ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5259/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Mehedinți, D.F.I. a solicitat, în contradictoriu cu P.M. Drobeta Turnu Severin, anularea dispoziției nr. 3645 din 29 octombrie 2008, emisă de P.M. Drobeta Turnu Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001 și obligarea primăriei de a-i acorda în echivalent, teren în suprafață de 10.000 m.p., pe care l-a deținut în proprietate în Drobeta Turnu Severin, punctul Splai - Crihala, în zona Serpentina - Roșiori, unde există teren în suprafață de 53,25 ha, transmis prin H.G. nr. 81/2006 din proprietatea statului în domeniul public al municipiului Drobeta Turnu Severin, cu destinația precisă de se soluționa cererile formulate în baza Legii nr. 10/2001, Legii nr. l8/1991 și Legii nr. 247/2005.

Tribunalul Mehedinți, secția civilă, prin sentința nr. 173 din 16 iunie 2009, a respins contestația formulată de reclamanta D.F.I. în contradictoriu cu P.M. Drobeta Turnu Severin, având ca obiect Legea nr. 10/2001. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin notificarea nr. 1358/N/2001, reclamanta a solicitat despăgubiri bănești reactualizate pentru suprafața de teren de 1 ha care a aparținut tatălui său, Ș.F., conform actului autentic nr. 266 din 7 aprilie 1951. S-a constatat că reclamanta a făcut dovada faptului că autorul său a avut în proprietate suprafața de teren menționată, însă nu a dovedit prin ce modalitate a fost preluat imobilul și nici faptul că îl deținea atunci când a arătat că i s-a preluat abuziv.

Soluția instanței de fond a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 296 din 10 noiembrie 2009, prin care s-a respins apelul reclamantei împotriva sentinței tribunalului. S-a reținut de către instanța de apel că domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001 este stabilit numai la acele preluări abuzive produse în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar invocarea oricăror altor temeiuri de preluare abuzivă anterioară sau posterioară perioadei de referință nu este admisibilă în cadrul acestei proceduri. S-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada deplină a faptului că autorul său a fost proprietarul bunului revendicat la data preluării de către stat.

În raport de acest considerent, instanța de apel a constatat că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii, motiv pentru care celelalte aspecte invocate privind identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării au fost considerate fără relevanță juridică. Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamanta, care a considerat că decizia instanței de apel a încălcat dispozițiile pct. 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ. Astfel, au fost înlăturate în mod eronat probele și dovezile invocate, inclusiv ceea ce a statuat instanța de fond și anume faptul că terenul de 10.000 m.p. figurează în registrul agricol al P.C. Breznița Ocol la poziția tatălui reclamantei, Ș.F.

Prin decizia civilă nr. 3744 din 16 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 10038/101/2008, s-a admis recursul declarat de reclamantă, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele: Instanța de apel a încălcat principiul „non reformatio in pejus” și a făcut reclamantei, în propria-i cale de atac, o situație mai grea decât cea constatată de prima instanță. Preluarea terenului în litigiu, conform actelor depuse la dosar, s-a făcut după colectivizare, iar încadrarea acestuia în intravilanul municipiului Dr.

Tr. Severin s-a realizat în mod cert prin Planul Urbanistic General al P.C. Breznița Ocol. În raport de cele de mai sus, s-a reținut că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Cum instanța de apel, constatând că reclamanta nu are calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație, nu a analizat și celelalte aspecte invocate privind identificarea suprafeței de teren și caracterul preluării, care au fost considerate fără relevanță juridică, l-a impus casarea deciziei atacate. În rejudecare, cauza a primit număr de înregistrare 2618/54/2010.

În raport de îndrumările deciziei de casare nr. 3744 din 16 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, față de adresa existentă la dosarul Tribunalului Mehedinți nr. 10038/101/2008, în cauză, instanța a dispus probatorii în vederea dovedirii de către primărie a faptului că terenul în litigiu se află înscris în registrul agricol la Ș.F., autorul reclamantei, precum și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topografie prin care să se identifice terenul în suprafață de 1 ha., dobândit de către autor prin convenția nr. 266 din 07 aprilie 1951, să rezulte care este regimul juridic actual al terenului, de cine este ocupat, până la ce dată a figurat în evidențele agricole la rolul autorului, Ș.F., dacă există mențiuni în aceste evidențe privind preluarea de către stat a terenului, dacă acest teren a fost atribuit altor persoane și care este titlul juridic în baza căruia este deținut de către acestea.

În urma efectuării acestor probatorii, coroborate cu analiza actelor depuse la dosarul cauzei, s-a constatat că apelul formulat de către reclamanta D.F.I. este fondat pentru următoarele considerente: Această suprafață de teren a fost în mod concret identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză împreună cu completarea la acest raport de expertiză, fiind situat în prezent, în intravilanul mun. Dr. Tr. Severin, punctul „Splai – Crihala”, fiind preluat de către stat fără titlu. În speță, reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate prin actele translative de proprietate, convenția de vânzare-cumpărare, chitanță plată teren, adrese P.C. Breznița Ocol, în care se menționează că figura în registrul agricol autorul defunct Ș.F., cu un teren de 0,50 ha, nefiind membru cooperator, precum și a calității sale de moștenitor.

Cum, prin decizia civilă nr. 3744 din 16 iunie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat în mod irevocabil situația terenului în litigiu, care intra sub incidența Legii nr. 10/2001, reclamanta având dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, ca persoană îndreptățită în sensul legii de reparație, instanța, în baza tuturor considerentelor expuse mai sus, a admis, conform art. 296 C. proc. civ., apelul formulat de către reclamanta D.F.I., a schimbat sentința primei instanțe, în sensul admiterii contestației formulată în cauză, ca întemeiată. S-a constatat, în condițiile dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, dreptul reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren în litigiu de 1 ha.

