ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5316/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamanții O.E.P., O.I.N., E.L., O.G. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia

să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren aferent

construcției demolate în suprafață de 624 m.p., situat în Municipiul Drobeta Turnu

Severin, jud. Mehedinți.

În motivarea acțiunii,

s-a arătat că, prin dispoziția nr. 809/2005 a Primarului Municipiul Drobeta Turnu

Severin, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, în cuantum de 162.840

RON, precum și că dispoziția a fost înaintată la Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, care însă nu a procedat la eliberarea titlurilor de

despăgubire.

La termenul de judecată

din data de 18 mai 2009, prin întâmpinarea formulată, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive,

în considerarea că în raport de prevederile H.G. nr. 361/2005 și ale Legii nr. 247/2005

atribuțiile sale se rezumă la sprijinirea și îndrumarea autorităților, la asigurarea

organizării și funcționării secretariatului și nu la verificarea și emiterea titlurilor

de despăgubiri, aceste atribuții revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

La termenul de judecată

din data de 15 iunie 2009, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând introducerea

în cauză și a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentința nr. 343

din 05 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, a admis acțiunea astfel cum a fost

precizată de reclamanți, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

să emită dispoziție privind acordarea de titluri de despăgubiri reclamanților pentru

imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 809 din 05

aprilie 2005 a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin, precum și plata sumei

de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților s-au reținut următoarele:

Din conținutul cererii

introductive rezultă că reclamanții au solicitat să fie obligată autoritatea pârâtă

la soluționarea dosarului, evaluarea și emiterea titlului de despăgubire, justificat

pe incidența dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Acest act normativ, prin

dispozițiile sale în legătură cu verificarea, evaluarea și emiterea titlului de

despăgubire, stabilește atribuții numai în sarcina Comisiei Centrale.

Prin urmare, s-a reținut

că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, neavând atribuții care

să se suprapună cu cele ale Comisiei, nu poate fi considerat titular al obligației

invocate de reclamanți și, ca atare, nu poate avea calitate procesuală pasivă în

cauză.

Pe fondul cauzei, Curtea

a reținut că între data depunerii cererii declanșatoare a procedurii de restituire

și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă

autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.

Prin urmare, Curtea a

apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca,

în mod evident, principiul procesului rezonabil.

În consecință, s-a făcut

aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În motivarea recursului,

pârâta a arătat, în esență, următoarele:

Prin dispoziția nr. 809/2005

a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin, s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul evaluat la suma de 162.840 RON.

Având în vedere aceste

măsuri reparatorii, prin adresa din 18 martie 2010, Secretariatul Comisiei Centrale

a solicitat Primăriei identificarea imobilului pentru care a acordat măsurile reparatorii

respective, fiind indispensabilă identificarea deoarece Comisia va transmite la

evaluator numai ceea ce se dispune în dispoziția dată de Primar, ea neavând atribuții

de identificare a imobilului notificat pentru care s-au acordat măsuri reparatorii.

Prima instanță a reținut

greșit că a fost încălcat termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamanților.

Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face conform procedurii

reglementate în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, parcurgerea mai multor etape fiind

obligatorie, nefiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea

nr. 554/2004 deoarece reclamanții nu au solicitat un răspuns care să poată fi comunicat

în 30 de zile, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ care poate

fi emis doar cu respectarea prevederilor Legii nr. 247/2005.

În aceste condiții, obligarea

Comisiei Centrale direct să emită decizia este nelegală, fiind obligatorie parcurgerea

procedurii administrative cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire,

conform deciziei nr. 2/2006 având în vedere că dosarul de despăgubire al reclamanților

a fost selectat în temeiul acestei decizii, nu a deciziei nr. 2815/2008.

Sub aspectul obligării

la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, soluția primei instanțe

este greșită întrucât nu i se poate imputa Comisiei că Primăria Municipiului Drobeta

Turnu Severin și-a îndeplinit defectuos obligațiile neidentificând în mod concret

imobilul pentru care a acordat măsuri reparatorii. În subsidiar, dacă se va aprecia

că nu se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor

de judecată, este necesar a se face aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., în sensul micșorării acestor cheltuieli.

De asemenea, Comisia reprezintă

Statul Român în litigiile de acest gen și nu poate fi obligată să plătească în nume

propriu cheltuielile de judecată.

Recursul este nefondat.

Capitolul V - Procedurile

administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Legea nr. 247/2005 nu conține

prevederi care să-i confere Comisiei Centrale atribuții în privința verificării

dispozițiilor emise de autoritățile locale sub aspectul conținutului acestora, respectiv

dacă aceste acte administrative oferă suficiente informații în vederea identificării

imobilelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri, după cum este cazul în speța

de față. Chestiunea pusă în discuție este, fără îndoială, de competența evaluatorului/societății

de evaluatori, așa cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (6) și alin. (6

1

)-(6

5

)

din actul normativ precitat.

Apoi, competența acestei

autorități publice centrale de a efectua un control de legalitate se rezumă doar

la a verifica legalitatea respingerii cererilor de restituire în natură, după cum

rezultă din prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005. Or, în speță,

pe terenul în discuție există edificate construcții, astfel că imobilul nu poate

fi restituit în natură, pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamanții sunt de

acord cu acordarea de despăgubiri prin echivalent și nu au contestat dispoziția

autorității locale.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile

imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția nr. 809/2005 emisă de Primarul Municipiului

Drobeta Turnu Severin, iar dosarul a fost înregistrat în același an la Comisia Centrală,

conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Cu referire concretă la

criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond întemeiat

a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire,

autoritatea pârâtă – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat

principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea

Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale

reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea specială

nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor

autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României,

normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de

reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate

într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen

rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului

la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă,

ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor

definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al

dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene

consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care

reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice

ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor

aduse hotărârii recurate.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare ori a pasivității autorității publice.

Contrar celor susținute

de pârâtă instanța de fond nu a obligat-o să emită decizia cu încălcarea etapelor

administrative, cum au fost stabilite în Legea nr. 247/2005, ci a sancționat pasivitatea

manifestată de Comisie în perioada scursă de la data înregistrării dosarului, prin

neexecutarea atribuțiilor legale în soluționarea dosarului de despăgubire, urmând

astfel ca și în dosarul de față procedurile reglementate de Legea nr. 247/2005 să

fie respectate. Desigur, conform unei jurisprudențe consolidate a instanței supreme,

nu este în discuție termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea

nr. 554/2004.

Sub aspectul obligării

la plata cheltuielilor de judecată, în mod corect prima instanță a obligat-o pe

pârâtă, cu acest titlu, la plata sumei de 2.000 RON. Cum a fost admisă acțiunea

reclamanților, pârâta a căzut în pretenții în sensul art. 247 C. proc. civ., astfel

că în deplină consonanță cu textul legal precitat a fost admis și acest capăt de

cerere, motivațiile recurentei, din perspectiva textului de lege amintit, fiind

complet lipsite de relevanță. De asemenea, nu se justifică reducerea cuantumului

cheltuielilor de judecată din primă instanță. Înalta Curte constată, sub acest aspect,

că onorariul avocațial nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, de

complexitatea dosarului și de munca depusă de avocat, astfel că nu se justifică

aplicarea art. 247 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând

motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Văzând că s-au cerut cheltuieli

de judecată în recurs, Înalta Curte, conform art. 247 C. proc. civ., va obliga pârâta

la plata către reclamanți cu acest titlu, a sumei de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

sentinței nr. 343 din 05 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă

la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 noiembrie 2010.