ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1129/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1129/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1682
din 24 februarie 2005 la Tribunalul Mehedinți, reclamantul R.G. a chemat în
judecată Primăria Drobeta Turnu-Severin și Prefectura Mehedinți, solicitând să
i se emită dispoziție de stabilire și acordare a unei despăgubiri în
echivalent, ca urmare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, la
data de 30 mai 2001, de către mama sa, P.I.
Reclamantul a arătat că este
singurul moștenitor legal al mamei sale, decedată la 3 mai 2003, și în această
calitate i se cuvin despăgubiri pentru imobilul din Drobeta Turnu-Severin, compus
din teren în suprafață de 104 mp și o casă cu suprafața construită de 37,35 mp,
ce a fost expropriat prin Decretul nr. 187/1982, precum și pentru terenul în
suprafață de 252 mp.
Reclamantul a arătat că nu a primit
nici un răspuns la notificarea făcută de mama sa.
Prin încheierea nr. 8694 din 2
noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosar nr. 8424/2005,
cauza a fost strămutată la Tribunalul Timiș.
Prin sentința civilă nr. 1387 din 2
iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, în dosarul
nr.264/C/2006 a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată Primăria
Drobeta Turnu-Severin, prin primar, să răspundă la notificarea reclamantului,
conform Legii nr. 10/2001.
A fost respinsă acțiunea față de Prefectura
Mehedinți.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel intervenienții principali G.A., A.G., L.G., G.C. și G.D.,
solicitând desființarea sentinței, pe motiv că prima instanță nu s-a pronunțat
asupra cererii lor de intervenție, care a fost primită și admisă în principiu
de Tribunalul Mehedinți la data de 17 mai 2005, înainte de a se pronunța
încheierea de strămutare.
Prin decizia civilă nr. 525/A din 29
noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr.
6889/59/2006 a fost admis apelul intervenienților, a fost desființată sentința
apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul
Timiș.
Prin sentința civilă nr. 515/PI din 7
martie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul
R.G. împotriva Municipiului Drobeta Turnu-Severin, prin primar, a fost obligat
acesta să răspundă la notificarea trimisă de către antecesoarea reclamantului P.I.,
la data de 4 iunie 2001, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale
pasive a Prefecturii Mehedinți și a fost respinsă acțiunea față de acesta; au
fost respinse cererile reclamantului cu privire la plata daunelor cominatorii
și daunelor moratorii; a fost admisă în parte cererea formulată de
intervenienți, în contradictoriu cu Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin
primar; a fost obligat acesta să soluționeze notificarea formulată de aceștia
la data de 9 ianuarie 2002; a respins solicitarea intervenienților având ca
obiect obligarea Municipiului Drobeta Turnu-Severin de a se pronunța exclusiv
în favoarea lor, în ce privește imobilul.
Împotriva acestei sentințe au
formulat apel intervenienții, arătând faptul că notificarea făcută de P.I.,
autoarea reclamantului, cu privire la imobil, a fost depusă la data de 6
februarie 2003, cu mult peste termenul prevăzut de lege, chiar dacă acesta a
fost prelungit de două ori, prin O.U.G. nr. 109/2001 și, respectiv O.U.G. nr. 145/2001,
acest termen expirând la data de 12 februarie 2002.
Prin decizia civilă nr. 516/A din 26
noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respins apelul,
reținându-se, în esență, că prima instanță nu a fost sesizată cu analiza pe
fond a pretențiilor părților ci doar cu obligația pârâtului Municipiul Drobeta
Turnu-Severin de a răspunde la notificările făcute de către reclamant, pe de o
parte și intervenienți, pe de altă parte, urmând ca analiza pe fond să se facă
de către acesta.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs intervenienții, criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de apel a încălcat
dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, judecata apelului a fost
suspendată la data de 17 septembrie 2007, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc.
civ.
Intervenienții au cerut repunerea pe
rol, s-a stabilit termen la data de 19 noiembrie 2007, au formulat apoi cerere
de amânare, însă instanța, încălcându-le dreptul la apărare, nu le-a acordat
acest termen și a trecut la soluționarea cauzei.
Decizia recurată a fost dată cu
încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a
interpretat greșit cererea lor de intervenție, schimbând natura și înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.
