ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2169/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Tribunalul Mehedinți, secția civilă, a admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mehedinți și a Prefecturii Mehedinți și a respins acțiunea față de acești pârâți, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta L.I., în contradictoriu cu Primăria Drobeta Turnu Severin. S-a dispus anularea dispoziției nr. 1093 din 18 martie 2009 emisă de Primăria Drobeta Turnu Severin. S-a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul – teren de 211,73 m.p.

situat în Drobeta Turnu Severin, în cuantum de 87.504 RON. A fost obligată pârâta Primăria Drobeta Turnu Severin să plătească reclamantei suma de 500 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 40/N/2002, reclamanta a solicitat ca, în calitate de moștenitoare a numitei P.C., să-i fie stabilite măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul de 250 m.p. situat în Severin, teren dobândit de autoarea sa prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 540/1915. Prin dispoziția nr. 1093 din 18 martie 2009, s-a respins notificarea, cu motivarea că petenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, deoarece terenul a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, și că nu s-a respectat prevederea stabilită de art. 23 din H.G.

nr. 250/2007. S-a reținut că reclamanta a făcut dovada preluării abuzive a imobilului teren și că aceasta este persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001, făcând dovada că este moștenitoarea testamentară a numitei P.C. În plus, Tribunalul a reținut că, prin decizia nr. 271 din 24 septembrie 1981, s-a trecut în proprietatea statului un teren de 250 m.p., moștenit de reclamantă. Deși în actul de preluare a fost menționată doar suprafața de 250 m.p., având în vedere declarațiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, tribunalul a reținut că terenul cuprins între vecinii din actul de preluare are o suprafață de 431,44 m.p., iar din această suprafață reclamanta deține, astfel cum a recunoscut și ea, o suprafață de 219, 71 m.p., iar restul terenului de 211,73 m.p.

se află în posesia familiei G. Prima instanță a constatat că, în mod greșit s-a reținut prin dispoziția de respingere a notificării că, fiind preluat în baza Legii 58/1974, imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001. Astfel, s-a arătat că, prin H.G. nr. 250/2007 s-a menționat că nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001 doar situațiile privind construcțiile înstrăinate, terenul aferent trecând în proprietatea statului, caz în care dobânditorilor construcțiilor li s-a recunoscut dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, restul situațiilor în care terenurile au fost preluate în baza Legii nr. 58/1974 intrând sub incidența Legii nr. 10/2001, deoarece se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din acest act normativ.

În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, s-a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, se prezumă a fi cea din actul de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, în absența unor probe contrare. De asemenea, s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada că terenul preluat avea 431,44 m.p., iar, conform concluziilor raportului de expertiză, suprafața de 211,73 m.p. se află în posesia familiei G. În ceea ce privește pe pârâții Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Prefectura Mehedinți, prima instanță a reținut că aceștia nu au calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 21 și 22 din Legea nr. 10/2001.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie , prin decizia nr. 140 din 4 mai 2010, a respins apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva sentinței pronunțată de prima instanță. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că terenurile preluate în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, arătând că dispozițiile art. 1, 2 și 6 din lege acoperă toate modalitățile de preluare și se referă la toate cazurile, fie că ar corespunde unei preluări cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.

Instanța de apel a mai reținut că, în cauză, reclamanta a făcut dovada calității sale de moștenitoare testamentară iar, potrivit art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, pot solicita măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării sau, după caz, moștenitorii acestora, legali sau testamentari, astfel că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin , care, invocând dispozițiile de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., a arătat că, instanța de apel a interpretat greșit înscrisurile prin care reclamanta a înțeles să-și dovedească dreptul pretins.

Astfel, recurenta a susținut că, potrivit probelor administrate în cauză, în mod greșit instanța de apel a menținut sentința primei instanțe, apreciind că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 211,73 m.p., în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru acest teren. În acest sens, recurenta a arătat că, înscrisurile prin care reclamanta a înțeles să-și probeze dreptul pretins stabilesc întinderea masei succesorale, chiar dacă prin proba testimonială coroborată cu actul de proprietate al defunctei s-a stabilit o altă întindere a bunului, aceste probe dovedind numai că, până la o anumită dată, suprafața imobilului a fost alta decât cea aflată în patrimoniul autoarei reclamantei la data decesului.

Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare. Conform art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței care a pronunțat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat. Față de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, instanța de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ. În speță, nu s-au formulat critici privind soluția respingerii apelului pronunțată prin decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.

Dezvoltarea criticilor formulate de recurentă vizează doar situația de fapt și modul în care instanța a făcut aprecierea probelor cu privire la dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Or, modul în care instanța de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Față de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 140 din 4 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.