ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

2008/C/2002 reclamantul B.A.I. a chemat în judecată Primăria comunei Liești,

județul Galați și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

ca pârâta să-i acorde reparații materiale constând în restituire prin

echivalent pentru două imobile, terenuri situate în intravilanul localității.

În motivarea cererii sale reclamanta

a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 a notificat prin

executorul judecătoresc, Primăria Liești, județul Galați, solicitând ca pentru

două terenuri care au aparținut mamei sale, în prezent decedată, deținute fără

titlu de Primărie și pe care sunt edificate construcții de interes public, să i

se acorde măsuri reparatorii în echivalent, respectiv terenuri cu suprafețe

egale. În măsura în care nu există posibilitatea acordării unor suprafețe egale

de teren, pentru diferența de teren solicită reparații prin echivalent în bani.

Că Primăria Liești nu s-a conformat

prevederilor Legii nr. 10/2001 și nu a răspuns la notificare în termenul de 60

zile prevăzut de art. 23 din lege prin emiterea unei dispoziții motivate,

răspunsul cuprins în adresele nr. 1540 din 22 martie 2002 și nr. 1540/1 din 22

martie 2002 nefiind conform cu prevederile legii.

Prin sentința civilă nr. 281/F din 23

mai 2002 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, acțiunea reclamantului

B.A.I. este respinsă pentru lipsa calității procesuale active, cu motivarea că

reclamantul mai are doi frați, alături de care trebuia să formuleze acțiunea de

față, în calitate de moștenitori după defuncta lor mamă B.Z.

Apelul declarat de reclamantul

B.A.I. împotriva sentinței civile nr. 281/F din 23 mai 2002 a fost admis prin

decizia civilă nr. 84/A din 14 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția civilă, care a anulat sentința apelată, reținând cauza pentru

completarea probelor și rejudecare în fond.

Prin decizia civilă nr. 103/A din 19

decembrie 2002 Curtea de Apel Galați rejudecând cauza respinge ca nefondată

acțiunea reclamantului.

La termenul de judecată din 19

decembrie 2002 fixat de instanță pentru soluționarea în fond a cererii

formulată de reclamant împotriva pârâtei Primăria Liești, acesta își precizează

cererea în sensul că solicită ca Primăria Liești să fie obligată să emită

dispoziție motivată pentru cele două notificări trimise în baza Legii nr.

10/2001. Față de această precizare și considerând că din actele aflate la dosar

și din acțiunea formulată nu rezultă modalitatea trecerii imobilelor în

proprietatea statului (cu titlu sau fără titlu) dacă terenurile sunt ocupate în

parte sau în totalitate de “instituții socio-culturale de interes public”, dacă

au destinație agricolă, fiind incidente prevederile Legii nr. 18/1991, dar nici

care este cererea concretă a reclamantului cu privire la forma măsurilor

reparatorii (prin echivalent, restituire în natură integrală sau în parte) s-a

respins acțiunea reclamantului ca nefondată.

Împotriva deciziei civile nr. 103/A

din 19 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați reclamantul B.A.I. a

declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9

și 10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele:

- în cele două notificări adresate

Primăriei a precizat modalitatea în care terenurile au intrat în posesia

pârâtei și utilizarea pe care o au în prezent;

- a precizat forma măsurilor

reparatorii pe care le solicită;

- a depus toate actele necesare

pentru soluționarea cererii sale.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după

caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 din aceeași

lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după

caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

În alin. (2) al art. 23 se

menționează că persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor

de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire și în acest scop ea

va fi invitată în scris, în timp util să ia parte la lucrările organului de

conducere al unității deținătoare, iar în procesul verbal întocmit cu acest

prilej se va consemna eventual necesitatea completării materialului probator de

către persoana îndreptățită, susținerile și lămuririle date de aceasta la

solicitarea deținătorului imobilului, precum și orice alte situații sau

împrejurări necesare pentru soluționarea corespunzătoare a notificării.

După îndeplinirea acestor

formalități unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la

înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată

asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit art. 24 din Legea nr.

10/2001, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după

caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie, sau după caz, prin

dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă

persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare

valorii imobilului.

În cauză intimata-pârâtă Primăria

Liești, nu a respectat prevederile legale menționate și deși în notificările

adresate de către reclamant avea suficiente date pentru identificarea

imobilului, nu a emis dispoziția de restituire a imobilului în natură, ori

cuprinzând oferta de restituire prin echivalent ci a comunicat persoanei

îndreptățite un simplu răspuns negativ cuprins într-o adresă, cu recomandarea

de a urma procedura prevăzută de art. 14 din H.G. nr. 614/2002.

Modalitatea de a se pronunța asupra

notificărilor primite în felul arătat nu se justifică și față de împrejurarea

că reclamantul a cerut să fie convocat în fața organului de conducere al

unității deținătoare pentru aș susține cererea de restituire.

Așa fiind, cum recurentul și-a

precizat cererea la termenul de judecată din 19 decembrie 2002 în sensul că

solicită obligarea intimatei Primăria Liești să emită dispoziția prevăzută de

Legea nr. 10/2001 respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de recurent

este greșită, urmând a se admite recursul și casându-se decizia recurată să se

trimită cauza la Curtea de Apel Galați în vederea rejudecării cu observarea

considerentelor deciziei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul B.A.I. împotriva deciziei nr. 103/A din 19 decembrie 2002 a Curții

de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2004.