Intervenienții susțin că cererea lor
a fost făcută nu numai în contradictoriu cu Municipiul Drobeta Turnu-Severin
prin primar, ci și cu reclamantul R.G. și că, instanța trebuia să se pronunțe
și cu privire la faptul că notificarea autoarei reclamantului, pentru imobil a
fost tardiv formulată și că reclamantul nu are nici un drept cu privire la
acest imobil.
Instanța de apel a dat o hotărâre
cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind întrunite condițiile cerute de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că trebuia să se stabilească dacă
părțile au dreptul de a solicita măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001
și după aceea putea să oblige Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin primar să
răspundă notificărilor.
Intervenienții susțin că atât
instanța de apel cât și prima instanță trebuiau să constate întâi că
notificarea reclamantului, pentru imobil era tardiv formulată și numai după
aceea să oblige pe pârât să răspundă numai la notificările depuse în termen.
Analizând hotărârea recurată, prin
raportare la criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este
nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima motiv de recurs nu poate fi
reținut, deoarece, pe de o parte, termenul din 19 noiembrie 2007 nu era primul
termen de judecată în apel, judecata suspendându-se pentru lipsa părților, deci
și a intervenienților, care au fost cei care au declarat apelul, iar pe de altă
parte, potrivit art. 156 C. proc. civ., instanța poate acorda un termen pentru
lipsă de apărare, dar numai pentru motive temeinice, ori intervenienții sunt cei
care au declarat apelul, dar și cei care au formulat cererea de repunere pe
rol, aceasta însemnând că știau că urmează să se acorde termen în cauză și că
aveau suficient timp să-și angajeze apărător și să-și formuleze apărările.
În altă ordine de idei, art. 304
pct. 5 C. proc. civ. se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute de
art. 105 alin. (2) C. proc. civ., adică la acte precum citațiile, iar nu la
neacordarea unui termen pentru angajarea unui apărător, astfel că această
critică nici măcar nu s-ar încadra în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,
în afară de faptul că ea este și nefondată.
Nici cel de-al doilea motiv de
recurs nu poate fi reținut, deoarece instanța nu a schimbat natura și înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al cererii intervenienților.
În mod corect a reținut instanța de
apel (ca de altfel și prima instanță) că deși intervenienții au solicitat
într-adevăr, să se constate că notificarea reclamantului pentru imobil este
tardivă, atâta timp cât Primarul Municipiului Drobeta Turnu-Severin a fost
obligat să răspundă la notificări, problema tardivității trebuie rezolvată
întâi de către acesta și apoi, eventual, într-o cale de atac, în cazul în care
una dintre părți ar fi nemulțumită de soluția primarului, instanțele judecătorești
se vor pronunța și pe această problemă.
Cel de-al treilea motiv de recurs
privește greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.),
în sensul că instanțele trebuiau să soluționeze mai întâi dacă părțile au
dreptul la măsuri reparatorii și apoi să oblige pe primar să răspundă la
notificare, nu aceasta nu poate fi reținut deoarece, dacă s-ar fi procedat în
acest fel s-ar fi produs o aplicare greșită a legii.
Având în vedere soluția aleasă de
cele două instanțe, aceea de a obliga pe primar să răspundă la notificări, a soluționa
pe fond cu privire la tardivitatea notificării reclamantului, invocată de
intervenienți, ar fi fost prematură, atât timp cât primarul nu ar fi analizat,
mai întâi el, toate notificările, inclusiv sub aspectul tardivității unora
dintre ele, după care părțile nemulțumite de soluția primarului, pot ataca în
justiție decizia sau dispoziția acestuia.
Alta ar fi fost, într-adevăr,
situația în care prima instanță ar fi făcut aplicarea Deciziei XX/2007 a
Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ar fi considerat că
este nejustificat faptul că Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin primar, nu a
răspuns în termen de 60 de zile de la notificare și atunci ar fi trecut la
soluționarea pe fond a cererilor, situație în care ar fi trebuit să se pronunțe
și cu privire la tardivitatea unor notificări.
Având în vedere cele de mai sus,
Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu sunt fondate,
astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat recursul, declarat de
intervenienții G.A., A.G., L.G., G.C. și G.D. împotriva deciziei nr. 516 A din
26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.