ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1129/2009

Asupra recursului civil de față: Prin cererea înregistrată sub nr. 1682 din 24 februarie 2005 la Tribunalul Mehedinți, reclamantul R.G. a chemat în judecată Primăria Drobeta Turnu-Severin și Prefectura Mehedinți, solicitând să i se emită dispoziție de stabilire și acordare a unei despăgubiri în echivalent, ca urmare a notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, la data de 30 mai 2001, de către mama sa, P.I. Reclamantul a arătat că este singurul moștenitor legal al mamei sale, decedată la 3 mai 2003, și în această calitate i se cuvin despăgubiri pentru imobilul din Drobeta Turnu-Severin, compus din teren în suprafață de 104 mp și o casă cu suprafața construită de 37,35 mp, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 187/1982, precum și pentru terenul în suprafață de 252 mp.

Reclamantul a arătat că nu a primit nici un răspuns la notificarea făcută de mama sa. Prin încheierea nr. 8694 din 2 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosar nr. 8424/2005, cauza a fost strămutată la Tribunalul Timiș. Prin sentința civilă nr. 1387 din 2 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția civilă, în dosarul nr.264/C/2006 a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată Primăria Drobeta Turnu-Severin, prin primar, să răspundă la notificarea reclamantului, conform Legii nr. 10/2001. A fost respinsă acțiunea față de Prefectura Mehedinți. Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienții principali G.A., A.G., L.G., G.C. și G.D., solicitând desființarea sentinței, pe motiv că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii lor de intervenție, care a fost primită și admisă în principiu de Tribunalul Mehedinți la data de 17 mai 2005, înainte de a se pronunța încheierea de strămutare.

Prin decizia civilă nr. 525/A din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 6889/59/2006 a fost admis apelul intervenienților, a fost desființată sentința apelată și a fost trimisă cauza spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Timiș. Prin sentința civilă nr. 515/PI din 7 martie 2009 a Tribunalului Timiș a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul R.G.

împotriva Municipiului Drobeta Turnu-Severin, prin primar, a fost obligat acesta să răspundă la notificarea trimisă de către antecesoarea reclamantului P.I., la data de 4 iunie 2001, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Mehedinți și a fost respinsă acțiunea față de acesta; au fost respinse cererile reclamantului cu privire la plata daunelor cominatorii și daunelor moratorii; a fost admisă în parte cererea formulată de intervenienți, în contradictoriu cu Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin primar; a fost obligat acesta să soluționeze notificarea formulată de aceștia la data de 9 ianuarie 2002; a respins solicitarea intervenienților având ca obiect obligarea Municipiului Drobeta Turnu-Severin de a se pronunța exclusiv în favoarea lor, în ce privește imobilul.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel intervenienții, arătând faptul că notificarea făcută de P.I., autoarea reclamantului, cu privire la imobil, a fost depusă la data de 6 februarie 2003, cu mult peste termenul prevăzut de lege, chiar dacă acesta a fost prelungit de două ori, prin O.U.G. nr. 109/2001 și, respectiv O.U.G. nr. 145/2001, acest termen expirând la data de 12 februarie 2002. Prin decizia civilă nr. 516/A din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respins apelul, reținându-se, în esență, că prima instanță nu a fost sesizată cu analiza pe fond a pretențiilor părților ci doar cu obligația pârâtului Municipiul Drobeta Turnu-Severin de a răspunde la notificările făcute de către reclamant, pe de o parte și intervenienți, pe de altă parte, urmând ca analiza pe fond să se facă de către acesta.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs intervenienții, criticând-o sub următoarele aspecte: 1. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, judecata apelului a fost suspendată la data de 17 septembrie 2007, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. Intervenienții au cerut repunerea pe rol, s-a stabilit termen la data de 19 noiembrie 2007, au formulat apoi cerere de amânare, însă instanța, încălcându-le dreptul la apărare, nu le-a acordat acest termen și a trecut la soluționarea cauzei. 2. Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit cererea lor de intervenție, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia.

