ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 242/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2008/C/2002 reclamantul B.A.I. a chemat în judecată Primăria comunei Liești, județul Galați și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pârâta să-i acorde reparații materiale constând în restituire prin echivalent pentru două imobile, terenuri situate în intravilanul localității. În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001 a notificat prin executorul judecătoresc, Primăria Liești, județul Galați, solicitând ca pentru două terenuri care au aparținut mamei sale, în prezent decedată, deținute fără titlu de Primărie și pe care sunt edificate construcții de interes public, să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent, respectiv terenuri cu suprafețe egale.

În măsura în care nu există posibilitatea acordării unor suprafețe egale de teren, pentru diferența de teren solicită reparații prin echivalent în bani. Că Primăria Liești nu s-a conformat prevederilor Legii nr. 10/2001 și nu a răspuns la notificare în termenul de 60 zile prevăzut de art. 23 din lege prin emiterea unei dispoziții motivate, răspunsul cuprins în adresele nr. 1540 din 22 martie 2002 și nr. 1540/1 din 22 martie 2002 nefiind conform cu prevederile legii. Prin sentința civilă nr. 281/F din 23 mai 2002 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, acțiunea reclamantului B.A.I. este respinsă pentru lipsa calității procesuale active, cu motivarea că reclamantul mai are doi frați, alături de care trebuia să formuleze acțiunea de față, în calitate de moștenitori după defuncta lor mamă B.Z.

Apelul declarat de reclamantul B.A.I. împotriva sentinței civile nr. 281/F din 23 mai 2002 a fost admis prin decizia civilă nr. 84/A din 14 noiembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care a anulat sentința apelată, reținând cauza pentru completarea probelor și rejudecare în fond. Prin decizia civilă nr. 103/A din 19 decembrie 2002 Curtea de Apel Galați rejudecând cauza respinge ca nefondată acțiunea reclamantului. La termenul de judecată din 19 decembrie 2002 fixat de instanță pentru soluționarea în fond a cererii formulată de reclamant împotriva pârâtei Primăria Liești, acesta își precizează cererea în sensul că solicită ca Primăria Liești să fie obligată să emită dispoziție motivată pentru cele două notificări trimise în baza Legii nr. 10/2001.

Față de această precizare și considerând că din actele aflate la dosar și din acțiunea formulată nu rezultă modalitatea trecerii imobilelor în proprietatea statului (cu titlu sau fără titlu) dacă terenurile sunt ocupate în parte sau în totalitate de “instituții socio-culturale de interes public”, dacă au destinație agricolă, fiind incidente prevederile Legii nr. 18/1991, dar nici care este cererea concretă a reclamantului cu privire la forma măsurilor reparatorii (prin echivalent, restituire în natură integrală sau în parte) s-a respins acțiunea reclamantului ca nefondată. Împotriva deciziei civile nr. 103/A din 19 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Galați reclamantul B.A.I. a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ. în dezvoltarea cărora arată în esență următoarele: - în cele două notificări adresate Primăriei a precizat modalitatea în care terenurile au intrat în posesia pârâtei și utilizarea pe care o au în prezent; - a precizat forma măsurilor reparatorii pe care le solicită; - a depus toate actele necesare pentru soluționarea cererii sale. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22 din aceeași lege, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.

În alin. (2) al art. 23 se menționează că persoana îndreptățită are dreptul să susțină în fața organelor de conducere ale unității deținătoare cererea de restituire și în acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util să ia parte la lucrările organului de conducere al unității deținătoare, iar în procesul verbal întocmit cu acest prilej se va consemna eventual necesitatea completării materialului probator de către persoana îndreptățită, susținerile și lămuririle date de aceasta la solicitarea deținătorului imobilului, precum și orice alte situații sau împrejurări necesare pentru soluționarea corespunzătoare a notificării. După îndeplinirea acestor formalități unitatea deținătoare este obligată ca în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.

Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului. În cauză intimata-pârâtă Primăria Liești, nu a respectat prevederile legale menționate și deși în notificările adresate de către reclamant avea suficiente date pentru identificarea imobilului, nu a emis dispoziția de restituire a imobilului în natură, ori cuprinzând oferta de restituire prin echivalent ci a comunicat persoanei îndreptățite un simplu răspuns negativ cuprins într-o adresă, cu recomandarea de a urma procedura prevăzută de art. 14 din H.G.

nr. 614/2002. Modalitatea de a se pronunța asupra notificărilor primite în felul arătat nu se justifică și față de împrejurarea că reclamantul a cerut să fie convocat în fața organului de conducere al unității deținătoare pentru aș susține cererea de restituire. Așa fiind, cum recurentul și-a precizat cererea la termenul de judecată din 19 decembrie 2002 în sensul că solicită obligarea intimatei Primăria Liești să emită dispoziția prevăzută de Legea nr. 10/2001 respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de recurent este greșită, urmând a se admite recursul și casându-se decizia recurată să se trimită cauza la Curtea de Apel Galați în vederea rejudecării cu observarea considerentelor deciziei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul B.A.I. împotriva deciziei nr. 103/A din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2004.