ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4271/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ.,

asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de

29 noiembrie 2007, contestatorii V.D.G.M. și C.A. au formulat contestație în

contradictoriu cu intimata A.V.A.S., prin care au solicitat să se dispună

anularea deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2007 a A.V.A.S. și obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii, prin care să fie propuse concret

măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Brăila, compus din

teren în suprafață de 9.629 mp și construcțiile ce se găsesc pe acesta la data

preluării, fără cheltuieli de judecată.

În motivare s-a arătat că prin

decizia civilă nr. 174 A din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, a fost anulată dispoziția nr. 199 din 1 aprilie 2004 emisă cu

privire la imobilul mai sus arătat și că, decizia 348 din 23 octombrie 2007

emisă de intimată nu prevede în concret, propunerea de despăgubiri ci reia

dispozitivul deciziei civile nr. 174 A din 28 iunie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală.

Prin decizia civilă nr. 1882 din 17

decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins ca

nefondată contestația formulată.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 391 A din 18 iunie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de contestatorii V.D.G.M. și C.A.,

pentru următoarele argumente.

Prin decizia nr. 174 A din 28 iunie

2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, s-a admis apelul contestatorilor

împotriva sentinței nr. 1397 din 30 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III-a civilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată

contestația formulată de aceștia împotriva deciziei nr. 199 din 1 aprilie 2005

emisă de A.V.A.S. în temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanța de control judiciar a

schimbat sentința, a admis contestația, a dispus anularea deciziei

sus-menționate și a obligat intimata A.V.A.S. să emită o nouă decizie în

favoarea contestatorilor prin care să propună acestora măsuri reparatorii în

echivalent pentru imobilul situat în Brăila, compus din teren în suprafață de

9.629 mp și construcțiile aferente la data preluării.

Prescripția dispozitivului deciziei

pronunțate de instanța de judecată cu caracter irevocabil se regăsește în

cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 348 din 23 octombrie 2007 emisă de A.V.A.S.,

care face obiectul acestei contestații.

Astfel, nu se poate reține că au

fost greșit aplicate și interpretate dispozițiile art. 1 alin. (2) și (3) și

art. 29 din Legea nr. 10/2001, cum au susținut apelanții.

Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv a fost reglementat prin

Titlul VII din Legea nr. 247/2005, art. 16 alin. (1) și (2) capitolul V făcând

vorbire despre procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor.

Legiuitorul a operat distincția

între notificările care erau deja soluționate la data intrării în vigoare a

legii – Legea nr. 247/2005, prin consemnarea în cuprinsul unor

decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubiri [art. 16

alin. (1)] și notificările care nu erau soluționate în această modalitate și în

legătură cu care s-a reglementat [art. 16 alin. (2)] înaintarea acestora la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În cauză este incidentă cea de-a

doua teză în discuție, astfel încât nu se poate aprecia că reparația propusă nu

este efectivă, concretă, de vreme ce urmează dispozițiile legale menționate.

Împotriva deciziei au declarat

recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. pentru argumentele ce urmează:

Decizia instanței de apel are

argumentări contradictorii, ambigue, deoarece decizia nu conține în concret

vreo propunere de despăgubire ci reia dispozitivul deciziei civile nr. 174 A

din 28 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Instanța a reținut că „prescripția

dispozitivului deciziei pronunțate cu caracter irevocabil se regăsește în

cuprinsul dispozitivului deciziei contestate”, reținere corectă însă fără

modalitate concretă de soluționare a notificării.

Sub aspectul încălcării

dispozițiilor legale se arată că procedura reglementată de dispozițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se referă la un mecanism nefuncțional

întrucât după parcurgerea procedurii judiciare trebuie să urmeze o nouă etapă

administrativă în fața Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Contestatorii sunt în imposibilitate de a-și valorifica dreptul subiectiv și se

găsesc într-o stare de incertitudine reală cu privire la dreptul lor care tinde

să devină iluzoriu și lipsit de conținut astfel cum de altfel apreciază și

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referindu-se la Fondul Proprietatea.

