ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3776/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La data de 31 iulie 2008 reclamanții Z.M.

și Z.I. au chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului București,

Consiliul General al Municipiului București solicitând acordarea de despăgubiri

în baza Legii nr. 10/2001, pentru terenul în suprafață de 100 mp, situat în

București, sector 3.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că au dobândit imobilul, prin cumpărare, în anul 1988, ulterior casa

fiind demolată și terenul expropriat fără a le acorda despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 448 din 25

martie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea ca nefondată,

reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 12657 din

3 decembrie 1980, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra

construcției situate în București, sector 3, în contract menționându-se că

suprafața aferentă de teren trece în proprietatea statului conform art. 30

alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții care au arătat că fiind vorba despre o expropriere cererea nu putea

fi apreciată ca fiind pendinte de Legea nr. 10/2001 și chiar dacă ar fi fost

greșit îndreptată, instanța avea îndatorirea în virtutea rolului activ să

îndrume cererea la instanța competentă.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 613 din 26 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a

reținut, că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite, în

accepțiunea art. 3 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care terenul în

litigii nu a fost niciodată proprietatea acestora.

Împotriva acestei decizii reclamanții au

declarat recurs fără a arăta și motivele de nelegalitate.

La termenul de judecată din data de 17

iunie 2010, Înalta Curte a pus în discuție excepția nulității recursului în

raport de dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta Z.I. prin apărător a solicitat

să i se încuviințeze motivarea recursului, la acest termen susținând că partea

pe care o asistă neavând studii juridice, nu a putut complini cerința motivării

recursului până la acest termen.

Cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Întrucât recurenții nu au indicat și

dezvoltat niciunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., în cererea de declarare a recursului și

nici nu s-au depus în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii, nefiind invocate

motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., va constata nul recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamanții Z.I. și Z.M. împotriva deciziei nr. 613 din 26 noiembrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

iunie 2010.