ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1946/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.E. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Instituția Prefectului – județul Mehedinți și Primăria Drobeta-Turnu Severin, stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent, obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, obligarea acesteia la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit de hotărârea judecătorească. În motivarea cererii reclamanta arată că, în urma notificării adresate potrivit Legii nr. 10/2001, s-a emis Dispoziția din 28 august 2006 de către Primăria Drobeta-Turnu Severin prin care s-au acordat despăgubiri, iar dosarul nu a fost soluționat de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin Sentința civilă nr. 457 din 13 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți s-a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrat sub nr. 2825/54/2010. 2. Soluția instanței de fond.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 603 din 17 decembrie 2010 a respins cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta F.E., a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. K., județul Mehedinți, au fost respinse celelalte capete de cerere și a fost respinsă acțiunea față de pârâții Guvernul României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului județului Mehedinți și Primăria Drobeta-Turnu Severin.

În motivarea soluției, instanța de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative (aproximativ 9 ani) este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil și a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, obligând Comisia Centrală la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Apărările Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit cărora Secretariatul acesteia a solicitat Primăriei Drobeta-Turnu Severin să completeze dosarul cu înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra întregului imobil nu au fost reținute pentru că nu au fost susținute prin materialul probator, iar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Cu privire la cererea de sesizare a Tribunalului Mehedinți cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției emisă de Primăria Drobeta-Turnu Severin s-a invocat faptul că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 numai legalitatea unui act administrativ poate fi invocată pe calea excepției de nelegalitate, iar în art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se prevede că „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”. Excepția invocată este inadmisibilă pentru că vizează acte ce nu pot forma obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor de contencios administrativ, iar dispoziția primarului poate fi atacată potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.

Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Instituția Prefectului județului Mehedinți și Primăria Drobeta-Turnu Severin, au fost admise întrucât competența exclusivă în emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Celelalte capete de cerere ce vizau stabilirea cuantumului despăgubirilor și obligarea Comisiei Centrale la emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit de hotărârea judecătorească, s-a reținut că potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, evaluarea se face de evaluatori autorizați, desemnați aleatoriu de această comisie, iar instanța de judecată nu se poate substitui autorității competente.

3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor considerând-o nelegală și netemeinică deoarece: I. În mod nelegal și netemeinic a fost respinsă cererea de sesizare a tribunalului cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției emisă de Primarul municipiului Craiova, deoarece există o dependență evidentă între soluționarea pe fond a litigiului și această excepție. De asemenea, s-a invocat faptul că dispoziția emisă de primar este un act administrativ, mai ales că potrivit art. 16 alin. (2 1 ) din Titlul VII ele sunt avizate de instituția prefectului pentru legalitate, astfel că nu poate fi calificat ca act civil.

Pe fondul excepției se critică soluția instanței de fond pentru că a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, deși din actele depuse la dosar, rezultă că, la momentul preluării imobilului în anul 1985, acesta se afla în coproprietate, iar potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată „în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun”. Pentru că dispoziția a fost emisă cu încălcarea art. 4 și 23 din Legea nr. 10/2001 s-a solicitat admiterea excepției de nelegalitate invocată. II.

Referitor la obligația la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil, se arată că Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin și-a depășit limitele învestirii prin emiterea unei dispoziții pentru întreg imobilul fără să țină seama de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Se critică și obligarea la emiterea deciziei și pentru că nu s-au avut în vedere etapele administrative și obligarea la emiterea deciziei în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii deși trebuie evaluat imobilul de un expert autorizat. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind emiterea deciziei ca fiind neîntemeiată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.

