ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3744/2010

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului

Mehedinți,

D.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Drobeta Turnu

Severin, anularea dispoziției nr. 3645 din 29 octombrie 2008 emisă de Primarul

municipiului Drobeta Turnu Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001 și

obligarea primăriei de a-i acorda în echivalent, teren în suprafață de 10.000

mp, pe care l-a deținut în proprietate în Drobeta Turnu Severin, unde există

teren în suprafață de 53,25 ha, transmis prin H.G. nr. 81/2006 din proprietatea

statului în domeniul public al municipiului Drobeta Turnu Severin, cu

destinația precisă de se soluționa cererile formulate în baza Legii nr.

10/2001, Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 247/2005.

A.cțiunea

înregistrată inițial pe rolul Secției comerciale și de contencios

administrativ

a tribunalului a fost transpusă, prin încheierea din 4 decembrie 2008, pe rolul

Secției civile a Tribunalului Mehedinți, competentă a o soluționa.

Tribunalul

Mehedinți, secția civilă, prin sentința nr. 173 din 16 iunie 2009,

a

respins contestația formulată de

reclamanta D.F.I. în contradictoriu cu Primăria municipiului Drobeta Turnu

Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că prin notificarea nr. 1358/N/2001, reclamanta a solicitat

despăgubiri bănești reactualizate pentru suprafața de teren de 1 ha care a

aparținut tatălui său, S.F., conform actului autentic nr. 266 din 7 aprilie

1951.

S-a constatat că reclamanta a făcut

dovada faptului că autorul său a avut în proprietate suprafața de teren

menționată însă nu a dovedit prin ce modalitate a fost preluat imobilul și nici

faptul că îl deținea atunci când a arătat că i s-a preluat abuziv.

Chiar în lipsa unei atare dovezi

privitoare la preluarea abuzivă, aceasta ar putea fi constatată de instanță,

însă numai în cazul în care terenul, proprietatea solicitantului, s-ar afla în

proprietatea persoanei de la care îl solicită prin notificare. Or, în speță,

terenul pretins de reclamantă nu este deținut de pârâtă ci este ocupat de

construcții particulare. Susținerea reclamantei în sensul că ulterior preluării

abuzive a terenului, fostul Consiliu popular a atribuit în folosință soțului

său o parte din teren pentru a-și construi o casă nu este de natură a conduce

la dovedirea preluării abuzive, învecinările terenului atribuit prin decizia

nr. 190 din 12 mai 1997 nu corespund cu vecinătățile din actul de proprietate

nr. 266/1951.

Întrucât condiția preluării abuzive nu se

prezumă ci trebuie dovedită, iar sarcina probei incumbă persoanei care pretinde

dreptul, tribunalul a apreciat că soluția de respingere a notificării adoptată

de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin este temeinică și legală.

Soluția

instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

prin decizia nr. 296 din 10 noiembrie

2009, prin care s-a respins apelul

reclamantei împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut de către instanța de apel că

domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este stabilit numai la acele preluări

abuzive produse în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar invocarea

oricăror altor temeiuri de preluare abuzivă anterioară sau posterioară

perioadei de referință nu este admisibilă în cadrul acestei proceduri.

Potrivit art. 3 din lege, sunt

îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Sarcina probei deținerii

proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul potrivit principiului

actori

incumbit probatio

. Prezumția relativă a preluării abuzive operează numai în

situația în care s-a făcut dovada proprietății și a faptului că bunul se află

în patrimoniul statului și nu există acte doveditoare privind preluarea (art.

3.1 din Normele metodologice).

S-a constatat că reclamanta nu a făcut

dovada deplină a faptului că autorul său a fost proprietarul bunului revendicat

la data preluării de către stat.

Astfel, deși se invocă ca temei juridic

al dovezii dreptului de proprietate actul autentic nr. 266 din 7 aprilie 1951,

din analiza acestuia rezultă că nu reprezintă o convenție de vânzare-cumpărare

validă, care să transfere dreptul de proprietate ci doar o promisiune de

vânzare-cumpărare, nefacându-se dovada finalizării acesteia.

În raport de acest considerent, instanța

de apel a constatat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în

sensul legii, motiv pentru care celelalte aspecte invocate privind

identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării au fost considerate

fără relevanță juridică.

Î

mpotriva

acestei ultime decizi a declarat recurs reclamanta,

care a considerat

că decizia instanței de

apel a încălcat dispozițiile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Astfel, au fost înlăturate în mod eronat

probele și dovezile invocate, inclusiv ceea ce a statuat instanța de fond și

anume faptul că terenul de 10.000 mp figurează în registrul agricol al

Primăriei comunei Breznița Ocol la poziția tatălui reclamantei, S.F.

