ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5259/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5259/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la 31 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Mehedinți, D.F.I. a

solicitat, în contradictoriu cu P.M. Drobeta Turnu Severin, anularea

dispoziției nr. 3645 din 29 octombrie 2008, emisă de P.M. Drobeta Turnu

Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001 și obligarea primăriei de a-i acorda

în echivalent, teren în suprafață de 10.000 m.p., pe care l-a deținut în

proprietate în Drobeta Turnu Severin, punctul Splai - Crihala, în zona

Serpentina - Roșiori, unde există teren în suprafață de 53,25 ha, transmis prin

H.G. nr. 81/2006 din proprietatea statului în domeniul public al municipiului

Drobeta Turnu Severin, cu destinația precisă de se soluționa cererile formulate

în baza Legii nr. 10/2001, Legii nr. l8/1991 și Legii nr. 247/2005.

Tribunalul Mehedinți,

secția civilă, prin sentința nr. 173 din 16 iunie 2009, a respins contestația

formulată de reclamanta D.F.I. în contradictoriu cu P.M. Drobeta Turnu Severin,

având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 1358/N/2001,

reclamanta a solicitat despăgubiri bănești reactualizate pentru suprafața de

teren de 1 ha care a aparținut tatălui său, Ș.F., conform actului autentic nr. 266

din 7 aprilie 1951.

S-a constatat că

reclamanta a făcut dovada faptului că autorul său a avut în proprietate

suprafața de teren menționată, însă nu a dovedit prin ce modalitate a fost

preluat imobilul și nici faptul că îl deținea atunci când a arătat că i s-a

preluat abuziv.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 296 din 10 noiembrie 2009, prin

care s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului.

S-a reținut de către

instanța de apel că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este stabilit numai

la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie

1989, iar invocarea oricăror altor temeiuri de preluare abuzivă anterioară sau

posterioară perioadei de referință nu este admisibilă în cadrul acestei

proceduri.

S-a constatat că

reclamanta nu a făcut dovada deplină a faptului că autorul său a fost

proprietarul bunului revendicat la data preluării de către stat.

În raport de acest

considerent, instanța de apel a constatat că reclamanta nu are calitatea de

persoană îndreptățită în sensul legii, motiv pentru care celelalte aspecte

invocate privind identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării au

fost considerate fără relevanță juridică.

Împotriva acestei

ultime decizii a declarat recurs reclamanta, care a considerat că decizia

instanței de apel a încălcat dispozițiile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ. Astfel, au fost înlăturate în mod eronat probele și dovezile invocate,

inclusiv ceea ce a statuat instanța de fond și anume faptul că terenul de

10.000 m.p. figurează în registrul agricol al P.C. Breznița Ocol la poziția

tatălui reclamantei, Ș.F.

Prin decizia civilă nr.

3744 din 16 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 10038/101/2008, s-a admis

recursul declarat de reclamantă, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele:

Instanța de apel a

încălcat principiul „non reformatio in pejus” și a făcut reclamantei, în

propria-i cale de atac, o situație mai grea decât cea constatată de prima

instanță.

Preluarea terenului

în litigiu, conform actelor depuse la dosar, s-a făcut după colectivizare, iar

încadrarea acestuia în intravilanul municipiului Dr. Tr. Severin s-a realizat

în mod cert prin Planul Urbanistic General al P.C. Breznița Ocol.

În raport de cele de

mai sus, s-a reținut că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Cum instanța de apel,

constatând că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul

legii speciale de reparație, nu a analizat și celelalte aspecte invocate

privind identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării, care au fost

considerate fără relevanță juridică, l-a impus casarea deciziei atacate.

În rejudecare, cauza

a primit număr de înregistrare 2618/54/2010.

