ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7085/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 552 din 16

decembrie 2003 a Tribunalului Dolj a fost respinsă contestația formulată de

M.M. împotriva dispoziției nr. 5874 din 9 iunie 2003 emisă de Primăria

Municipiului Craiova, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în

natură a terenului în suprafață de 1250 mp situat în Craiova, pentru lipsa

calității de persoană îndreptățită.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a avut în vedere că în anul 1985 contestatoarea a vândut imobilul,

construcție și teren situat în Craiova, prin actul autentic nr. 11144. Ca

urmare a înstrăinării, terenul a trecut în proprietatea statului, fiind apoi

atribuit în folosința cumpărătoarei C.F.

S-a făcut apoi aplicația art. 35

alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul în litigiu fiind trecut în

proprietatea titularului dreptului de folosință asupra terenului, proprietar al

locuinței. Rezultă așadar că terenul aparține în prezent cumpărătoarei

construcției, în aplicarea Legii nr. 18/1991.

În această situație s-a reținut că

nu mai sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 3054

din 23 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Au fost avute în vedere aceleași

considerente în legătură cu atribuirea terenului cumpărătoarei imobilului,

situație în care numai sunt incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii,

contestatoarea a declarat recursul de față susținând că în mod greșit nu i s-au

încuviințat în apel probe noi, cu o expertiză și martori și obiectul

înstrăinării l-a constituit numai suprafața de 250 mp teren, aferent

construcției, astfel că restul de grădină trebuia să revină proprietarei

inițiale.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Se constată că primul motiv de

recurs nu este de admis pentru că situația de fapt a fost corect stabilită în

cauză, în raport de înscrisuri de necontestat, astfel că nu se impunea

administrarea unor probe noi cu martori și expertiză De altfel contestatorul nu

a stăruit în administrarea unor noi dovezi, fiind de acord la închiderea

dezbaterilor cu soluționarea cauzei în raport de probele administrate.

Și cealaltă susținere a recurentei

este lipsită de temei pentru că vânzarea a vizat casa cu 5 camere situată în

Craiova, pe un teren în suprafață de 1500 mp, în final făcându-se precizarea că

acesta, respectiv terenul, nu face obiectul prezentului contract, ci trece în

proprietatea statului, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 (fila 4). Prin

urmare întregul teren a trecut în proprietatea statului și nu numai suprafața

de 250 mp, cum se pretinde prin recurs. În aceste condiții rezultă că în mod

judicios instanțele au hotărât că cea în cauză nu are calitatea de persoană

îndreptățită, pentru că terenul a fost atribuit cumpărătoarei construcției. Au

fost aplicate astfel prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/2001,

situație în care același teren nu poate face și obiectul Legii nr. 10/2001. În

acest sens sunt cuprinse prevederi exprese în art. 8 din Legea nr. 10/2001,

dispoziții a căror incidență a fost corect reținută în cauză.

De aceea recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanta M.M. împotriva deciziei nr. 3054 din 23 septembrie 2004 a Curții

de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 septembrie 2005.