ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6805/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 3 ianuarie 2002,

reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta SC A.R. București, solicitând

instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în temeiul Legii nr. 10/2001,

să-i restituie în natură terenul în suprafață de 2000 mp, situat în Craiova.

În subsidiar, să fie obligată pârâta

să prezinte o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului, sub forma unor despăgubiri bănești.

Tribunalul Dolj, secția civilă, prin

sentința nr. 430 din 31 octombrie 2002, a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.C., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că terenul în litigiu a făcut obiectul contractului

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1550/2000 prin care SC P. SA Craiova

i-a transmis dreptul de proprietate pârâtei SC A.R. SA.

În aceste condiții, pârâta SC A.R.

SA nu are calitatea de persoană juridică deținătoare a imobilului, în sensul

dispozițiilor art. 20 și art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantul B.C.

împotriva hotărârii menționate a fost admis prin decizia nr. 150 din 20 iunie

2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

S-a anulat sentința și s-a dispus

rejudecarea cauzei pentru efectuarea unei expertize tehnice de identificare și

evaluare a imobilului.

În motivarea deciziei s-a reținut că

pârâta SC A.R. este dobânditoare, deoarece legea nu definește această calitate

în funcție de modul de dobândire al imobilului.

Că această modalitate prezintă

importanță numai pentru restituirea în natură sau prin echivalent.

Or, respingerea acțiunii pe acest

considerent este nejustificată.

În cauză s-a dispus efectuarea unei

expertize pentru identificarea suprafeței de teren în litigiu și evaluare.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 970 din 18 decembrie 2006, a respins acțiunea

formulată de reclamantul B.C., reținută pe fond, spre rejudecare, în urma

anulării sentinței nr. 430 din 31 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul

Dolj, secția civilă.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că pârâta SC A.R. SA nu este „unitatea deținătoare”

și nici „persoana juridică” deținătoare, astfel că notificarea adresată

acesteia de restituire în natură a suprafeței de teren, este nefondată.

Împotriva acestei decizii

reclamantul B.C. a declarat recurs, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute

de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de

nelegalitate, recurentul-reclamant a susținut în esență următoarele:

- în rejudecare expertiza a

stabilit fără putință de tăgadă că pârâta SC A.R. S.A. ocupă un alt teren,

decât cel care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare;

- considerentele deciziei

sunt greu de înțeles, confuze, incomplete și contradictorii.

Sub acest aspect, recurentul

a susținut că în pofida faptului că instanța era ținută de considerentele

proprii deciziei de anulare a hotărârii primei instanțe în ce privește

calitatea de „unitate deținătoare” și persoană juridică deținătoare ajunge la

concluzia contrară că pârâtei SC A.R. SA, nu-i sunt aplicabile aceste sintagme.

Față de cele expuse, s-a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în rejudecare

admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recursul este fondat.

Reținând ca întemeiată

critica privind aplicarea greșită a prevederilor art. 21 și art. 22 din Legea

nr. 10/2001, în sensul că pârâta SC A.R. S.A. în calitate de subdobânditoare

deține imobilul în litigiu și apreciind că în cauză se impune efectuarea unei

expertize de specialitate pentru identificarea terenului, curtea a admis apelul

reclamantului, a anulat sentința primei instanțe și a dispus rejudecarea

cauzei.

Evocând fondul, după

anularea sentinței instanța de apel era obligată să soluționeze cauza în cadrul

celor stabilite prin propria decizie de anulare, în sensul că problemele de

drept dezlegate erau obligatorii pentru aceasta.

Neprocedând în acest mod,

curtea a pronunțat o hotărâre nelegală, susceptibilă a fi încadrată în cazul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință în temeiul

art. 312 alin. (1), (3) și (5) și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul

declarat de reclamantul B.C., va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, instanța de

trimitere va soluționa cauza în raport cu considerentele deciziei de anulare a

sentinței civile nr. 150 din 20 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.C.

împotriva deciziei civile nr. 970 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția civilă, și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Craiova.

Casează decizia atacată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie

2007.