ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3776/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 31 iulie 2008 reclamanții Z.M. și Z.I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului București, Consiliul General al Municipiului București solicitând acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 100 mp, situat în București, sector 3. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au dobândit imobilul, prin cumpărare, în anul 1988, ulterior casa fiind demolată și terenul expropriat fără a le acorda despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 448 din 25 martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca nefondată, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12657 din 3 decembrie 1980, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra construcției situate în București, sector 3, în contract menționându-se că suprafața aferentă de teren trece în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții care au arătat că fiind vorba despre o expropriere cererea nu putea fi apreciată ca fiind pendinte de Legea nr. 10/2001 și chiar dacă ar fi fost greșit îndreptată, instanța avea îndatorirea în virtutea rolului activ să îndrume cererea la instanța competentă. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 613 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamanților. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reținut, că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite, în accepțiunea art. 3 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care terenul în litigii nu a fost niciodată proprietatea acestora. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs fără a arăta și motivele de nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 17 iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuție excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Recurenta Z.I. prin apărător a solicitat să i se încuviințeze motivarea recursului, la acest termen susținând că partea pe care o asistă neavând studii juridice, nu a putut complini cerința motivării recursului până la acest termen. Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Întrucât recurenții nu au indicat și dezvoltat niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în cererea de declarare a recursului și nici nu s-au depus în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nefiind invocate motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., va constata nul recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții Z.I. și Z.M. împotriva deciziei nr. 613 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.