În raport de

îndrumările deciziei de casare nr. 3744 din 16 iunie 2010, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

față de adresa existentă la dosarul Tribunalului Mehedinți nr. 10038/101/2008,

în cauză, instanța a dispus probatorii în vederea dovedirii de către primărie a

faptului că terenul în litigiu se află înscris în registrul agricol la Ș.F., autorul

reclamantei, precum și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate

topografie prin care să se identifice terenul în suprafață de 1 ha., dobândit

de către autor prin convenția nr. 266 din 07 aprilie 1951, să rezulte care este

regimul juridic actual al terenului, de cine este ocupat, până la ce dată a

figurat în evidențele agricole la rolul autorului, Ș.F., dacă există mențiuni

în aceste evidențe privind preluarea de către stat a terenului, dacă acest

teren a fost atribuit altor persoane și care este titlul juridic în baza căruia

este deținut de către acestea.

În urma efectuării

acestor probatorii, coroborate cu analiza actelor depuse la dosarul cauzei, s-a

constatat că apelul formulat de către reclamanta D.F.I. este fondat pentru

următoarele considerente:

Această suprafață de

teren a fost în mod concret identificată prin raportul de expertiză efectuat în

cauză împreună cu completarea la acest raport de expertiză, fiind situat în

prezent, în intravilanul mun. Dr. Tr. Severin, punctul „Splai – Crihala”, fiind

preluat de către stat fără titlu.

În speță, reclamanta

a făcut dovada dreptului său de proprietate prin actele translative de

proprietate, convenția de vânzare-cumpărare, chitanță plată teren, adrese P.C. Breznița

Ocol, în care se menționează că figura în registrul agricol autorul defunct Ș.F.,

cu un teren de 0,50 ha, nefiind membru cooperator, precum și a calității sale

de moștenitor.

Cum, prin decizia

civilă nr. 3744 din 16 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a

tranșat în mod irevocabil situația terenului în litigiu, care intra sub

incidența Legii nr. 10/2001, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent, ca persoană îndreptățită în sensul legii de reparație, instanța,

în baza tuturor considerentelor expuse mai sus, a admis, conform art. 296 C. proc.

civ., apelul formulat de către reclamanta D.F.I., a schimbat sentința primei

instanțe, în sensul admiterii contestației formulată în cauză, ca întemeiată.

S-a constatat, în

condițiile dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, dreptul reclamantei la

acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren în litigiu de 1 ha.

Instanța a reținut în

considerentele încheierii următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 281

1

C. proc. civ., părțile, ori de câte ori consideră necesar

că se impune lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea

dispozitivului unei hotărâri, pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să

lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Însă, tot potrivit

acestor dispoziții legale, prin lămurirea dispozitivului nu poate avea loc o

nouă judecată, respectiv o modificare a acestui dispozitiv, ci doar se

clarifică, se interpretează anumite neclarități, dacă acestea există, fiind

evidente.

În speță, Curtea de

Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 246 din 12 mai 2011, s-a pronunțat în

sensul că a admis contestația formulată de către petenta D.F.I., constatând

dreptul acesteia la măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art. 26 din Legii

nr. 10/2001 pentru suprafața de teren de 1 ha, aceste dispoziții legale fiind suficient de clare, în sensul că se referă la măsuri reparatorii, despăgubiri în

temeiul legii speciale și, în nici un caz, teren în compensare sau „alte bunuri

în compensare”.

În ceea ce privește

solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel,

instanța a constatat că acestea nu au fost solicitate, motiv pentru care nu pot

fi acordate, nefiind o omisiune a instanței de a se pronunța pe această cerere.

Cererea privind

îndreptarea erorii materiale formulată în cauză a fost apreciată ca fondată

deoarece a fost dovedită eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei

civile nr. 246 din 12 mai 2011, al Curții de Apel Craiova, trecându-se în mod

eronat „Tribunalul Dolj”, în loc de „Tribunalul Mehedinți”.

Prin încheierea din

23 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de lămurire a

dispozitivului deciziei civile nr. 246 din 12 mai 2011, pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, în dosarul nr. 2618/54/2010, formulată de petenta D.F.I. domiciliată

în com. Breznița Ocol, jud. Mehedinți, în contradictoriu cu intimata P.M. Drobeta

Tr. Severin, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială și s-a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 246 din 12

mai 2011 al Curții de Apel Craiova, în sensul că s-a trecut „Tribunalul

Mehedinți” în loc de Tribunalul Dolj.