Intervenienții susțin că cererea lor a fost făcută nu numai în contradictoriu cu Municipiul Drobeta Turnu-Severin prin primar, ci și cu reclamantul R.G. și că, instanța trebuia să se pronunțe și cu privire la faptul că notificarea autoarei reclamantului, pentru imobil a fost tardiv formulată și că reclamantul nu are nici un drept cu privire la acest imobil. 3. Instanța de apel a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, în cauză fiind întrunite condițiile cerute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că trebuia să se stabilească dacă părțile au dreptul de a solicita măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și după aceea putea să oblige Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin primar să răspundă notificărilor.

Intervenienții susțin că atât instanța de apel cât și prima instanță trebuiau să constate întâi că notificarea reclamantului, pentru imobil era tardiv formulată și numai după aceea să oblige pe pârât să răspundă numai la notificările depuse în termen. Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Prima motiv de recurs nu poate fi reținut, deoarece, pe de o parte, termenul din 19 noiembrie 2007 nu era primul termen de judecată în apel, judecata suspendându-se pentru lipsa părților, deci și a intervenienților, care au fost cei care au declarat apelul, iar pe de altă parte, potrivit art. 156 C. proc.

civ., instanța poate acorda un termen pentru lipsă de apărare, dar numai pentru motive temeinice, ori intervenienții sunt cei care au declarat apelul, dar și cei care au formulat cererea de repunere pe rol, aceasta însemnând că știau că urmează să se acorde termen în cauză și că aveau suficient timp să-și angajeze apărător și să-și formuleze apărările. În altă ordine de idei, art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., adică la acte precum citațiile, iar nu la neacordarea unui termen pentru angajarea unui apărător, astfel că această critică nici măcar nu s-ar încadra în prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în afară de faptul că ea este și nefondată.

2. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi reținut, deoarece instanța nu a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al cererii intervenienților. În mod corect a reținut instanța de apel (ca de altfel și prima instanță) că deși intervenienții au solicitat într-adevăr, să se constate că notificarea reclamantului pentru imobil este tardivă, atâta timp cât Primarul Municipiului Drobeta Turnu-Severin a fost obligat să răspundă la notificări, problema tardivității trebuie rezolvată întâi de către acesta și apoi, eventual, într-o cale de atac, în cazul în care una dintre părți ar fi nemulțumită de soluția primarului, instanțele judecătorești se vor pronunța și pe această problemă.

3. Cel de-al treilea motiv de recurs privește greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), în sensul că instanțele trebuiau să soluționeze mai întâi dacă părțile au dreptul la măsuri reparatorii și apoi să oblige pe primar să răspundă la notificare, nu aceasta nu poate fi reținut deoarece, dacă s-ar fi procedat în acest fel s-ar fi produs o aplicare greșită a legii. Având în vedere soluția aleasă de cele două instanțe, aceea de a obliga pe primar să răspundă la notificări, a soluționa pe fond cu privire la tardivitatea notificării reclamantului, invocată de intervenienți, ar fi fost prematură, atât timp cât primarul nu ar fi analizat, mai întâi el, toate notificările, inclusiv sub aspectul tardivității unora dintre ele, după care părțile nemulțumite de soluția primarului, pot ataca în justiție decizia sau dispoziția acestuia.

Alta ar fi fost, într-adevăr, situația în care prima instanță ar fi făcut aplicarea Deciziei XX/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ar fi considerat că este nejustificat faptul că Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin primar, nu a răspuns în termen de 60 de zile de la notificare și atunci ar fi trecut la soluționarea pe fond a cererilor, situație în care ar fi trebuit să se pronunțe și cu privire la tardivitatea unor notificări. Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu sunt fondate, astfel că, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul, declarat de intervenienții G.A., A.G., L.G., G.C. și G.D. împotriva deciziei nr. 516 A din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.