Analizând decizia prin prisma

criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente în cauză, Înalta Curte

reține caracterul nefondat al căii de atac pentru argumentele ce succed:

- Decizia nr. 348 din 23 octombrie 2007 a fost emisă de intimată în executarea dispozitivului deciziei civile nr. 174 A din 28 iunie

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, hotărâre judecătorească prin care s-a

dispus anularea dispoziției inițiale emisă de intimată în temeiul legii

speciale pentru soluționarea notificării formulate de recurenți, având drept

obiect imobilul situat în Brăila, compus din teren în suprafață de 9629 mp și

construcțiile ce se găseau pe acesta la data preluării.

Curtea de Apel București, secția a

IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin hotărârea

arătată, a obligat intimata să emită în favoarea contestatorilor V.D.G.M. și C.A.M.M.

o nouă decizie prin care să se propună acestora măsuri reparatorii în echivalent

pentru imobilul descris mai sus.

Din motivarea aceleiași decizii, ce

are putere de lucru judecat împreună cu dispozitivul, rezultă că operațiunea de

stabilire a despăgubirilor urmează a se desfășura conform procedurii sociale

prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind unele măsuri pentru

accelerarea reformei în justiție și modificarea altor legi speciale.

Așadar, entitatea obligată să se

pronunțe în temeiul Legii nr. 10/2001, nu a făcut altceva decât să execute

dispozițiile irevocabile ale unei hotărâri judecătorești.

Drept urmare, decizia administrativă

emisă în temeiul unei hotărâri judecătorești, nu poate să cuprindă altceva

decât ceea ce a statuat instanța cu putere de lucru judecat.

- Din expunerea rezumativă a

cursului procesului desfășurat în etapa procesuală a apelului rezultă că

instanța de apel și-a motivat decizia cu referire la textele de lege incidente

în cauză, respectiv art. 1 alin. (2) și (3) și art. 29 din Legea nr. 10/2001,

precum și cele cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, motivând logic și

coerent soluția adoptată, făcând distincția necesară între categoria de măsuri

reparatorii care se acordă prin decizie și cele care se acordă conform Legii

nr. 247/2005.

Sub acest aspect se constată că

decizia pronunțată în apel respectă dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.,

în sensul că sunt arătate motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților.

- Recurenții invocă și incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât Legea nr. 247/2005 impune

contestatorilor parcurgerea unei alte etape administrative urmată de o nouă

etapă judiciară în situația în care recurenții s-ar declara nemulțumiți de

modul de soluționare a dosarului de către Comisie.

Legiuitorul român are libertatea de

a alege modalitatea de reglementare, de a stabili termenele și procedurile prin

care persoanele îndreptățite pot fi despăgubite pentru prejudiciul suferit ca

urmare a preluării abuzive a imobilului înscris în notificare, procedură

stabilită prin Legea nr. 10/2001 și apoi prin Legea nr. 247/2005.

Prin intermediul primei legi,

recurenților li s-a recunoscut calitatea de persoane îndreptățite la acordarea

de reparații, urmând ca prin intermediul Legii nr. 247/2005 să se stabilească

modalitatea concretă de acoperire a prejudiciului.

Dat fiind parcursul procesual

inițial, concretizat prin decizia mai sus amintită, necontestată prin

exercitarea căii de atac a recursului, recurenții nu pot pretinde în procesul

de față înscrierea altor dispoziții decât cele inițial date și aceasta pentru a

nu se înfrânge puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești.

Criticile referitoare la

nefuncționalitatea Fondului Proprietatea, la absența unei indemnizații concrete

acordate pentru proprietatea preluată în mod abuziv, nu pot fi primite urmare a

faptului că recurenții au fost de acord cu modalitatea de reparație acordată de

entitatea deținătoare și anume prin intermediul procedurii stabilite de Legea

nr. 247/2005 cât timp decizia Curții de Apel, secția civilă, nr. 348 din 23

octombrie 2007, prin care a fost stabilită această modalitate de reparație, nu

a fost contestată de persoanele îndreptățite prin intermediul căii

extraordinare de atac a recursului, așa cum de altfel s-a mai arătat.

Pentru cele ce preced, Înalta Curte,

reținând că nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanții C.A.V. și V.D.G.M. împotriva deciziei nr. 391/A din 18 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

septembrie 2010.