ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 343/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 430 din 31

octombrie 2002, Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamantul B.C.

împotriva pârâtei SC A. R. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că imobilul, teren și construcție, ce a aparținut autorilor

reclamantului, a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în temeiul

Decretului nr. 423/1983, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 6

septembrie 1984.

Construcția nu mai există în

prezent, iar terenul a făcut obiectul unei înstrăinări printr-un act juridic,

aflându-se la ora actuală în patrimoniul pârâtei.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1550/2000, SC P. SA Craiova i-a transmis dreptul de

proprietate cumpărătoarei SC A. R. SA București, asupra unei suprafețe de teren

de 3811,13 mp în care este inclus și terenul în litigiu. Dreptul de proprietate

asupra terenului a fost intabulat în cartea funciară, în favoarea pârâtei

cumpărătoare. SC P. SA Craiova, care a dobândit dreptul de proprietate asupra

terenului înstrăinat pârâtei S.C. A. S.A., prin constituirea acestuia în baza

Legii nr. 15/1990, fiindu-i emis certificatul de atestare a dreptului de

proprietate, conform H.G. 834/1992.

În aceste condiții, pârâta nu are

calitatea de persoană juridică deținătoare a imobilului, în sensul special

reglementat de dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 7/1996.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul B.C.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

civilă nr. 150 din 20 iunie 2003, a admis apelul declarat de reclamant, a

anulat sentința și a dispus rejudecarea cauzei, apreciind că instanța de fond a

reținut în mod greșit că pârâta nu este unitate deținătoare. De asemenea, s-a

reținut că în mod greșit instanța a renunțat la administrarea probei cu

expertiză tehnică, necesară în vederea identificării imobilului în litigiu și

individualizării măsurii reparatorii.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâta SC A. R. SA

Invocând dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurenta arată că instanța a făcut o aplicare greșită a legii

atunci când a reținut că pârâta este unitate deținătoare și că poate fi

obligată la măsuri reparatorii. Se mai arată că în mod greșit instanța de apel

a introdus în cauză Ministerul Finanțelor Publice și A.P.A.P.S., încălcând

principiul disponibilității și a acordat termen pentru continuarea judecății

asupra fondului, anterior rămânerii irevocabile a deciziei pronunțate asupra

apelului.

Recursul este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art.

297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr.

138/2000, în cazul în care prima instanță a respins sau a anulat cererea de

chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului și, instanța de apel,

găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca

procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

În redactarea acestui text de lege,

anterioară modificării lui prin O.U.G. nr. 138/2000, în situația în care prima

instanță nu intra în cercetarea fondului, instanța de apel desființa hotărârea

atacată și dispunea trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond.

Rațiunea modificării prevederilor

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., a fost aceea de a evita trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond, pentru a putea fi asigurată judecarea

cauzelor cu celeritate, posibilă, fără a fi private părțile de un grad de

jurisdicție, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.

Evocarea fondului și judecarea

procesului se realizează în înțelesul devolutiv specific căii ordinare de atac

a apelului, și atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre

definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ., modificat prin

O.U.G. nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.

În atare situație, decizia prin care

a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de

apel pentru judecarea în fond, nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu

recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.

Pe cale de consecință, Înalta Curte

va privi ca inadmisibil recursul declarat și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.R. SA împotriva deciziei civile nr. 150 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 ianuarie 2005.