Împotriva deciziei nr.

246 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs

reclamanta D.F.I. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a

hotărârii recurate:

Se critică hotărârea

instanței de apel, considerându-se că nu  s-au respectat dispozițiile art. 304 pct.

8 și pct. 9 C. proc. civ.

După casare, potrivit

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel, administrând

proba cu expertiză, a constatat că terenul de 10.000 m.p. se află în

intravilanul Municipiului Drobeta Turnu Severin, însă a înlăturat ceea ce

expertul a reținut și anume, că terenul de 10.000 m.p. este compus din 5.500 m.p.

ocupat cu proprietăți particulare și 4.500 m.p. (339 + 4161), este teren ce

aparține domeniului public al Municipiului Drobeta Turnu Severin, că circa

jumătate din terenul preluat abuziv de la tatăl reclamantei (4.500 m.p.) se

regăsește în patrimoniul Municipiului Drobeta Turnu Severin și că, cel puțin, acest

teren trebuie să-i fie restituit, în echivalent, pentru că  s-a primit teren de

53,29 ha, prin H.G. nr. 81/2006.

Se consideră, că instanța

de apel a înlăturat susținerile dovedite cu acte, în sensul că există teren

disponibil în zona Serpentina Roșiori, din Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Așadar, neevaluând

corect probele și actele depuse la dosarul cauzei, instanța a dat o soluție

facilă, deloc lămuritoare, adică în dispozitivul hotărârii, a constatat dreptul

petentei la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile art. 26 din Legea nr.

10/2001, pentru suprafața de teren de 1 ha, fără a preciza însă natura

măsurilor reparatorii prin echivalent.

S-a declarat recurs

și împotriva încheierii din 23 iunie 2011 prin care s-a susținut de către

reclamantă următoarele critici de nelegalitate a încheierii.

Se consideră că

încheierea prin care i s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului

hotărârii nu are temei legal, deoarece instanța de apel trebuia să concretizeze

măsurile reparatorii la care este îndreptățită conform Legii nr. 10/2001. Se

susține că, astfel s-a lăsat la latitudinea Primăriei Drobeta Turnu Severin să

i se soluționeze cererea de retrocedare a terenului, dar Primăria nu va putea

pune în aplicare dispozitivul hotărârii deoarece acesta nu este lămuritor.

Analizând recursul

declarat prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Prin decizia civilă

recurată Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă, a

schimbat sentința primei instanțe în sensul admiterii contestației, constatând

dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 1 ha.

Motivele de recurs

invocate de recurenta reclamantă sunt fondate. Instanța de apel a constatat

dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 1 ha, în

baza dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, fără a preciza la care anume

măsuri ar fi îndreptățită la despăgubiri sau prin compensare.

Dispozițiile legale incidente

și anume art. 26 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, „dacă restituirea în natură

nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită

potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin

decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25

alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau

servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este

posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.

Instanța de apel prin

decizia ce face obiectul recursului nu a stabilit care este natura măsurilor reparatorii

ce i-au fost recunoscute reclamantei, și anume despăgubiri sau compensare cu

alte bunuri sau servicii.

De altfel, această omisiune

a instanței a fost evidențiată de recurenta - reclamantă și cu ocazia

formulării cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile, cerere ce a

fost respinsă de instanță prin încheierea din 23 iunie 2011, și aceasta

recurată.

Pentru aceste

considerente, se impune în baza art. 314 Co. proc. civ., admiterea recursului

declarat împotriva deciziei și a încheierii Curții de Apel Craiova, casarea deciziei

recurate și a încheierii din 23 iunie 2011, pronunțată în același dosar, și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se stabili

natura măsurilor reparatorii prin echivalent la care reclamanta este

îndreptățită.

Cu ocazia

rejudecării, se va administra probatoriul necesar în sensul celor mai sus

expuse, iar instanța va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta D.F.I. împotriva deciziei nr. 246 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie și încheierii

din 23 iunie 2011 pronunțată în același dosar, pe care le casează.

Trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2012.