ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6263/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul București la 14 iulie 2008, reclamantele C.M.I., C.G. și B.L.E. au chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând obligarea acesteia la soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din București, sector 5, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent. În motivarea cererii reclamantele au susținut că imobilul a aparținut autorului comun, C.A.M., care l-a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 45146 din 16 octombrie 1946, ulterior bunul fiind preluat abuziv în proprietatea statului și atribuit în folosința I.V. Reclamantele au mai precizat că notificarea prin care au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul în discuție a fost înregistrată la Primăria Municipiului București, care a emis dispoziția nr. 8422 din 2 iulie 2007, propunând acordarea de despăgubiri bănești.

S-a arătat că, ulterior, această dispoziție a fost revocată prin dispoziția nr. 9497 din 7 februarie 2008, cu motivarea că imobilul ce face obiectul notificării nu este evidențiat în patrimoniul Primăriei Municipiului București, solicitarea reclamantelor fiind înaintată pârâtei A.V.A.S., care a refuzat să răspundă notificării. Prin sentința civilă nr. 1718/F din 14 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondată cererea reclamantelor, reținând că acestea nu au dovedit că au respectat dispozițiile Legii nr. 10/2001 în sensul de a anexa acțiunii înscrisurile la care fac referire, conform prevederilor art. 1169 C. civ., neprobându-și susținerile. Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamantele C.M.I., C.G.

și B.L.E., arătând că toate actele doveditoare au fost primite de pârâta A.V.A.S. de la Primăria Municipiului București, astfel că s-a reținut eronat de către prima instanță că acțiunea lor ar fi nedovedită. Prin decizia civilă nr. 513A din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamantelor și a anulat sentința apelată, iar pe fond a admis cererea și a trimis dosarul la A.V.A.S. pentru soluționarea notificării. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că Primăria Municipiului București a propus, prin dispoziția nr. 8422 din 2 iulie 2007 a Primarului General, acordarea de despăgubiri bănești, la baza emiterii acestei dispoziții stând actele depuse de reclamante odată cu notificarea.

S-a considerat că este neîntemeiată susținerea pârâtei A.V.A.S. în sensul că se impune completarea dosarului administrativ. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal, pârâta A.V.A.S., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în dezvoltarea motivelor de recurs, că reclamantele intimate nu au atașat acțiunii înscrisurile la care au făcut referire în cuprinsul acesteia, nerespectând astfel dispozițiile art. 1169 C. civ. și nici ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile.

În acest sens s-a susținut că procedura administrativă prealabilă reglementată de dispozițiile Legii 10/2001 are caracter obligatoriu, competența instanței putând interveni numai în măsura în care se emitea decizia sau dispoziția motivată, care, să poată fi cenzurată pentru legalitate, în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată. Recurenta a arătat că, urmare a nedepunerii tuturor actelor doveditoare la dosarul administrativ întocmit conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, se află încă în termenul legal de analiză a notificării. Intimatele reclamante au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Din dispoziția instanței, luată la termenul din 29 iunie 2010, recurenta A.V.A.S.

a depus, în fotocopie, dosarul administrativ întocmit în baza notificării formulate de reclamante în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul situat în București sector 5. Examinând criticile invocate de recurenta pârâtă A.V.A.S. raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea introductivă, reclamantele au solicitat obligarea pârâtei A.V.A.S. de a se pronunța asupra notificării lor, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, situat în București, sect. 5. Dispoziția motivată prin care Primăria Municipiului București, căreia i-a fost adresată inițial notificarea, a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru imobil a fost revocată de emitentă, notificarea împreună cu documentația ce a stat la baza dispoziției revocate au fost înaintate pârâtei recurente.

Deși aceasta din urmă a primit de la Primăria Municipiului București un exemplar al actelor doveditoare, a solicitat reclamantelor prin adresa din 3 noiembrie 2008 depunerea de copii legalizate ale tuturor actelor. La această cerere, reclamantele intimate au comunicat pârâtei A.V.A.S., la 14 noiembrie 2008, că au îndeplinit deja cerințele Legii nr. 10/2001 și nu pot obține copii legalizate întrucât notificarea a fost depusă în original la executorul judecătoresc, iar actele doveditoare au fost obținute de la Arhivele Naționale în copie certificată, astfel încât nu mai dețin decât fotocopii. Față de actele considerente și având în vedere că la dosarul administrativ aflat la recurentă și depus în copie și la instanța de recurs se regăsesc toate actele justificative ale solicitării reclamantelor de acordare a măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001, Curtea va reține că, în mod corect, pârâta A.V.A.S.

a fost obligată la soluționarea notificării, având în vedere caracterul imperativ, și nu de recomandare, al termenului de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. În consecință, se va constata că instanța de apel a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii nr. 10/2001, având în vedere și particularitățile cauzei, constând în faptul că s-a emis deja o dispoziție motivată, revocată de Primăria Municipiului București prin Primarul General, iar urmare a declinării competenței acesteia, notificarea a fost înaintată A.V.A.S. Pentru toate aceste considerente, se va constata că recursul pârâtei este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 513A din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2010.