ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7020/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 523 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Dolj a respins contestația formulată de contestatorii F.A. și B.C. împotriva dispoziției nr.1226 din 23 ianuarie 2002, emisă de Primăria municipiului Craiova, în contradictoriu cu intimații O.M., Consiliul local Craiova și Prefectura județului Dolj. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut lipsa calității procesuale active a contestatorilor, deoarece Legea nr. 10/2001 instituie o procedură specială, stabilind în mod expres imobilele care cad sub incidența legii, categoriile de persoane îndreptățite să ceară măsuri reparatorii, cele care pot ataca în justiție decizia sau dispoziția și instanța competentă să soluționeze cererea.

Reține instanța de fond, că, potrivit art. 23 din lege, unitatea deținătoare este obligată ca, în termen de 60 zile de la data înregistrării notificării sau a depunerii actelor doveditoare, să se pronunțe prin decizie sau dispoziție asupra cererii de restituire, decizie sau dispoziție care se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării. Atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului trebuie să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, iar dacă persoana îndreptățită refuză oferta, poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin.1, în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia.

Prin urmare, numai titularul cererii de restituire poate contesta în justiție decizia la care se referă art. 24 alin. (7) din Legea nr.10/2001. Contestatorii, care invocă existența unui titlu de proprietate asupra terenului restituit intimatei prin dispoziția contestată, nu au calitate procesuală pentru a ataca această dispoziție, în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, actul putând fi atacat numai pe calea dreptului comun. Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 187 din 11 iulie 2003, a respins apelul declarat de contestatori împotriva acestei hotărâri, reținând, în esență, că în timp ce pârâta a dovedit că terenul a fost proprietatea sa, fiindu-i expropriat, reclamanții nu au dovedit că sunt persoane îndreptățite să ceară retrocedarea, pentru a avea calitate procesuală în acțiunea prin care atacă în justiție actul emis în temeiul Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții F.A. și B.C. care, invocând art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ., susțin, în esență, că acțiunea a fost întemeiată pe art. 23-25 din Legea nr. 10/2001, iar instanțele de fond și apel nu au analizat aceste dispoziții, deși persoana juridică notificată trebuia să dispună retrocedarea numai pentru partea de imobil deținută de aceasta și să comunice titularei notificării datele persoanei fizice care deține bunul. Susțin recurenții, că potrivit art. 23-25 din lege au calitate procesuală, deoarece legea nu impune vreo restricție, ci instituie, conform art. 24 alin. (8), o competență specială pentru toate cauzele cărora le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Mai arată recurenții, că este discutabil momentul în care a fost invocată din oficiu excepția lipsei calității procesuale active, deoarece instanța de fond s-a considerat competentă câteva termene de judecată, invocând excepția la termenul la care urmau să fie încuviințate probele. De aceea, excepția nefiind invocată de pârâți, instanța de fond a refuzat să judece cauza, iar în decizie nu se arată care sunt considerentele pentru care s-a reținut lipsa calității procesuale active. Deoarece reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în anul 1980, justifică interes pentru formularea acțiunii, iar în lipsa unei dispoziții legale care să limiteze accesul la justiție pe calea Legii nr. 10/2001, cauza trebuia soluționată în fond.

Recurenții fac referiri la litigiile care au existat între părți și susțin că toate cererile formulate de numita O.M. fiind respinse, Primăria municipiului Craiova trebuia să-i înștiințeze pe recurenți că s-a formulat cerere pentru retrocedarea terenului deținut de aceștia. Fiind emisă dispoziția, fără ca recurenții să fie încunoștințați, se deduce că există „complicitate tacită între funcționarii primăriei și pârâta O.M.”, la care a consimțit și instanța de fond. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Criticile formulate de recurenți fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză. Recurenții arată că și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 23-25 din Legea nr. 10/2001 și susțin că, potrivit textelor invocate, au calitate procesuală activă.

În raport de prevederile art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, soluția respingerii contestației pentru lipsa calității procesuale active, pronunțată de instanța de fond, păstrată prin decizia atacată, este însă legală. Acțiunea pentru anularea dispoziției emise în temeiul art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, întemeiată pe prevederile acestei legi, este specifică raportului juridic izvorât din aplicarea legii speciale. Acest raport juridic ia naștere între persoana deținătoare a imobilului preluat abuziv și persoana îndreptățită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent, după caz.

Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, [art. 25 alin. (1) din legea republicată] stabilește obligația unității deținătoare de a se pronunța prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire, iar în art. 24 alin. (7) din lege [art. 26 alin. (3) din legea republicată] este prevăzut dreptul persoanei care se pretinde îndreptățită de a ataca dispoziția la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare. Prin lege nu este stabilită doar instanța competentă să soluționeze acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, așa cum susțin recurenții, ci și persoana care poate ataca în justiție dispoziția emisă de unitatea deținătoare. Prin sintagma „persoana care se consideră îndreptățită” se înțelege persoana care a formulat notificarea la care se referă dispoziția atacată și nu orice persoană interesă să obțină anularea dispoziției.

Deoarece calitatea procesuală este dependentă de raportul juridic dedus judecății, iar în aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 (art. 26 din legea republicată) raportul juridic se naște între titularul notificării și unitatea care a emis dispoziția, reclamanții recurenți, care sunt terți față de acest raport juridic, nu pot ataca dispoziția printr-o acțiune întemeiată pe prevederile art. 23-25 din lege, invocate de aceștia. Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la momentul invocării excepției, posibilitatea instanței de a invoca excepția din oficiu și nearătarea în considerentele deciziei a motivelor pentru care s-a reținut lipsa calității procesuale. Excepția lipsei calității procesuale, fiind o excepție de fond, dirimantă și absolută, poate fi invocată de părți, precum și de instanță din oficiu.

Instanța trebuie să verifice calitatea părților, examinarea calității procesuale a părților se poate face în tot cursul procesului, iar dacă se reține lipsa calității procesuale, acțiunea se respinge, fără a se intra în cercetarea fondului. Hotărârea atacată cuprinde motivele pentru care s-a păstrat sentința apelată. Instanța de apel a reținut că apelanții, care nu au calitatea de persoană îndreptățită la retrocedarea terenului, nu au nici calitatea să atace în justiție actul emis în temeiul Legii nr. 10/2001. Recurenții au invocat și dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., însă nu au formulat critici care să facă posibilă încadrarea în aceste motive de recurs. Pentru considerentele expuse, se va respinge recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții F.A. și B.C. împotriva deciziei nr. 187 din 11 iulie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 septembrie 2005.