ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3744/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2008 pe rolul Tribunalului Mehedinți, D.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, anularea dispoziției nr. 3645 din 29 octombrie 2008 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001 și obligarea primăriei de a-i acorda în echivalent, teren în suprafață de 10.000 mp, pe care l-a deținut în proprietate în Drobeta Turnu Severin, unde există teren în suprafață de 53,25 ha, transmis prin H.G. nr. 81/2006 din proprietatea statului în domeniul public al municipiului Drobeta Turnu Severin, cu destinația precisă de se soluționa cererile formulate în baza Legii nr. 10/2001, Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 247/2005.

A.cțiunea înregistrată inițial pe rolul Secției comerciale și de contencios administrativ a tribunalului a fost transpusă, prin încheierea din 4 decembrie 2008, pe rolul Secției civile a Tribunalului Mehedinți, competentă a o soluționa. Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința nr. 173 din 16 iunie 2009, a respins contestația formulată de reclamanta D.F.I. în contradictoriu cu Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 1358/N/2001, reclamanta a solicitat despăgubiri bănești reactualizate pentru suprafața de teren de 1 ha care a aparținut tatălui său, S.F., conform actului autentic nr. 266 din 7 aprilie 1951. S-a constatat că reclamanta a făcut dovada faptului că autorul său a avut în proprietate suprafața de teren menționată însă nu a dovedit prin ce modalitate a fost preluat imobilul și nici faptul că îl deținea atunci când a arătat că i s-a preluat abuziv. Chiar în lipsa unei atare dovezi privitoare la preluarea abuzivă, aceasta ar putea fi constatată de instanță, însă numai în cazul în care terenul, proprietatea solicitantului, s-ar afla în proprietatea persoanei de la care îl solicită prin notificare.

Or, în speță, terenul pretins de reclamantă nu este deținut de pârâtă ci este ocupat de construcții particulare. Susținerea reclamantei în sensul că ulterior preluării abuzive a terenului, fostul Consiliu popular a atribuit în folosință soțului său o parte din teren pentru a-și construi o casă nu este de natură a conduce la dovedirea preluării abuzive, învecinările terenului atribuit prin decizia nr. 190 din 12 mai 1997 nu corespund cu vecinătățile din actul de proprietate nr. 266/1951. Întrucât condiția preluării abuzive nu se prezumă ci trebuie dovedită, iar sarcina probei incumbă persoanei care pretinde dreptul, tribunalul a apreciat că soluția de respingere a notificării adoptată de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin este temeinică și legală.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 296 din 10 noiembrie 2009, prin care s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului. S-a reținut de către instanța de apel că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar invocarea oricăror altor temeiuri de preluare abuzivă anterioară sau posterioară perioadei de referință nu este admisibilă în cadrul acestei proceduri. Potrivit art. 3 din lege, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.

Sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul potrivit principiului actori incumbit probatio . Prezumția relativă a preluării abuzive operează numai în situația în care s-a făcut dovada proprietății și a faptului că bunul se află în patrimoniul statului și nu există acte doveditoare privind preluarea (art. 3.1 din Normele metodologice). S-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada deplină a faptului că autorul său a fost proprietarul bunului revendicat la data preluării de către stat. Astfel, deși se invocă ca temei juridic al dovezii dreptului de proprietate actul autentic nr. 266 din 7 aprilie 1951, din analiza acestuia rezultă că nu reprezintă o convenție de vânzare-cumpărare validă, care să transfere dreptul de proprietate ci doar o promisiune de vânzare-cumpărare, nefacându-se dovada finalizării acesteia.

În raport de acest considerent, instanța de apel a constatat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii, motiv pentru care celelalte aspecte invocate privind identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării au fost considerate fără relevanță juridică. Î mpotriva acestei ultime decizi a declarat recurs reclamanta, care a considerat că decizia instanței de apel a încălcat dispozițiile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Astfel, au fost înlăturate în mod eronat probele și dovezile invocate, inclusiv ceea ce a statuat instanța de fond și anume faptul că terenul de 10.000 mp figurează în registrul agricol al Primăriei comunei Breznița Ocol la poziția tatălui reclamantei, S.F.

