, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate prin el însuși, dar având valoare probantă în susținerea calității reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001. S
ÎCCJ 2004-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6113/2004
temeiul Legii nr. 18/1991 fiind emis titlul de proprietate nr. 71587 din 9 iulie 1997 și prin urmare Legea nr. 10/2001 nu mai putea servi ca temei juridic pentru formularea unei noi cereri de restituire a aceluiași teren, art. 8 din lege pr
ÎCCJ 2006-02-02
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2006
terenul solicitat ar fi făcut obiectul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, este greșită. Pe parcursul procesului, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice deoar
ÎCCJ 2009-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4999/2009
. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. În speță, atât cu ocazia judecării în f
Sursă