ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Craiova reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta
Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor – Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților obligarea la emiterea deciziei prin care să
soluționeze dosarele nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 privind construcția
expropriată și demolată din Craiova, în vederea acordării despăgubirilor
prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin precizările formulate la data
de 24 septembrie 2009 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie prin care să
soluționeze dosarul de notificare nr. 580/N/2001 privind construcția expropriată
și demolată.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că
prin dispoziția nr. 17892 din 16 decembrie 2005 a Primăriei Municipiului
Craiova s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din
Legea nr. 247/2005 către P.P. pentru imobilul notificat sub nr. 580/N/2001 și
nr. 581/N/2001, comunicându-i-se că dosarele de notificare vor fi predate
secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul
Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților, fără însă a se emite
decizie de stabilire a despăgubirilor, deși a trecut o perioadă de timp de 4
ani.
Prin notificările nr. 580/N/2001 și
nr. 581/N/2001 autorii reclamantului P.G., mamă, și P.C., frate, împreună cu
reclamantul au solicitat Primăriei Municipiului Craiova acordarea de
despăgubiri pentru construcțiile demolate, procesul verbal nr. 23690/602/2003
al Primăriei Municipiului Craiova demonstrând că imobilul a trecut în
proprietatea statului în baza Decretului nr. 509 din 30 decembrie 1977, iar
suprafața de 433 mp a fost obținută de reclamant prin sentința nr. 7529 din 13
mai 1994.
Apărările formulate de pârâtele
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta Autoritatea Națională pentru
Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea
acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală,
cu motivarea că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este în
competența Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor potrivit art. 13 din
Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
La rândul său, pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând
respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dosarul de despăgubire nr. 8409/CC/2009
nu este complet, necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de punctul 16.5.
lit. b) din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005,
respectiv înscrisuri care să identifice imobilul pentru care s-a propus
acordarea de măsuri reparatorii, atât în privința locației, a componenței
acestuia, cât și a suprafeței.
Hotărârea instanței de fond.
Prin sentința nr. 417 din 5
noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,
a admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamantul P.P. și a obligat
pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul
imposibil de restituit, conform dispoziției nr. 17892 din 16 decembrie 2005
emisă de Primăria Municipiului Craiova.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formării convingerii instanței.
Între data depunerii notificărilor
și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada
respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Curtea a apreciat că durata excesivă
a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident
principiul termenului rezonabil.
În consecință, Curtea a făcut
aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca
autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea
despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform
Dispoziției nr. 17892 din 16 decembrie 2005 a Primarului Municipiului Craiova.
Unul din motivele invocate pentru
argumentarea nesoluționării cererii reclamantului a fost acela că, datorită
restituirii dosarului reclamantului către Primăria Municipiului Craiova, nu s-a
putut demara etapa evaluării imobilului. Or, referitor la aspectele menționate,
Curtea a apreciat că motivul invocat este neîntemeiat și excede procedurilor
legale.
Recursul declarat de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 417 din 5
noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art.
304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Procedura administrativă prevăzută de
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape ce trebuie parcurse,
precum: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării
dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, etapa evaluării și etapa emiterii deciziei.
Recurenta arată că dosarul în cauză se află în
etapa analizării, constatându-se că este necesar a se completa actele depuse cu
o individualizare a imobilului, scop în care a fost emisă adresa nr. 8409/CC/2009
către Primăria municipiului Craiova, iar dosarul a fost returnat acelei autorități.
La rândul său, etapa evaluării este condiționată
de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin
Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D.
6.2. În ceea ce privește aspectele reținute de
instanța de fond, potrivit cărora în speță s-a depășit termenul rezonabil de
soluționare, recurentul arată că acest termen se calculează în funcție de
anumite criterii – complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a
autorităților competente, importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce
susțin motivele de recurs.
Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant
P.P..
Intimatul solicită respingerea recursului ca
nefondat.
Se precizează că dosarul este complet, conține
toate înscrisurile necesare soluționării.
Pentru a nu trimite dosarul la evaluare,
recurenta l-a înregistrat cu nr. 8409/CC din 2 iunie 2009 după o perioadă de 5
ani și nu îl înregistra dacă nu se formula cererea de chemare în judecată.
II. Considerentele instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
Împrejurarea invocată de către recurentă
privind parcurgerea unor etape în vederea emiterii deciziei de despăgubire nu
poate fi reținută drept unic argument juridic.
Mare parte din etapele prevăzute în Titlul VII
din Legea nr. 247/2005 trebuie parcurse într-un anumit termen, identificat de
instanțele judecătorești în lipsa unor termene expres prevăzute de lege ca
fiind termenul rezonabil, ce se apreciază de la caz la caz.
În speță, se constată că dosarul a fost
înregistrat abia în anul 2009, deși etapa înregistrării, conform Titlului VII
urma să aibă loc în intervalul anilor 2006-2007.
Din acest motiv, Decizia nr. 2815 din 16
septembrie 2008 a C.C.S.D. (nerespectarea ordinii de înregistrare a dosarelor)
nu poate fi invocată.
În fapt, înregistrarea dosarului s-a realizat
numai după chemarea în judecată a recurentei-pârâte.
Din înscrisurile ce se află în dosarul
instanței rezultă că reclamanta a depus toate actele necesare soluționării
cererii sale, returnarea acesteia la Primăria municipiului Craiova, fiind făcută în scopul justificării întârzierii.
La dosar se găsesc hotărâri judecătorești din
care rezultă individualizarea și identificarea imobilului, precum și adrese,
cum ar fi cea cu nr. 122365 din 2 octombrie 2009 a Primăriei Municipiului
Craiova ce demonstrează că cererea era completă.
Durata procedurii administrative, calculată
începând cu data depunerii notificării (anul 2001) și până în prezent (anul
2010) este de natură a încălca principiul termenului rezonabil, de unde rezultă
că judecătorul fondului a aplicat în mod corect prevederile art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce se extinde și la etapa
administrativă.
Parcurgerea etapei administrative într-o
perioadă de nouă (9) ani, din care cel puțin 4 numai în fața C.C.S.D., și care
nu este încă finalizată, reprezintă în mod evident, depășirea termenului
rezonabil de soluționare a cauzei, indiferent ce criteriu se folosește pentru
analizarea acestuia – complexitate, conduită, miză.
Față de acestea, nefiind întrunite motivele
de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20
alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se
respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 417 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie
2010.