Actul autentic nr. 266 din 7 aprilie 1951

împreună cu chitanța privind achitarea prețului nu reprezintă doar o promisiune

de vânzare-cumpărare, autorul reclamantei deținând pământul în litigiu și

cultivându-l an după an.

Instanțele nu și-au manifestat rolul

activ și nu au pus în discuție problema deținerii și folosinței terenului

începând cu anul 1951, inclusiv prin administrarea probei testimoniale.

După 1962, terenul a intrat în deținerea

C.A.P. Cerneți a cărui întindere cuprindea teritoriul care astăzi este în

perimetrul municipiului Drobeta Turnu Severin. Ulterior, după organizarea

teritoriului, potrivit Legii nr. 2/1968, pe terenul în litigiu au început să se

construiască blocuri și case.

A arătat că preluarea abuzivă a

demonstrat-o și prin afirmația că prin apariția Legii nr. 58/1974, potrivit

art. 34, terenurile cu sau fără construcții, situate în perimetrul construibil

al localităților, vor fi expropriate sau preluate de la cei care le au în

folosință integral sau parțial, afirmație susținută de harta teritoriului municipiului.

In cazul reclamantei, terenul a fost preluat fără plată de Primăria

municipiului Drobeta Turnu Severin care l-a parcelat pentru construire de

blocuri și case.

A precizat, de asemenea, că instanța de

apel nu s-a pronunțat nici asupra susținerii reclamantei, însoțită de acte,

potrivit căreia, soțul său a deținut printr-o decizie a Comitetului executiv

Drobeta Turnu Severin un teren atribuit în baza Legii nr. 58/1974 pentru

construirea unei case, exact în perimetrul terenului de 10.000 mp.

Recursul este întemeiat, urmând a fi

admis pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Tribunalul a constatat că reclamanta a

făcut dovada faptului că autorul său a avut în proprietate suprafața de teren

în litigiu, arătând că prin actul autentificat sub nr. 266 din 7 aprilie 1951,

tatăl acesteia, S.F. a dobândit suprafața de 1 ha teren agricol de la D.I.B.

Instanța de apel a considerat însă că

reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale

de reparație, întrucât actul autentic despre care s-a făcut vorbire reprezintă

de fapt numai o promisiune de vânzare-cumpărare, nefinalizată cu încheierea

actului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate nefiind astfel transmis.

Se reține că procedând în acest mod,

instanța de apel a încălcat

principiul non reformatio in pejus

și a

făcut reclamantei, în propria-i cale de atac, o situație mai grea decât cea

constatată de prima instanță.

Astfel, potrivit art. 296 teza a II-a C.

proc. civ., apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație

mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Textul consacră principiul

non

reformatio in pejus

care presupune că părții care a exercitat o cale de

atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar,

situația stabilită prin hotărârea atacată. Cu alte cuvinte, hotărârea atacată

poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.

Dacă nu s-ar aplica acest principiu,

părțile, cunoscând că există riscul de a li se înrăutăți situația, ar putea să

renunțe la atacarea hotărârii, deși aceasta este nelegală și netemeinică, ceea

ce ar impieta grav asupra aflării adevărului și asigurării respectării legii.

Se constată totodată că la fila 34 a

dosarului nr.10038/101/2008 al Tribunalului Mehedinți, secția civilă, există

adresa nr. 1187 din 17 martie 2009 emisă de Primăria comunei Breznița Ocol

potrivit căreia terenul revendicat face obiectul Legii nr. 10/2001, iar prin

adresa aflată la fila 47 a aceluiași dosar, primăria arată că terenul a fost

încadrat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin și este ocupat în

prezent de diverse construcții pe raza respectivei localități.

De asemenea, prin adresa nr. 2324 din 1

iunie 2009 (fila 70 dosar fond), Primăria comunei Breznița Ocol arată că

preluarea terenului în litigiu s-a făcut după colectivizare, iar încadrarea

acestuia în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin s-a făcut în mod

cert prin Planul Urbanistic General al respectivei instituții publice.

În raport de cele de mai sus, se reține

că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, reclamanta având

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Cum instanța de apel, constatând că

reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale

de reparație, nu a analizat și celelalte aspecte invocate privind identificarea

suprafeței de teren și caracterul preluării, care au fost considerate fără

relevanță juridică, se impune casarea deciziei atacate.

Pentru cele ce preced, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis, se va

casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță

de apel, urmând a se analiza, sub formă de apărări și celelalte susțineri din

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta D.F.I. împotriva deciziei nr. 296

din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze

cu minori și de familie.

Casează decizia și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de

apel.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.