ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond.

Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți,

secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.E. a solicitat, în

contradictoriu cu Guvernul României, Instituția Prefectului – județul Mehedinți

și Primăria Drobeta-Turnu Severin, stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii

în echivalent, obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri,

obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit de

hotărârea judecătorească.

În motivarea cererii

reclamanta arată că, în urma notificării adresate potrivit Legii nr. 10/2001,

s-a emis Dispoziția din 28 august 2006 de către Primăria Drobeta-Turnu Severin

prin care s-au acordat despăgubiri, iar dosarul nu a fost soluționat de către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Sentința civilă

nr. 457 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a dispus

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, unde a fost înregistrat sub nr. 2825/54/2010.

de fond.

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 603 din

17 decembrie 2010 a respins cererea de sesizare a instanței de contencios

administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanta F.E., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. K., județul Mehedinți, au fost

respinse celelalte capete de cerere și a fost respinsă acțiunea față de pârâții

Guvernul României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

Instituția Prefectului județului Mehedinți și Primăria Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea

soluției, instanța de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor

administrative (aproximativ 9 ani) este de natură a încălca în mod evident

principiul procesului rezonabil și a făcut aplicarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, obligând Comisia Centrală la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire.

Apărările Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit cărora Secretariatul

acesteia a solicitat Primăriei Drobeta-Turnu Severin să completeze dosarul cu

înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra

întregului imobil nu au fost reținute pentru că nu au fost susținute prin

materialul probator, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a

făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative prevăzute de Titlul

VII din Legea nr. 247/2005.

Cu privire la cererea

de sesizare a Tribunalului Mehedinți cu soluționarea excepției de nelegalitate

a Dispoziției emisă de Primăria Drobeta-Turnu Severin s-a invocat faptul că

potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 numai legalitatea unui act administrativ

poate fi invocată pe calea excepției de nelegalitate, iar în art. 5 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 se prevede că „nu pot fi atacate pe calea contenciosului

administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora

se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

Excepția invocată

este inadmisibilă pentru că vizează acte ce nu pot forma obiectul unei acțiuni

în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ, iar dispoziția

primarului poate fi atacată potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității

deținătoare.

Referitor la

excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României,

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului

județului Mehedinți și Primăria Drobeta-Turnu Severin, au fost admise întrucât

competența exclusivă în emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri

de despăgubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Celelalte capete de

cerere ce vizau stabilirea cuantumului despăgubirilor și obligarea Comisiei

Centrale la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit de hotărârea

judecătorească, s-a reținut că potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

evaluarea se face de evaluatori autorizați, desemnați aleatoriu de această

comisie, iar instanța de judecată nu se poate substitui autorității competente.

exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

considerând-o nelegală și netemeinică deoarece:

I. În mod nelegal și

netemeinic a fost respinsă cererea de sesizare a tribunalului cu soluționarea

excepției de nelegalitate a Dispoziției emisă de Primarul municipiului Craiova,

deoarece există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a litigiului

și această excepție.

De asemenea, s-a

invocat faptul că dispoziția emisă de primar este un act administrativ, mai

ales că potrivit art. 16 alin. (2

1

) din Titlul VII ele sunt avizate

de instituția prefectului pentru legalitate, astfel că nu poate fi calificat ca

act civil.

Pe fondul excepției

se critică soluția instanței de fond pentru că a fost obligată să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire, deși din actele depuse la dosar, rezultă că,

la momentul preluării imobilului în anul 1985, acesta se afla în coproprietate,

iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată „în cazul în

care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare

ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se

stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun”.

Pentru că dispoziția

a fost emisă cu încălcarea art. 4 și 23 din Legea nr. 10/2001 s-a solicitat

admiterea excepției de nelegalitate invocată.

II. Referitor la

obligația la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului

rezonabil, se arată că Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin și-a depășit

limitele învestirii prin emiterea unei dispoziții pentru întreg imobilul fără

să țină seama de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Se critică și

obligarea la emiterea deciziei și pentru că nu s-au avut în vedere etapele

administrative și obligarea la emiterea deciziei în cel mult 30 de zile de la

rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii deși trebuie evaluat imobilul

de un expert autorizat.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii

petitului privind emiterea deciziei ca fiind neîntemeiată, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.

de recurs.

După examinarea

motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru

următoarele considerente:

I. Motivele invocate

și care vizează nesesizarea Tribunalului Mehedinți cu excepția de nelegalitate

a Dispoziției din 28 septembrie 2006 emisă de Primarul municipiului

Drobeta-Turnu Severin (și nu Craiova, cum se indică în recursul declarat), sunt

nefondate.

