ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2010

Obiectul acțiunii. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova reclamantul P.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților obligarea la emiterea deciziei prin care să soluționeze dosarele nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 privind construcția expropriată și demolată din Craiova, în vederea acordării despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 10/2001. Prin precizările formulate la data de 24 septembrie 2009 reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită o decizie prin care să soluționeze dosarul de notificare nr. 580/N/2001 privind construcția expropriată și demolată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin dispoziția nr. 17892 din 16 decembrie 2005 a Primăriei Municipiului Craiova s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 către P.P. pentru imobilul notificat sub nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001, comunicându-i-se că dosarele de notificare vor fi predate secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților, fără însă a se emite decizie de stabilire a despăgubirilor, deși a trecut o perioadă de timp de 4 ani. Prin notificările nr. 580/N/2001 și nr. 581/N/2001 autorii reclamantului P.G., mamă, și P.C., frate, împreună cu reclamantul au solicitat Primăriei Municipiului Craiova acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate, procesul verbal nr. 23690/602/2003 al Primăriei Municipiului Craiova demonstrând că imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 509 din 30 decembrie 1977, iar suprafața de 433 mp a fost obținută de reclamant prin sentința nr. 7529 din 13 mai 1994.

Apărările formulate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, cu motivarea că emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este în competența Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. La rândul său, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât dosarul de despăgubire nr. 8409/CC/2009 nu este complet, necuprinzând toate înscrisurile prevăzute de punctul 16.5. lit. b) din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, respectiv înscrisuri care să identifice imobilul pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, atât în privința locației, a componenței acestuia, cât și a suprafeței.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 417 din 5 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea așa cum a fost precizată de reclamantul P.P. și a obligat pârâta să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit, conform dispoziției nr. 17892 din 16 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței. Între data depunerii notificărilor și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii. Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil. În consecință, Curtea a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform Dispoziției nr. 17892 din 16 decembrie 2005 a Primarului Municipiului Craiova. Unul din motivele invocate pentru argumentarea nesoluționării cererii reclamantului a fost acela că, datorită restituirii dosarului reclamantului către Primăria Municipiului Craiova, nu s-a putut demara etapa evaluării imobilului. Or, referitor la aspectele menționate, Curtea a apreciat că motivul invocat este neîntemeiat și excede procedurilor legale.

Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 417 din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cuprinde mai multe etape ce trebuie parcurse, precum: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, etapa evaluării și etapa emiterii deciziei. Recurenta arată că dosarul în cauză se află în etapa analizării, constatându-se că este necesar a se completa actele depuse cu o individualizare a imobilului, scop în care a fost emisă adresa nr. 8409/CC/2009 către Primăria municipiului Craiova, iar dosarul a fost returnat acelei autorități. La rândul său, etapa evaluării este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. 6.2. În ceea ce privește aspectele reținute de instanța de fond, potrivit cărora în speță s-a depășit termenul rezonabil de soluționare, recurentul arată că acest termen se calculează în funcție de anumite criterii – complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin motivele de recurs.

Întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant P.P.. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. Se precizează că dosarul este complet, conține toate înscrisurile necesare soluționării. Pentru a nu trimite dosarul la evaluare, recurenta l-a înregistrat cu nr. 8409/CC din 2 iunie 2009 după o perioadă de 5 ani și nu îl înregistra dacă nu se formula cererea de chemare în judecată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Împrejurarea invocată de către recurentă privind parcurgerea unor etape în vederea emiterii deciziei de despăgubire nu poate fi reținută drept unic argument juridic. Mare parte din etapele prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 trebuie parcurse într-un anumit termen, identificat de instanțele judecătorești în lipsa unor termene expres prevăzute de lege ca fiind termenul rezonabil, ce se apreciază de la caz la caz. 3. În speță, se constată că dosarul a fost înregistrat abia în anul 2009, deși etapa înregistrării, conform Titlului VII urma să aibă loc în intervalul anilor 2006-2007. Din acest motiv, Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. (nerespectarea ordinii de înregistrare a dosarelor) nu poate fi invocată. 4. În fapt, înregistrarea dosarului s-a realizat numai după chemarea în judecată a recurentei-pârâte. 5. Din înscrisurile ce se află în dosarul instanței rezultă că reclamanta a depus toate actele necesare soluționării cererii sale, returnarea acesteia la Primăria municipiului Craiova, fiind făcută în scopul justificării întârzierii. La dosar se găsesc hotărâri judecătorești din care rezultă individualizarea și identificarea imobilului, precum și adrese, cum ar fi cea cu nr. 122365 din 2 octombrie 2009 a Primăriei Municipiului Craiova ce demonstrează că cererea era completă. 6. Durata procedurii administrative, calculată începând cu data depunerii notificării (anul 2001) și până în prezent (anul 2010) este de natură a încălca principiul termenului rezonabil, de unde rezultă că judecătorul fondului a aplicat în mod corect prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce se extinde și la etapa administrativă. 7. Parcurgerea etapei administrative într-o perioadă de nouă (9) ani, din care cel puțin 4 numai în fața C.C.S.D., și care nu este încă finalizată, reprezintă în mod evident, depășirea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, indiferent ce criteriu se folosește pentru analizarea acestuia – complexitate, conduită, miză.

Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.