ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 603/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 29 noiembrie 2002, reclamanta B.O. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC O.C., să se anuleze decizia nr. 27 din 30 august 2002 emisă de pârâtă în urma notificării formulată de reclamantă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001. La 4 martie 2003 reclamanta a formulat o precizare a contestației, adăugând, la solicitarea inițială de restituire în natură a terenului situat în Craiova, în suprafață de 627 mp, și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, dacă restituirea în natură nu este posibilă.

Tribunalul Dolj investit cu soluționarea acțiunii, prin sentința civilă nr. 121 din 14 martie 2003, a respins ca tardiv capătul de cerere privind restituirea în natură a bunului imobil în litigiu; a admis capătul de cerere formulat de reclamantă în teza subsidiară, având ca obiect obligarea pârâtei de a face reclamantei o ofertă restituire în echivalent; a obligat pârâta să emită o decizie motivată prin care să-i facă reclamantei o ofertă de despăgubire pentru imobilul teren în litigiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că: pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire în echivalent, emițând decizie de respingere a notificării, fără a face oferta prevăzută de textul de lege menționat; termenul de contestare a ofertei de restituire prin echivalent este de 90 zile deoarece persoana îndreptățită beneficiază de 60 zile pentru acceptarea sau refuzarea ofertei și 30 de zile ce curg de la data expirării primei perioade; pârâta nu a emis decizia de respingere cu respectarea dispozițiilor legale, în speță art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu i se poate imputa reclamantei vreo conduită culpabilă.

Curtea de Apel Craiova a respins apelul formulat de pârâtă, prin decizia civilă nr. 203 din 9 septembrie 2003, menținând soluția pronunțată de instanța de fond cu aceeași motivație. Împotriva acestei ultime hotărâri judecătorești a declarat recurs pârâta, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile formulate de reclamantă sunt întemeiate pe aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 10/2001 atât de către instanța de fond cât și de instanța de apel deoarece, în opinia recurentei, acestea trebuiau să respingă și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent tot pe excepția de tardivitate a formulării cererii.

Recursul urmează a se respinge pentru cele ce succed. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 menținând hotărârea pronunțată de prima instanță, prin care pârâta SC O.C. a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o deciziei motivată, prin care să-i facă o ofertă de restituire în echivalent pentru imobilul teren care formează obiectul litigiului. De asemenea și respingerea excepției de tardivitate a formulării capătului de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să facă oferta de restituire în echivalent este în acord cu prevederile legii sus-menționate.

Interpretând în acest mod, coroborat cu textul art. 24 din Legea nr. 10/2001 care reglementează procedura restituirii prin echivalent se poate concluziona că, persoanei îndreptățite, legea îi lasă la dispoziție o perioadă de 90 de zile în care se poate adresa cu contestație tribunalului, secția civilă, împotriva măsurii dispuse de unitatea deținătoare privind soluționarea notificării, aceasta însemnând 60 de zile pentru acceptarea sau refuzarea ofertei de restituire în echivalent și 30 de zile ce curg de la expirarea primei perioade. Cum, în speța de față, pârâta nu a făcut o ofertă de restituire în echivalent conform dispozițiilor legale sus-menționate iar în sarcina reclamantei nu poate fi reținută o conduită culpabilă, urmează a se respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.O.C. împotriva deciziei nr. 203 din 9 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Obligă pe pârâta-recurentă SC A.O.C. la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă B.O. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2005.