ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7020/2005

HOTĂRÂRE
22.09.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7020/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 523 din 11

decembrie 2002, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de

contestatorii F.A. și B.C. împotriva dispoziției nr.1226 din 23 ianuarie 2002,

emisă de Primăria municipiului Craiova, în contradictoriu cu intimații O.M.,

Consiliul local Craiova și Prefectura județului Dolj.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a contestatorilor,

deoarece Legea nr. 10/2001 instituie o procedură specială, stabilind în mod

expres imobilele care cad sub incidența legii, categoriile de persoane

îndreptățite să ceară măsuri reparatorii, cele care pot ataca în justiție decizia

sau dispoziția și instanța competentă să soluționeze cererea.

Reține instanța de fond, că, potrivit

art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată ca, în termen de 60 zile

de la data înregistrării notificării sau a depunerii actelor doveditoare, să se

pronunțe prin decizie sau dispoziție asupra cererii de restituire, decizie sau

dispoziție care se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10

zile de la data adoptării. Atunci când restituirea în natură nu este aprobată

sau nu este posibilă, deținătorul imobilului trebuie să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, iar dacă persoana

îndreptățită refuză oferta, poate ataca în justiție decizia prevăzută la

alin.1, în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia.

Prin urmare, numai titularul cererii

de restituire poate contesta în justiție decizia la care se referă art. 24

alin. (7) din Legea nr.10/2001.

Contestatorii, care invocă existența

unui titlu de proprietate asupra terenului restituit intimatei prin dispoziția contestată,

nu au calitate procesuală pentru a ataca această dispoziție, în cadrul

procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, actul putând fi atacat

numai pe calea dreptului comun.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 187 din 11 iulie 2003, a respins apelul declarat de contestatori

împotriva acestei hotărâri, reținând, în esență, că în timp ce pârâta a dovedit

că terenul a fost proprietatea sa, fiindu-i expropriat, reclamanții nu au

dovedit că sunt persoane îndreptățite să ceară retrocedarea, pentru a avea

calitate procesuală în acțiunea prin care atacă în justiție actul emis în temeiul

Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs reclamanții F.A. și B.C. care, invocând art. 304 pct. 8, 9, 10 C.

proc. civ., susțin, în esență, că acțiunea a fost întemeiată pe art. 23-25 din

Legea nr. 10/2001, iar instanțele de fond și apel nu au analizat aceste

dispoziții, deși persoana juridică notificată trebuia să dispună retrocedarea

numai pentru partea de imobil deținută de aceasta și să comunice titularei

notificării datele persoanei fizice care deține bunul.

Susțin recurenții, că potrivit art. 23-25

din lege au calitate procesuală, deoarece legea nu impune vreo restricție, ci

instituie, conform art. 24 alin. (8), o competență specială pentru toate

cauzele cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Mai arată recurenții, că este

discutabil momentul în care a fost invocată din oficiu excepția lipsei

calității procesuale active, deoarece instanța de fond s-a considerat

competentă câteva termene de judecată, invocând excepția la termenul la care

urmau să fie încuviințate probele. De aceea, excepția nefiind invocată de

pârâți, instanța de fond a refuzat să judece cauza, iar în decizie nu se arată

care sunt considerentele pentru care s-a reținut lipsa calității procesuale

active. Deoarece reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra

imobilului în anul 1980, justifică interes pentru formularea acțiunii, iar în

lipsa unei dispoziții legale care să limiteze accesul la justiție pe calea

Legii nr. 10/2001, cauza trebuia soluționată în fond.

Recurenții fac referiri la litigiile

care au existat între părți și susțin că toate cererile formulate de numita O.M.

fiind respinse, Primăria municipiului Craiova trebuia să-i înștiințeze pe

recurenți că s-a formulat cerere pentru retrocedarea terenului deținut de

aceștia. Fiind emisă dispoziția, fără ca recurenții să fie încunoștințați, se

deduce că există „complicitate tacită între funcționarii primăriei și pârâta O.M.”,

la care a consimțit și instanța de fond.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente.

Criticile formulate de recurenți fac

posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui

text nu sunt incidente în cauză.