Este adevărat că

potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ

unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de

excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța,

constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond,

va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ

competentă, suspendând cauza”, însă actul a cărui nelegalitate este invocată nu

este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 544/2004.

Cum excepția de

nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc

de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ,

iar dispoziția contestată nu este un act administrativ, în mod legal instanța

de fond a respins excepția de nelegalitate invocată și nu a sesizat Tribunalul

Dolj cu soluția acesteia.

Chiar și dacă

dispoziția primarului ar fi apreciată ca act administrativ, potrivit art. 5

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ

actele pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege

organică, o altă procedură judiciară, iar în cauză, în Legea nr. 10/2001 există

prevăzută expres posibilitatea contestării dispoziției la instanța civilă (art.

26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, secția civilă a tribunalului în a cărei

rază teritorială se află sediul unității deținătoare).

II. Nici motivele de

recurs ce vizează obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

la emiterea deciziei privind imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. K.,

județul Mehedinți, nu sunt fondate.

În principal, Comisia

Centrală a arătat că nu a emis decizia potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 deoarece la data preluării imobilului în 1985 exista o stare de

coproprietate, iar Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin nu a depus acte

din care să rezulte motivul pentru care a emis dispoziția pentru întregul

imobil pe numele reclamantei.

Susținerile sunt

nelegale și dovedesc reaua-credință a autorității în soluționarea cererii

reclamantei.

Într-adevăr, potrivit

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care restituirea este

cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat,

dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale,

potrivit dreptului comun”, însă art. 4 alin. (4) din același act normativ

prevede că „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat

procedura prevăzută la Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei

îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.

Ipoteza avută în

vedere de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este aceea în care pentru

același imobil au formulat cerere de restituire mai multe persoane îndreptățite

ce au avut calitatea de coproprietari ai imobilului în momentul preluării

abuzive, iar legea precizează că, în această situație, dreptul de proprietate

se constată sau se stabilește pe cote-părți, potrivit dreptului comun, dar

textul nu cere tuturor coproprietarilor imobilului să formuleze cereri de

restituire.

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor susține că Primăria municipiului Drobeta-Turnu

Severin trebuia să emită dispoziția numai pentru cota-parte din imobilul pe

care reclamanta a deținut-o la momentul preluării abuzive în anul 1985, iar

restul cotelor-părți să nu fie acordate.

A accepta un asemenea

punct de vedere ar însemna să impunem persoanelor îndreptățite respectarea

regulii unanimității în cazul cererilor de restituire a imobilelor preluate

abuziv, iar practica instanțelor judecătorești este în sensul că nu se impune

respectarea regulii în cazul acestor cereri.

Dacă regimul juridic

al cererii de restituire a unui imobil preluat abuziv este considerat a fi unul

special al acțiunii în revendicarea de drept comun, deoarece sunt stabilite

anumite termene și proceduri prealabile și cum practica judiciară recunoaște că

nu este inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de un coindivizar sau

coproprietar, rezultă că nici în cadrul procedurilor de restituire nu se poate

cere unui coproprietar să respecte regula unanimității.

De altfel, la dosarul

cauzei există hotărâri judecătorești sau certificate de moștenitor din care

rezultă că ceilalți coproprietari ai imobilului au încheiat o tranzacție, iar

reclamanta este cea care a beneficiat de bunurile supuse partajului.

Oricum, indiferent

care ar fi situația coproprietarilor de la care imobilul a fost preluat pentru

că Dispoziția din 28 august 2006 recunoaște dreptul la despăgubiri al

reclamantei pentru întregul imobil, act ce nu a fost anulat, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să respecte prevederile acesteia, dar

din cuantumul despăgubirilor trebuie deduse despăgubirile încasate la momentul

exproprierii de toți coproprietarii și nu numai cele încasate de reclamantă.

Cu privire la

termenul rezonabil de soluționare a cererii, soluția instanței de fond este

legală și temeinică.

Notificarea

reclamantei soluționată prin Dispoziția din 28 august 2006 a Primarului

municipiului Drobeta-Turnu Severin, a fost înaintată Secretariatului Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dar nu a fost soluționată nici până

în prezent.

Chiar dacă Legea nr.

247/2005 nu instituie un termen pentru soluționarea dosarelor, totuși, pentru

că România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie aplicată de instanțele naționale.

În jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin

nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen

rezonabil, se aduc atingere art. 6 din Convenție.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 603 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2011.