ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7380/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7380/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 10 iunie 2002,
reclamantul
N.V.G. a chemat în judecată
pe pârâta Primăria comunei Punghina, solicitând:
- să se constate
nulitatea dispoziției nr. 50 din 9 septembrie 2001, emisă de aceasta din urmă
cu încălcarea Legii nr. 10/2001, precum și a actului de punere în posesie
pentru suprafața de 50 ha teren agricol;
- obligarea pârâtei
la restituirea terenului intravilan liber, plata despăgubirilor legale pentru
construcțiile care nu mai există și, în privința suprafeței de 50 ha teren
arabil, respectarea amplasamentului din momentul naționalizării;
În motivarea
acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 1/2000 și
art. 960 C. civ., reclamantul a susținut că:
- dispoziția atacată
i-a fost comunicată odată cu punerea în posesie, când a constat că, în locul
terenului său intravilan, pârâta i-a atribuit alte două parcele, din care doar
una îi aparținuse, parțial;
- suprafața de 50 ha
teren arabil, pentru care s-a reconstituit dreptul său de proprietate, i-a fost
atribuită pe alt amplasament.
Judecătoria Vânju
Mare, prin sentința civilă nr. 2111 din 23 septembrie 2002, și-a declinat
competența în favoarea Tribunalului Mehedinți pentru considerentul că în speță
este vorba despre o plângere întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
După investirea tribunalului,
respectiv la 25 februarie 2003, reclamantul a precizat că solicită doar:
- restituirea în
natură, pe amplasamentul inițial, a suprafeței de 1,50 ha teren intravilan pe
care se aflau construcțiile mai întâi expropriate, iar apoi demolate;
- anularea procesului
verbal de punere în posesie, prin care i-au fost atribuite două parcele, de
9400 mp și de 5500 mp, ce nu i-au aparținut, incluse, din eroare, atât în
suprafața intravilană, cât și suprafața extravilană de 50 ha
În motivarea acestei
cereri reclamantul a susținut că:
- prin dispoziția nr.
44 din 20 august 2002, Primăria Pungheni și-a recunoscut eroarea din precedenta
dispoziție, referitoare la restituirea unei case care nu i-a aparținut și
terenul aferent, de 0,90 ha;
- se impune însă
restituirea suprafeței expropriate, de 1,50 ha, aferentă casei demolate
recunoscute, care este liberă;
- pe cale de
consecință, trebuie anulat procesul verbal, prin care i-a fost restituită
suprafața de 0,90 ha, ce nu i-a aparținut;
- pe de altă parte,
suprafața menționată, ca și diferența de 0,540 ha, au fost incluse atât în
categoria terenului intravilan, cât și în categoria terenului extravilan,
diminuându-se astfel suprafața de 50 ha;
Tribunalul Mehedinți,
secția civilă, prin sentința nr. 1080 din 14 octombrie 2003, a admis acțiunea
precizată și, în consecință, a anulat parțial procesul verbal de punere în
posesie A38/3, doar pentru suprafața de 1,50 ha din intravilan și a obligat-o
pe pârâtă să-i restituie reclamantului terenul menționat, individualizat în raportul
de expertiză întocmit de M.A.
S-a reținut că:
- prin dispoziția nr.
50/2001, pârâta a dispus să se restituie reclamantului, în natură, două case și
terenul intravilan de 1,50 ha, aferent construcțiilor;
- pârâta a dispus
prin aceeași dispoziție ca pentru construcțiile demolate reclamantul să
primească despăgubiri în echivalent, ce se vor stabili de Comisia județeană de
aplicare a Legii nr. 10/2001;
- ulterior, prin dispoziția
nr. 44/2002, pârâta a modificat parțial prima dispoziție, în sensul restituirii
unei singure case, care mai există, precum și a terenului aferent de 1,50 ha,
urmând ca pentru construcțiile demolate reclamantul să primească despăgubiri;
- expertul a
constatat că terenul solicitat măsoară 15721 mp și este parțial ocupat de
construcții edificate fără autorizație și acte de proprietate sau concesionare;
- acest ultim aspect
este irelevant în raport de regula restituirii în natură, consacrată de Legea
nr. 10/2001;
Curtea de apel
Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 616 din 25 martie 2004, a admis apelul
declarat de pârâta și a anulat sentința, cu trimiterea cauzei spre competență
soluționare la Judecătoria Vânju Mare.
S-a reținut că, față
de precizarea reclamantului, că își restrânge acțiunea la anularea procesului
verbal de punere în posesie emis conform Legii nr. 18/1991, pricina trebuie
soluționată în primă instanță de judecătorie.
Reclamantul a
declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a
solicitat casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la
Curtea de Apel Craiova.
În motivarea
recursului reclamantul a susținut că:
- prin precizarea
făcută la Tribunalul Mehedinți nu a înțeles să conteste actele emise în baza
Legii nr. 18/1991, deci nu și-a modificat temeiul juridic inițial, respectiv
Legea nr. 10/2001;
- ca urmare a
reținerii eronate a obiectului acțiunii precizate, instanța de apel a aplicat
greșit legea și, totodată, a încălcat principiul disponibilității;
Ambele critici sunt
nefondate deoarece:
- atât în cererea
inițială, cât și în precizările din 25 februarie 2003, reclamantul a solicitat
expres anularea procesului verbal de punere în posesie, act emis în baza Legii
nr. 18/1991;
- prin dispoziția nr.
44/2002 (emisă potrivit Legii nr. 10/2001), ca și prin precedenta dispoziție,
pârâta i-a retrocedat reclamantului întreaga suprafață solicitată, respectiv
1,5 ha teren intravilan;
- instanța de apel nu
a încălcat principiul disponibilității atât timp cât reclamantul, în cererea
introductivă, s-a referit și la Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere solicitate
în temeiul Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;
Așa fiind, potrivit
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de reclamantul N.V.G. împotriva deciziei nr. 616 din 25 martie 2004 a
Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.