ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6485/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 977 din 10

decembrie 2002 a Tribunalului Mehedinți, investit prin declinare de competență

de Judecătoria Vînju Mare, conform sentinței civile nr. 1639 din 27 iunie 2002

a fost respinsă ca prematură acțiunea formulată de D.A., în contradictoriu cu

Primăria Punghina județul Mehedinți, întrucât cel în cauză nu a primit nici o

comunicare din partea Primăriei, căreia i-a adresat notificarea.

Apelul declarat de reclamant

împotriva acestei hotărâri, a fost admis prin decizia nr. 156 din 27 iunie 2003

a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-a dispus anularea

sentinței. A fost admisă cererea precizată în apel, dispunându-se obligarea

Primăriei Punghina de a răspunde la notificarea reclamantului, privind

restituirea în natură a imobilelor arătate, respectiv o magazie și un pătul.

S-a avut în vedere că pârâta nu a dat curs obligațiilor ce-i reveneau în

temeiul art. 22 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a

declarat recursul de față, solicitând casarea deciziei, întrucât imobilele

solicitate nu fac parte din patrimoniul Primăriei Punghina și ca atare nu se

pot restitui.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins ca atare.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deținătoare este

obligată să se pronunțe, prin decizie sau, dispoziție motivată asupra cererii

de restituire în natură. Potrivit textului următor, dacă restituirea în natură

nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat în

termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite ofertă de

restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

În raport de aceste prevederi

legale, rezultă că termenul în care unitatea deținătoare trebuie să răspundă

notificării persoanei îndreptățite este imperativ, iar nu unul de recomandare.

În această din urmă variantă s-ar deturna finalitatea legii și s-ar amâna fără

termen rezolvarea echitabilă a retrocedării imobilelor preluate abuziv sau după

caz procedura acordării de despăgubiri.

Cum în speță, pârâta nu și-a

respectat această obligație de a răspunde solicitării adresate prin notificare,

rezultă că este în acord cu dispozițiile legale redate, soluția recurată, de

obligare a celei chemate în judecată de a se conforma prevederilor menționate.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

De altfel, motivele de recurs,

formulate, nu cuprind elemente de nelegalitate, iar emiterea după pronunțarea

hotărârii recurate a dispoziției nr. 63 din 11 august 2003 de respingere a

notificării, de către pârâtă, nu face decât să confirme că soluția adoptată de

instanța de apel este convingătoare, fiind dată, în raport de dispozițiile

legale aplicabile, la care s-a făcut referire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta Primăria Comunei Punghina județul Mehedinți împotriva

deciziei nr. 156 din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie

2004.