ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5316/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții O.E.P., O.I.N., E.L., O.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren aferent construcției demolate în suprafață de 624 m.p., situat în Municipiul Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinți. În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin dispoziția nr. 809/2005 a Primarului Municipiul Drobeta Turnu Severin, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, în cuantum de 162.840 RON, precum și că dispoziția a fost înaintată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care însă nu a procedat la eliberarea titlurilor de despăgubire.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2009, prin întâmpinarea formulată, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în considerarea că în raport de prevederile H.G. nr. 361/2005 și ale Legii nr. 247/2005 atribuțiile sale se rezumă la sprijinirea și îndrumarea autorităților, la asigurarea organizării și funcționării secretariatului și nu la verificarea și emiterea titlurilor de despăgubiri, aceste atribuții revenind Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. La termenul de judecată din data de 15 iunie 2009, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză și a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin sentința nr. 343 din 05 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanți, a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziție privind acordarea de titluri de despăgubiri reclamanților pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform dispoziției nr. 809 din 05 aprilie 2005 a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin, precum și plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților s-au reținut următoarele: Din conținutul cererii introductive rezultă că reclamanții au solicitat să fie obligată autoritatea pârâtă la soluționarea dosarului, evaluarea și emiterea titlului de despăgubire, justificat pe incidența dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Acest act normativ, prin dispozițiile sale în legătură cu verificarea, evaluarea și emiterea titlului de despăgubire, stabilește atribuții numai în sarcina Comisiei Centrale. Prin urmare, s-a reținut că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, neavând atribuții care să se suprapună cu cele ale Comisiei, nu poate fi considerat titular al obligației invocate de reclamanți și, ca atare, nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că între data depunerii cererii declanșatoare a procedurii de restituire și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii. Prin urmare, Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca, în mod evident, principiul procesului rezonabil. În consecință, s-a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, următoarele: Prin dispoziția nr. 809/2005 a Primarului Municipiului Drobeta Turnu Severin, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul evaluat la suma de 162.840 RON.

Având în vedere aceste măsuri reparatorii, prin adresa din 18 martie 2010, Secretariatul Comisiei Centrale a solicitat Primăriei identificarea imobilului pentru care a acordat măsurile reparatorii respective, fiind indispensabilă identificarea deoarece Comisia va transmite la evaluator numai ceea ce se dispune în dispoziția dată de Primar, ea neavând atribuții de identificare a imobilului notificat pentru care s-au acordat măsuri reparatorii. Prima instanță a reținut greșit că a fost încălcat termenul rezonabil pentru soluționarea cererii reclamanților.

Soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face conform procedurii reglementate în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, parcurgerea mai multor etape fiind obligatorie, nefiind incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 deoarece reclamanții nu au solicitat un răspuns care să poată fi comunicat în 30 de zile, ci se solicită eliberarea unui anumit act administrativ care poate fi emis doar cu respectarea prevederilor Legii nr. 247/2005. În aceste condiții, obligarea Comisiei Centrale direct să emită decizia este nelegală, fiind obligatorie parcurgerea procedurii administrative cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire, conform deciziei nr. 2/2006 având în vedere că dosarul de despăgubire al reclamanților a fost selectat în temeiul acestei decizii, nu a deciziei nr. 2815/2008.

Sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON, soluția primei instanțe este greșită întrucât nu i se poate imputa Comisiei că Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin și-a îndeplinit defectuos obligațiile neidentificând în mod concret imobilul pentru care a acordat măsuri reparatorii. În subsidiar, dacă se va aprecia că nu se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, este necesar a se face aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul micșorării acestor cheltuieli. De asemenea, Comisia reprezintă Statul Român în litigiile de acest gen și nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată.

Recursul este nefondat. Capitolul V - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Legea nr. 247/2005 nu conține prevederi care să-i confere Comisiei Centrale atribuții în privința verificării dispozițiilor emise de autoritățile locale sub aspectul conținutului acestora, respectiv dacă aceste acte administrative oferă suficiente informații în vederea identificării imobilelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri, după cum este cazul în speța de față. Chestiunea pusă în discuție este, fără îndoială, de competența evaluatorului/societății de evaluatori, așa cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (6) și alin. (6 1 )-(6 5 ) din actul normativ precitat. Apoi, competența acestei autorități publice centrale de a efectua un control de legalitate se rezumă doar la a verifica legalitatea respingerii cererilor de restituire în natură, după cum rezultă din prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005.

Or, în speță, pe terenul în discuție există edificate construcții, astfel că imobilul nu poate fi restituit în natură, pe de o parte, iar pe de altă parte, reclamanții sunt de acord cu acordarea de despăgubiri prin echivalent și nu au contestat dispoziția autorității locale. Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția nr. 809/2005 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin, iar dosarul a fost înregistrat în același an la Comisia Centrală, conferă consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cu referire concretă la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond întemeiat a reținut că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea pârâtă – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul termenului rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit procedurii speciale reglementate de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

Contrar celor susținute de pârâtă instanța de fond nu a obligat-o să emită decizia cu încălcarea etapelor administrative, cum au fost stabilite în Legea nr. 247/2005, ci a sancționat pasivitatea manifestată de Comisie în perioada scursă de la data înregistrării dosarului, prin neexecutarea atribuțiilor legale în soluționarea dosarului de despăgubire, urmând astfel ca și în dosarul de față procedurile reglementate de Legea nr. 247/2005 să fie respectate. Desigur, conform unei jurisprudențe consolidate a instanței supreme, nu este în discuție termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. Sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată, în mod corect prima instanță a obligat-o pe pârâtă, cu acest titlu, la plata sumei de 2.000 RON.

Cum a fost admisă acțiunea reclamanților, pârâta a căzut în pretenții în sensul art. 247 C. proc. civ., astfel că în deplină consonanță cu textul legal precitat a fost admis și acest capăt de cerere, motivațiile recurentei, din perspectiva textului de lege amintit, fiind complet lipsite de relevanță. De asemenea, nu se justifică reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată din primă instanță. Înalta Curte constată, sub acest aspect, că onorariul avocațial nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii, de complexitatea dosarului și de munca depusă de avocat, astfel că nu se justifică aplicarea art. 247 alin. (3) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Văzând că s-au cerut cheltuieli de judecată în recurs, Înalta Curte, conform art. 247 C. proc. civ., va obliga pârâta la plata către reclamanți cu acest titlu, a sumei de 1.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței nr. 343 din 05 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2010.