4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: I. Motivele invocate și care vizează nesesizarea Tribunalului Mehedinți cu excepția de nelegalitate a Dispoziției din 28 septembrie 2006 emisă de Primarul municipiului Drobeta-Turnu Severin (și nu Craiova, cum se indică în recursul declarat), sunt nefondate. Este adevărat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza”, însă actul a cărui nelegalitate este invocată nu este un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004. Cum excepția de nelegalitate reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de apărare, o cale indirectă de control a legalității unui act administrativ, iar dispoziția contestată nu este un act administrativ, în mod legal instanța de fond a respins excepția de nelegalitate invocată și nu a sesizat Tribunalul Dolj cu soluția acesteia.

Chiar și dacă dispoziția primarului ar fi apreciată ca act administrativ, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, iar în cauză, în Legea nr. 10/2001 există prevăzută expres posibilitatea contestării dispoziției la instanța civilă (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, secția civilă a tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul unității deținătoare). II. Nici motivele de recurs ce vizează obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei privind imobilul situat în Drobeta-Turnu Severin, str. K., județul Mehedinți, nu sunt fondate.

În principal, Comisia Centrală a arătat că nu a emis decizia potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 deoarece la data preluării imobilului în 1985 exista o stare de coproprietate, iar Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin nu a depus acte din care să rezulte motivul pentru care a emis dispoziția pentru întregul imobil pe numele reclamantei. Susținerile sunt nelegale și dovedesc reaua-credință a autorității în soluționarea cererii reclamantei.

Într-adevăr, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun”, însă art. 4 alin. (4) din același act normativ prevede că „de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire”.

Ipoteza avută în vedere de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este aceea în care pentru același imobil au formulat cerere de restituire mai multe persoane îndreptățite ce au avut calitatea de coproprietari ai imobilului în momentul preluării abuzive, iar legea precizează că, în această situație, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește pe cote-părți, potrivit dreptului comun, dar textul nu cere tuturor coproprietarilor imobilului să formuleze cereri de restituire. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susține că Primăria municipiului Drobeta-Turnu Severin trebuia să emită dispoziția numai pentru cota-parte din imobilul pe care reclamanta a deținut-o la momentul preluării abuzive în anul 1985, iar restul cotelor-părți să nu fie acordate.

A accepta un asemenea punct de vedere ar însemna să impunem persoanelor îndreptățite respectarea regulii unanimității în cazul cererilor de restituire a imobilelor preluate abuziv, iar practica instanțelor judecătorești este în sensul că nu se impune respectarea regulii în cazul acestor cereri. Dacă regimul juridic al cererii de restituire a unui imobil preluat abuziv este considerat a fi unul special al acțiunii în revendicarea de drept comun, deoarece sunt stabilite anumite termene și proceduri prealabile și cum practica judiciară recunoaște că nu este inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată de un coindivizar sau coproprietar, rezultă că nici în cadrul procedurilor de restituire nu se poate cere unui coproprietar să respecte regula unanimității.

De altfel, la dosarul cauzei există hotărâri judecătorești sau certificate de moștenitor din care rezultă că ceilalți coproprietari ai imobilului au încheiat o tranzacție, iar reclamanta este cea care a beneficiat de bunurile supuse partajului. Oricum, indiferent care ar fi situația coproprietarilor de la care imobilul a fost preluat pentru că Dispoziția din 28 august 2006 recunoaște dreptul la despăgubiri al reclamantei pentru întregul imobil, act ce nu a fost anulat, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trebuie să respecte prevederile acesteia, dar din cuantumul despăgubirilor trebuie deduse despăgubirile încasate la momentul exproprierii de toți coproprietarii și nu numai cele încasate de reclamantă.

Cu privire la termenul rezonabil de soluționare a cererii, soluția instanței de fond este legală și temeinică. Notificarea reclamantei soluționată prin Dispoziția din 28 august 2006 a Primarului municipiului Drobeta-Turnu Severin, a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dar nu a fost soluționată nici până în prezent. Chiar dacă Legea nr. 247/2005 nu instituie un termen pentru soluționarea dosarelor, totuși, pentru că România a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie aplicată de instanțele naționale. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil, se aduc atingere art. 6 din Convenție.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 603 din 17 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.