ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2169/2011

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 21

din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001,

a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a Direcției Generale a

Finanțelor Publice Mehedinți și a Prefecturii Mehedinți și a respins acțiunea

față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de

calitate procesuală pasivă.

A fost

admisă acțiunea formulată de reclamanta L.I., în contradictoriu cu Primăria

Drobeta Turnu Severin.

S-a dispus

anularea dispoziției nr. 1093 din 18 martie 2009 emisă de Primăria Drobeta

Turnu Severin.

S-a

constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la despăgubiri pentru

imobilul – teren de 211,73 m.p. situat în Drobeta Turnu Severin, în cuantum de

87.504 RON.

A fost

obligată pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantei suma de

500 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin notificarea

înregistrată sub nr. 40/N/2002, reclamanta a solicitat ca, în calitate de

moștenitoare a numitei P.C., să-i fie stabilite măsuri reparatorii prin

echivalent bănesc pentru terenul de 250 m.p. situat în Severin, teren dobândit

de autoarea sa prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 540/1915.

Prin

dispoziția nr. 1093 din 18 martie 2009, s-a respins notificarea, cu motivarea

că petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, deoarece terenul a

trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, și că nu s-a

respectat prevederea stabilită de art. 23 din H.G. nr. 250/2007.

S-a

reținut că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a imobilului teren și că

aceasta este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr.

10/2001, făcând dovada că este moștenitoarea testamentară a numitei P.C.

În plus, Tribunalul

a reținut că, prin decizia nr. 271 din 24 septembrie 1981, s-a trecut în

proprietatea statului un teren de 250 m.p., moștenit de reclamantă.

Deși în

actul de preluare a fost menționată doar suprafața de 250 m.p., având în vedere

declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, tribunalul a

reținut că terenul cuprins între vecinii din actul de preluare are o suprafață

de 431,44 m.p., iar din această suprafață reclamanta deține, astfel cum a

recunoscut și ea, o suprafață de 219, 71 m.p., iar restul terenului de 211,73 m.p.

se află în posesia familiei G.

Prima

instanță a constatat că, în mod greșit s-a reținut prin dispoziția de

respingere a notificării că, fiind preluat în baza Legii 58/1974, imobilul nu

intră sub incidența Legii nr. 10/2001.

Astfel,

s-a arătat că, prin H.G. nr. 250/2007 s-a menționat că nu cad sub incidența

Legii nr. 10/2001 doar situațiile privind construcțiile înstrăinate, terenul

aferent trecând în proprietatea statului, caz în care dobânditorilor

construcțiilor li s-a recunoscut dreptul/vocația de a obține titluri de

proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, restul situațiilor

în care terenurile au fost preluate în baza Legii nr. 58/1974 intrând sub

incidența Legii nr. 10/2001, deoarece se încadrează în prevederile art. 2 alin.

(1) lit. h) din acest act normativ.

În ceea ce

privește dovada dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, s-a arătat

că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, se

prezumă a fi cea din actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării

abuzive, în absența unor probe contrare.

De

asemenea, s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada că terenul preluat avea

431,44 m.p., iar, conform concluziilor raportului de expertiză, suprafața de

211,73 m.p. se află în posesia familiei G.

În ceea ce

privește pe pârâții Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și

Prefectura Mehedinți, prima instanță a reținut că aceștia nu au calitate

procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 21 și 22 din Legea nr.

10/2001.

Curtea de

Apel Craiova,

secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie

, prin decizia nr.

140 din 4 mai 2010, a respins apelul declarat de pârâta

Primăria

municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței pronunțată de prima

instanță.

Pentru a

hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că terenurile preluate în temeiul art.

30 din Legea nr. 58/1974 intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001,

arătând că dispozițiile art. 1, 2 și 6 din lege acoperă toate modalitățile de

preluare și se referă la toate cazurile, fie că ar corespunde unei preluări cu

titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.

Instanța

de apel a mai reținut că, în cauză, reclamanta a făcut dovada calității sale de

moștenitoare testamentară iar, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, pot

solicita măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data

preluării sau, după caz, moștenitorii acestora, legali sau testamentari, astfel

că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs

pârâta Primăria municipiului Drobeta

Turnu Severin

,

care, invocând dispozițiile de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a arătat că,

instanța de apel a interpretat greșit înscrisurile prin care reclamanta a

înțeles să-și dovedească dreptul pretins.

Astfel,

recurenta a susținut că, potrivit probelor administrate în cauză, în mod greșit

instanța de apel a menținut sentința primei instanțe, apreciind că reclamanta

este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în

suprafață de 211,73 m.p., în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada

dreptului de proprietate pentru acest teren.

În acest

sens, recurenta a arătat că, înscrisurile prin care reclamanta a înțeles să-și

probeze dreptul pretins stabilesc întinderea masei succesorale, chiar dacă prin

proba testimonială coroborată cu actul de proprietate al defunctei s-a stabilit

o altă întindere a bunului, aceste probe dovedind numai că, până la o anumită

dată, suprafața imobilului a fost alta decât cea aflată în patrimoniul autoarei

reclamantei la data decesului.

Recursul

este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.

Conform

art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea

lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat.

Recursul

se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute

limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar articolul 306 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele

de ordine publică.

A motiva

recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de

altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind

modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la

motivul de recurs invocat.

Față de

faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire

la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile

privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C.

proc. civ.

În speță,

nu s-au formulat critici privind soluția respingerii apelului pronunțată prin

decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.

Dezvoltarea

criticilor formulate de recurentă vizează doar situația de fapt și modul în

care instanța a făcut aprecierea probelor cu privire la dovada dreptului de

proprietate asupra terenului în litigiu.

Or, modul

în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică

de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în

recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G.

nr. 138/2000.

Față de

cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata

nul recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin

împotriva deciziei nr. 140 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.