Actul autentic nr. 266 din 7 aprilie 1951 împreună cu chitanța privind achitarea prețului nu reprezintă doar o promisiune de vânzare-cumpărare, autorul reclamantei deținând pământul în litigiu și cultivându-l an după an. Instanțele nu și-au manifestat rolul activ și nu au pus în discuție problema deținerii și folosinței terenului începând cu anul 1951, inclusiv prin administrarea probei testimoniale. După 1962, terenul a intrat în deținerea C.A.P. Cerneți a cărui întindere cuprindea teritoriul care astăzi este în perimetrul municipiului Drobeta Turnu Severin. Ulterior, după organizarea teritoriului, potrivit Legii nr. 2/1968, pe terenul în litigiu au început să se construiască blocuri și case.

A arătat că preluarea abuzivă a demonstrat-o și prin afirmația că prin apariția Legii nr. 58/1974, potrivit art. 34, terenurile cu sau fără construcții, situate în perimetrul construibil al localităților, vor fi expropriate sau preluate de la cei care le au în folosință integral sau parțial, afirmație susținută de harta teritoriului municipiului. In cazul reclamantei, terenul a fost preluat fără plată de Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin care l-a parcelat pentru construire de blocuri și case. A precizat, de asemenea, că instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra susținerii reclamantei, însoțită de acte, potrivit căreia, soțul său a deținut printr-o decizie a Comitetului executiv Drobeta Turnu Severin un teren atribuit în baza Legii nr. 58/1974 pentru construirea unei case, exact în perimetrul terenului de 10.000 mp.

Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare. Tribunalul a constatat că reclamanta a făcut dovada faptului că autorul său a avut în proprietate suprafața de teren în litigiu, arătând că prin actul autentificat sub nr. 266 din 7 aprilie 1951, tatăl acesteia, S.F. a dobândit suprafața de 1 ha teren agricol de la D.I.B. Instanța de apel a considerat însă că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație, întrucât actul autentic despre care s-a făcut vorbire reprezintă de fapt numai o promisiune de vânzare-cumpărare, nefinalizată cu încheierea actului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate nefiind astfel transmis.

Se reține că procedând în acest mod, instanța de apel a încălcat principiul non reformatio in pejus și a făcut reclamantei, în propria-i cale de atac, o situație mai grea decât cea constatată de prima instanță. Astfel, potrivit art. 296 teza a II-a C. proc. civ., apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată. Textul consacră principiul non reformatio in pejus care presupune că părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze, prin soluția dată de instanța de control judiciar, situația stabilită prin hotărârea atacată. Cu alte cuvinte, hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul.

Dacă nu s-ar aplica acest principiu, părțile, cunoscând că există riscul de a li se înrăutăți situația, ar putea să renunțe la atacarea hotărârii, deși aceasta este nelegală și netemeinică, ceea ce ar impieta grav asupra aflării adevărului și asigurării respectării legii. Se constată totodată că la fila 34 a dosarului nr.10038/101/2008 al Tribunalului Mehedinți, secția civilă, există adresa nr. 1187 din 17 martie 2009 emisă de Primăria comunei Breznița Ocol potrivit căreia terenul revendicat face obiectul Legii nr. 10/2001, iar prin adresa aflată la fila 47 a aceluiași dosar, primăria arată că terenul a fost încadrat în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin și este ocupat în prezent de diverse construcții pe raza respectivei localități.

De asemenea, prin adresa nr. 2324 din 1 iunie 2009 (fila 70 dosar fond), Primăria comunei Breznița Ocol arată că preluarea terenului în litigiu s-a făcut după colectivizare, iar încadrarea acestuia în intravilanul municipiului Drobeta Turnu Severin s-a făcut în mod cert prin Planul Urbanistic General al respectivei instituții publice. În raport de cele de mai sus, se reține că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Cum instanța de apel, constatând că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație, nu a analizat și celelalte aspecte invocate privind identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării, care au fost considerate fără relevanță juridică, se impune casarea deciziei atacate.

Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel, urmând a se analiza, sub formă de apărări și celelalte susțineri din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.F.I. împotriva deciziei nr. 296 din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010.