ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3403/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 627 din 9 noiembrie 2010 Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Prefectura Mehedinți

față de care a respins acțiunea pentru lipsa calității procesual pasive.

A respins excepțiile

invocate de Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților.

A respins în fond

acțiunea civilă formulată de reclamantele A.A. - N. și A.C.R. în contradictoriu

cu pârâtele Primăria Drobeta Turnu Severin și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin acțiunea

formulată reclamantele au solicitat obligarea pârâților Prefectura Mehedinți,

Primăria Drobeta Turnu Severin și Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților la plata despăgubirilor actualizate pe care le-au încasat în

anul 2002, pentru imobilul situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, conform

adresei nr. 3727 din 26 martie 2002, cât și pentru suprafața de teren de 55,84 mp

aferentă imobilului.

Au mai arătat că,

imobilul în litigiu a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, că au uzat

de prevederile Legii nr. 112/1995, însă nu i s-a acordat suma de 52.156.973 lei

vechi, iar pentru suprafața de 55,84 mp, nu s-au calculat despăgubiri.

Ulterior, au uzat de prevederile

Legii nr. 10/2001 promovând prezenta acțiune, pentru ca la data de 29 iunie

2010, reclamantele și-au completat acțiunea solicitând ca valoarea

despăgubirilor să fie calculată potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Prin dispoziția nr.

1828 din 14 aprilie 2009, scrisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin

a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu, ca

fiind imposibil de restituit, propunându-se măsuri reparatorii în echivalent în

condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de

264 mp , și construcții în suprafață de 133,575 mp.

Întrucât prin

modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, instanța nu mai

are competența de a stabili valoarea despăgubirilor, aceasta fiind atributul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pretențiile reclamantelor

vor fi soluționate prin decizia emisă de această din urmă instituție, astfel

încât acțiunea a fost respinsă.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamantele susținând în esență, că dosarul a fost

soluționat după 11 luni de tergiversări, într-o singură ședință, în care

Primăria, Prefectura și A.N.P.R. au dat răspunsuri ambigue, că actele și

relațiile comunicate sunt necomplete, că dispoziția nr. 1828/2009 a fost emisă

după circa 8 ani, respingându-se cererea de restituire în natură a imobilului,

fără a se face referire la valoarea acestuia.

Au mai arătat că nu

s-a avut în vedere Decizia XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, și că dosarul A.N.R.P. conține date

incorecte.

Prin decizia civilă

nr. 253 din 19 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul formulat de

reclamantele A.C.R.D. și A.A.N. reținându-se în considerentele hotărârii

următoarelor argumente:

Reclamantele au

învestit instanța de fond, în temeiul Legii nr. 10/2001, cu o cerere în

despăgubiri pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, preluat abuziv în

temeiul Decretului nr. 92/1950 de către Statul Român.

Cu privire la modul

de soluționare a notificării reclamantelor, s-a stabilit, pe parcursul

derulării procesului că, prin dispoziția nr. 1828 din 14 aprilie 2009 emisă de

Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin a fost respinsă cererea de

restituire în natură a imobilului în litigiu, propunându-se, măsuri reparatorii

în echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, urmând să se

calculeze cuantumul acestora de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, decizie ce poate fi atacată în justiție în condițiile prevăzute

în cap. VI, art. 19-20, din Legea nr. 247/2005.

În speță, fiind vorba

despre o dispoziție emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc

numai în condițiile prevăzute de această lege și nu printr-o dispoziție emisă

de pârâte sau de către instanța de judecată, cum au solicitat reclamantele.

În ceea ce privește

criticile referitoare la actele emise de instituțiile cu atribuții în procedura

de stabilire a cuantumului despăgubirilor, a modului de comunicare a acestora,

între ele sau cu reclamantele, precum și conținutul dosarului A.N.R.P., instanța

de apel le-a apreciat ca fiind irelevantă în cauza de față, întrucât vizează

recunoașterea dreptului nu și întinderea acestuia, sub aspectul cuantumului

despăgubirilor.

Referitor la

tergiversarea soluționării cauzei, Curtea a constatat că nu există motive de

nelegalitate sau netemeinicie a unei hotărâri judecătorești și mai mult decât

atât, față de complexitatea cauzei, litigiul a fost soluționat în primă

instanță, într-un termen rezonabil, de circa 9 luni de zile.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs reclamantele A.C.C.R. și A.A.N. criticând-o ca

nelegală întrucât dispoziția nr. 1828 din 14 aprilie 2009, nu a fost comunicată

pentru a putea fi contestată, decât după trecerea unui an de la data promovării

acțiunii ce formează obiectul dosarului de față, solicitând ca în decizia ce se

va pronunța să se specifice, explicit, nu în considerente, că pentru imobilul

în litigiu nu a fost încasată suma de 52.156.973 lei vechi – 5.215 RON, că nu

au fost calculate în baza Legii nr. 112/1995 despăgubirile pentru suprafața de 55,84

mp , aferente imobilului și diferența de valoare a imobilului conform art. 20

alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

În dezvoltarea

acestor critici reclamantele au susținut că, notificarea nr. 72/E/2001 a fost

soluționată după trecerea a 8 ani, cu încălcarea art. 23 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, dispoziția nr. 1828 din 14 aprilie 2011, fiind trimisă A.N.R.P.

după 11 luni de la emiterea ei, cu dosar necomplet și acte nelizibile.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Prin dispoziția nr.

1828 din 14 aprilie 2009 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Drobeta Turnu

Severin a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de

recurentele – reclamante pentru imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, ca

fiind imposibil de restituit, propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul în

suprafață de 133,575 mp.

Recurentele –

reclamante nu au contestat faptul că imobilul a fost înstrăinat chiriașilor în

temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care au primit o parte din despăgubiri, cum

rezultă din hotărârile nr. 144/1996 și nr. 578/2000.

Critica recurentelor-reclamante

privește refuzul instanțelor de a stabili cuantumul despăgubirilor potrivit

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și faptul că a fost omisă suprafața de

55,84 mp, și nu a fost încasată nici suma de 52.156.973 Rol.

Contrar celor

susținute de recurente, adoptarea Legii nr. 247/2005 a scindat procedura

stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri)

în două etape distincte, obligatorii: cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, al

cărei punct final îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunere de

acordare a despăgubirilor emisă în procedura administrativă ori în cea

judiciară și procedura derulată în condițiile Titlului VII al Legii nr.

247/2005.

Prin decizia nr. LII/2007

pronunțată de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a

statuat că „Prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/205

privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică

deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate

în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005”.

În sens contrar,

deciziile sau dispozițiile emise ulterior adoptării Legii nr. 247/2005 sunt

supuse prevederilor art. 16 din Titlul VII, cum este cazul de față.

În aceste condiții,

recursul formulat de către recurentele – reclamante va fi respins în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantele A.A.N. și A.C.C.R. împotriva deciziei civile nr. 253

din 19 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2012.