ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2285/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 201 din 30 mai 2002 a Tribunalului Dolj, secția civilă, a

fost admisă în parte contestația formulată de D.I.D. în contradictoriu cu

Primăria Municipiului Craiova, dispunându-se anularea dispoziției nr. 1742 din

4 martie 2002 a Primăriei Craiova, prin care i-a fost respinsă cererea privind

restituirea în natură a imobilului situat în Craiova.

S-a dispus obligarea pârâtei de a

emite o nouă dispoziție în soluționarea cererii de restituire a imobilului

situat la adresa menționată, considerându-se că expedierea notificării prin alt

executor judecătoresc decât cel din raza judecătoriei în a cărei circumscripție

se găsește situat imobilul, nu conduce la sancționarea cu nulitate absolută a

procedurii declanșate, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, cu referire la

art. 21 alin. (5) din lege.

Apelul declarat de Consiliul Local

al Municipiului Craiova prin primar împotriva acestei hotărâri, a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 183 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că

între prevederile Legii nr. 10/2001 nu există nici una care să sancționeze

notificarea unității deținătoare a imobilului prin alt executor decât cel care

funcționează în raza în care este situat imobilul. Prin urmare, pentru că

notificarea a fost făcută în condițiile art. 23 alin. (3) din lege, s-a

apreciat că urmează să i se dea curs.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recursul de față D.G.F.P. Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că

hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost citat în

apel Statul Român prin Ministerul Finanțelor și  D.G.F.P.și Controlului

Financiar de Stat Dolj, soluția adoptată fiind dată și în contradictoriu cu

aceste părți, ce nu au fost chemate în judecată.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis în raport de cele ce urmează.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, reclamantul a formulat contestația în

litigiu în contradictoriu cu Primăria Municipiului Craiova, care a emis

dispoziția contestată.

Ca urmare, soluția de fond a fost

dată în raport de cel chemat în judecată, ce a fost obligat să emită o nouă

dispoziție, în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001.

În apel, deși calea de atac a fost

exercitată numai de pârât, la primul termen de judecată pricina a fost

soluționată prin respingerea apelului în contradictoriu și cu Statul Român prin

Ministerul Finanțelor și  D.G.F.P. Dolj, ce în mod eronat sunt trecute în

conceptul de citare.

Se constată că aceștia nu au fost

chemați în judecată la instanța de fond, iar în apel sunt trecuți eronat,

pentru că potrivit art. 294 C. proc. civ., nu se pot face cereri noi în apel

sau schimba calitatea părților.

Prin urmare, rezultă că este

nelegală soluția dată în apel în contradictoriu și cu recurenții, astfel

recursul de față urmează a fi admis în temeiul art. 314 coroborat cu art. 304 C.

proc. civ. și a se casa în parte decizia recurată în sensul înlăturării

dispoziției de respingere a apelului față de recurenți, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Dolj, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva

deciziei nr. 183 din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează decizia în parte și înlătură

dispoziția de respingere a apelului față de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor

Publice și D.G.F.P. Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2004.