Instanța a reținut în considerentele încheierii următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 281 1 C. proc. civ., părțile, ori de câte ori consideră necesar că se impune lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri, pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice. Însă, tot potrivit acestor dispoziții legale, prin lămurirea dispozitivului nu poate avea loc o nouă judecată, respectiv o modificare a acestui dispozitiv, ci doar se clarifică, se interpretează anumite neclarități, dacă acestea există, fiind evidente.

În speță, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 246 din 12 mai 2011, s-a pronunțat în sensul că a admis contestația formulată de către petenta D.F.I., constatând dreptul acesteia la măsuri reparatorii, în sensul dispozițiilor art. 26 din Legii nr. 10/2001 pentru suprafața de teren de 1 ha, aceste dispoziții legale fiind suficient de clare, în sensul că se referă la măsuri reparatorii, despăgubiri în temeiul legii speciale și, în nici un caz, teren în compensare sau „alte bunuri în compensare”. În ceea ce privește solicitarea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel, instanța a constatat că acestea nu au fost solicitate, motiv pentru care nu pot fi acordate, nefiind o omisiune a instanței de a se pronunța pe această cerere.

Cererea privind îndreptarea erorii materiale formulată în cauză a fost apreciată ca fondată deoarece a fost dovedită eroarea materială strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 246 din 12 mai 2011, al Curții de Apel Craiova, trecându-se în mod eronat „Tribunalul Dolj”, în loc de „Tribunalul Mehedinți”. Prin încheierea din 23 iunie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 246 din 12 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2618/54/2010, formulată de petenta D.F.I. domiciliată în com. Breznița Ocol, jud. Mehedinți, în contradictoriu cu intimata P.M. Drobeta Tr. Severin, s-a admis cererea de îndreptare eroare materială și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei nr. 246 din 12 mai 2011 al Curții de Apel Craiova, în sensul că s-a trecut „Tribunalul Mehedinți” în loc de Tribunalul Dolj.

Împotriva deciziei nr. 246 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, a declarat recurs reclamanta D.F.I. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate: Se critică hotărârea instanței de apel, considerându-se că nu s-au respectat dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. După casare, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel, administrând proba cu expertiză, a constatat că terenul de 10.000 m.p. se află în intravilanul Municipiului Drobeta Turnu Severin, însă a înlăturat ceea ce expertul a reținut și anume, că terenul de 10.000 m.p. este compus din 5.500 m.p. ocupat cu proprietăți particulare și 4.500 m.p.

(339 + 4161), este teren ce aparține domeniului public al Municipiului Drobeta Turnu Severin, că circa jumătate din terenul preluat abuziv de la tatăl reclamantei (4.500 m.p.) se regăsește în patrimoniul Municipiului Drobeta Turnu Severin și că, cel puțin, acest teren trebuie să-i fie restituit, în echivalent, pentru că s-a primit teren de 53,29 ha, prin H.G. nr. 81/2006. Se consideră, că instanța de apel a înlăturat susținerile dovedite cu acte, în sensul că există teren disponibil în zona Serpentina Roșiori, din Municipiul Drobeta Turnu Severin. Așadar, neevaluând corect probele și actele depuse la dosarul cauzei, instanța a dat o soluție facilă, deloc lămuritoare, adică în dispozitivul hotărârii, a constatat dreptul petentei la acordarea de măsuri reparatorii în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, pentru suprafața de teren de 1 ha, fără a preciza însă natura măsurilor reparatorii prin echivalent.

S-a declarat recurs și împotriva încheierii din 23 iunie 2011 prin care s-a susținut de către reclamantă următoarele critici de nelegalitate a încheierii. Se consideră că încheierea prin care i s-a respins cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii nu are temei legal, deoarece instanța de apel trebuia să concretizeze măsurile reparatorii la care este îndreptățită conform Legii nr. 10/2001. Se susține că, astfel s-a lăsat la latitudinea Primăriei Drobeta Turnu Severin să i se soluționeze cererea de retrocedare a terenului, dar Primăria nu va putea pune în aplicare dispozitivul hotărârii deoarece acesta nu este lămuritor.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă recurată Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentința primei instanțe în sensul admiterii contestației, constatând dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 1 ha. Motivele de recurs invocate de recurenta reclamantă sunt fondate. Instanța de apel a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru suprafața de teren de 1 ha, în baza dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, fără a preciza la care anume măsuri ar fi îndreptățită la despăgubiri sau prin compensare.

Dispozițiile legale incidente și anume art. 26 din Legea nr. 10/2001 prevăd că, „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită”.

Instanța de apel prin decizia ce face obiectul recursului nu a stabilit care este natura măsurilor reparatorii ce i-au fost recunoscute reclamantei, și anume despăgubiri sau compensare cu alte bunuri sau servicii. De altfel, această omisiune a instanței a fost evidențiată de recurenta - reclamantă și cu ocazia formulării cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile, cerere ce a fost respinsă de instanță prin încheierea din 23 iunie 2011, și aceasta recurată. Pentru aceste considerente, se impune în baza art. 314 Co. proc. civ., admiterea recursului declarat împotriva deciziei și a încheierii Curții de Apel Craiova, casarea deciziei recurate și a încheierii din 23 iunie 2011, pronunțată în același dosar, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se stabili natura măsurilor reparatorii prin echivalent la care reclamanta este îndreptățită.

Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar în sensul celor mai sus expuse, iar instanța va ține seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.F.I. împotriva deciziei nr. 246 din 12 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie și încheierii din 23 iunie 2011 pronunțată în același dosar, pe care le casează. Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2012.