ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5684/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ, reclamantul N.M.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și Ministerul

Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea

acestora să emită și să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul

situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin dispoziția nr. 5493 din 03 martie 2005, emisă de Primarul

mun. Craiova, s-a propus să i se acorde despăgubiri, în condițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat

în Craiova.

Reclamantul a învederat

că dispoziția nr. 5493 din 03 martie 2005 a rămas definitivă și a fost înaintată

Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga

documentație ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul a fost înregistrat la

Comisia Centrală sub nr. 13136/CC, însă nu a fost soluționat până la înregistrarea

acțiunii.

Totodată, au susținut

că nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea

dispoziției este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acțiuni

este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor

Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Prin întâmpinare, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, întrucât acordarea titlurilor de despăgubire este în competența

exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a cerut respingerea acțiunii.

apel

Prin sentința nr. 180

din 26 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N.M.M. în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Ministerul Economiei

și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului decizia

privind titlul de despăgubire pentru imobilului situat în Craiova.

Prin aceeași sentință,

a respins acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

pentru lipsa calității procesuale pasive și petitul privind acordarea daunelor cominatorii.

de drept care au format convingerea instanței de apel

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților,

a constatat că atât întocmirea raportului de evaluare, cât și emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire sunt obligații în sarcina Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că reclamantul a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se

acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin dispoziția

nr. 5493 din 03 martie 2005, Primăria mun. Craiova a propus acordarea respectivelor

măsuri, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și înregistrat sub nr. 13136/CC.

Prima instanță a constatat

că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului lor sau a contravalorii

acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competența

în materie, emițând dispoziția în data de 03 martie 2005.

Pentru că între data depunerii

cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 8 ani,

fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea

procedurii, prima instanță a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative

este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință, judecătorul

fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de natură a încălca

prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din

Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen rezonabil de soluționare

a dosarului reclamanților și încălcării obligației statului de a respecta dreptul

de proprietate al acestora.

În privința cererii privind

obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, prima instanță a avut în vedere

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora s-a prevăzut o procedură

specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri

definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a arătat în mod greșit prima instanță a obligat Comisia Centrală

la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil,

fără a ține cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire

al reclamantului.

În concret, criticile

recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a

ignorat prevederile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu a ținut cont că urmare problemelor constatate

de autoritatea pârâtă în dosarul de despăgubire, s-au solicitat înscrisuri Consiliului

Județean Dolj care să descrie construcția notificată, astfel că nu poate fi obligată

direct la emiterea deciziei, fără a se avea în vedere aspectele obiective și procedura

complexă privind dosarul de despăgubire.

Prin notele scrise depuse

la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.

Prin concluziile scrise

depuse la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului și menținerea

hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

motivelor de recurs invocate

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul nu este fondat.

Intimatul-reclamant a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru imobilul situat în mun. Craiova, în temeiul Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i

recunoscută prin dispoziția nr. 5493 din 03 martie 2005, emisă de Primarul mun.

Craiova, prin care a fost soluționată notificarea înregistrată în 2002.

Cu privire la motivele

de recurs formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare

a procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt

nefondate, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice critică.

Reclamantul a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea

formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor,

împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 13136/CC la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul

preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond,

în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil

consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Susținerile recurentei-pârâte

privind solicitările adresate Consiliului Județean Dolj, exced atribuțiilor conferite

acestei autorități, care, de altfel, nici nu sunt probate, întregul demers având

astfel aparența unui act îndeplinit exclusiv pro causa.

Instanța de control judiciar

reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei

ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute

în decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile art. 20 din

Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară

având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi

interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea

cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. (1) din Convenție

ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura

judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării

hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un element

al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene,

consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 07 decembrie 2000 de

către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care

din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri

s-a emis decizia solicitată.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 180 din 26 martie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2010.