Recurenții arată că și-au întemeiat

acțiunea pe prevederile art. 23-25 din Legea nr. 10/2001 și susțin că, potrivit

textelor invocate, au calitate procesuală activă.

În raport de prevederile art. 21 și

urm. din Legea nr. 10/2001, soluția respingerii contestației pentru lipsa

calității procesuale active, pronunțată de instanța de fond, păstrată prin

decizia atacată, este însă legală.

Acțiunea pentru anularea dispoziției

emise în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată,

întemeiată pe prevederile acestei legi, este specifică raportului juridic

izvorât din aplicarea legii speciale.

Acest raport juridic ia naștere

între persoana deținătoare a imobilului preluat abuziv și persoana îndreptățită

la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent, după caz.

Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

[art. 25 alin. (1) din legea republicată] stabilește obligația unității

deținătoare de a se pronunța prin dispoziție motivată asupra cererii de

restituire, iar în art. 24 alin. (7) din lege [art. 26 alin. (3) din legea

republicată] este prevăzut dreptul persoanei care se pretinde îndreptățită de a

ataca dispoziția la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se

află sediul unității deținătoare.

Prin lege nu este stabilită doar

instanța competentă să soluționeze acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001, așa cum susțin recurenții, ci și persoana care poate ataca în

justiție dispoziția emisă de unitatea deținătoare.

Prin sintagma „persoana care se

consideră îndreptățită” se înțelege persoana care a formulat notificarea la

care se referă dispoziția atacată și nu orice persoană interesă să obțină

anularea dispoziției.

Deoarece calitatea procesuală este

dependentă de raportul juridic dedus judecății, iar în aplicarea art. 24 din

Legea nr. 10/2001 (art. 26 din legea republicată) raportul juridic se naște

între titularul notificării și unitatea care a emis dispoziția, reclamanții

recurenți, care sunt terți față de acest raport juridic, nu pot ataca

dispoziția printr-o acțiune întemeiată pe prevederile art. 23-25 din lege,

invocate de aceștia.

Neîntemeiate sunt și criticile

privitoare la momentul invocării excepției, posibilitatea instanței de a invoca

excepția din oficiu și nearătarea în considerentele deciziei a motivelor pentru

care s-a reținut lipsa calității procesuale.

Excepția lipsei calității

procesuale, fiind o excepție de fond, dirimantă și absolută, poate fi invocată

de părți, precum și de instanță din oficiu. Instanța trebuie să verifice

calitatea părților, examinarea calității procesuale a părților se poate face în

tot cursul procesului, iar dacă se reține lipsa calității procesuale, acțiunea

se respinge, fără a se intra în cercetarea fondului.

Hotărârea atacată cuprinde motivele

pentru care s-a păstrat sentința apelată. Instanța de apel a reținut că

apelanții, care nu au calitatea de persoană îndreptățită la retrocedarea terenului,

nu au nici calitatea să atace în justiție actul emis în temeiul Legii nr. 10/2001.

Recurenții au invocat și

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., însă nu au formulat critici

care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs.

Pentru considerentele expuse, se va

respinge recursul declarat de reclamanți.

Respinge recursul declarat de

reclamanții F.A. și B.C. împotriva deciziei nr. 187 din 11 iulie 2003 a Curții

de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 22 septembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2285/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 201 din 30 mai 2002 a Tribunalului Dolj, secția civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de D.I.D. în contradictoriu
ÎCCJ 2005-07-01
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5802/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 162 din 10 mai 2002, Tribunalul Dolj, secția civilă, a admis acțiunea formulată de V.C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al
ÎCCJ 2004-12-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7096/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenții I.I., I.L., I.J., și T.A.I. au solicitat, în contradictoriu cu intimata F. Dolj și Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice an
ÎCCJ 2010-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2831/2010
tă de reclamanta unitate deținătoare, se contestă o dispoziție emisă de o autoritate publică, prin care i se înaintează reclamantei, în calitate de unitate deținătoare, spre competentă soluționare, notificările formulate de persoana îndrept
ÎCCJ 2010-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4997/2010
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 579 din 7 septembrie 2007 Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.O.V. în contradictoriu cu pârâții
Sursă