ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1175 din 28 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petenții A.C., A.C.T.A., A.C.D.M., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H., A.F.B.V. în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București - Administrația F.I. și SC H.N. SA. În motivarea sentinței, s-a arătat că prezenta contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu poate fi primită, deoarece motivele invocate reprezintă veritabile critici pe fond aduse sentinței menționate, critici care sunt inadmisibile pe calea contestației în anulare, ce poate fi formulată doar pentru motivele limitativ prevăzute de art. 317 și 318 C. proc.

civ., ce nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel, susținerile din motivarea cererii de față puteau fi invocate în căile de atac împotriva sentinței civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, apărări care au fost formulate, de altfel, în căile de atac menționate, iar din înscrisurile de la Dosarul nr. 2671/2004 în care s-a pronunțat sentința civilă mai sus-menționată rezultă că cererea cu care a fost sesizată instanța în cauză sunt similare cu cele de exercitare a apelului și a recursului împotriva sentința civilă mai sus-menționată. S-a apreciat că și în ipoteza calificării cererii drept revizuire, aceasta nu poate fi primită, deoarece nici prin intermediul acestei căi de atac de retractare nu poate fi reformată hotărârea atacată, astfel cum urmărește petentul A.C., care a susținut critici privind nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, ce nu pot fi încadrate în motivul de revizuire indicat de petent, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Acest motiv de revizuire presupune ca după darea hotărârii, să se fi descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori să se fi desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, ceea ce nu este cazul în speță. Înscrisurile indicate ca înscrisuri noi, respectiv sentința civilă nr. 6931 din 21 mai 2009 și nr. 11079 din 12 octombrie 2009, ambele pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București, nu reprezintă înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., chiar numai pentru motivul că aceste înscrisuri nu existau la data pronunțării sentinței civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, ceea ce constituie o condiție de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Tribunalul a mai constatat că cererea formulată este inadmisibilă și pentru motivul că a fost formulată și împotriva SC H.N. SA și Consiliul General al Municipiului București - Administrația F.I., precum și de către A.C.T.A., A.C.D.M., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H., A.F.B.V. care nu au fost părți în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 1078 din 09 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. Apelul declarat de către A.C. (conform calificării juridice date de Curtea de Apel căii de atac formulate în cauză) împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 290 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Instanța de apel a analizat calea de atac formulată prin prisma prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., în absența motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, reținând că instanța de judecată a fost învestită în cauză cu soluționarea unei contestații în anulare, față de precizările în acest sens formulate de către contestatorul A.C. atât în cursul judecății în primă instanță, cât și în apel. Această cale de atac a fost exercitată împotriva unei sentințe rămase definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului - prin decizia civilă nr. 1559 din 8 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv, prin respingerea recursului declarat în cauză - prin decizia civilă nr. 9074 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Curtea a constatat că în mod corect tribunalul a statuat asupra inadmisibilității contestației în raport de dispozițiile legale incidente în materie, în condițiile în care prin intermediul acestei căi de atac extraordinare și nedevolutive părțile interesate pot obține retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile numai pentru cauze strict determinate de lege – prevăzute de art. 317 C. proc. civ., respectiv, de art. 318 C. proc. civ., în cazul contestației în anulare speciale, vizând însă numai deciziile pronunțate de instanțele de recurs, după cum s-a arătat, în mod corect, în sentința apelată.

Or, apelantul-contestator nu a înțeles să invoce nesocotirea normelor procedurale privind nelegala sa citare la judecarea pricinii sau încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, respectiv, greșelile materiale ale instanței de recurs ori necercetarea de către instanța de control judiciar a vreunuia dinte motivele de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs - cauzele de retractare prevăzute de textele legale arătate, ci alte aspecte procedurale sau de fond, calificate expres de parte ca fiind „greșeli de judecată”, situații ce nu sunt avute în vedere de lege pentru exercitarea unei asemenea căi de atac și care, pe de altă parte, au fost parțial susținute și examinate de instanțe, definitiv și irevocabil, cu prilejul judecării căilor de atac ordinare formulate în dosar.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamantul (contestatorul) A.C., criticând-o pentru nelegalitate și susținând, în primul rând, că instanța de apel nu a îndeplinit în mod legal procedura de citare cu ceilalți contestatori, fiii săi, care se află în prezent în Italia, respectiv Germania. S-a arătat, totodată, că cererea formulată în cauză, respectiv contestație în anulare, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza a II–a C. proc. civ. și este admisibilă, deoarece toate instanțele de judecată ce au soluționat cauza finalizată prin sentința civilă nr. 1078 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, au săvârșit grave greșeli de judecată. Recurentul a reiterat pe larg susțineri legate de fondul cauzei, solicitând rejudecarea cauzei de către Judecătoria sectorului 1 București, cu obligarea celor trei pârâte la recunoașterea valorii lucrărilor de investiții și reparații făcute de către contestatori la locuința în litigiu.

Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. Singurul motiv de recurs care se încadrează în vreunul dintre cazurile de nelegalitate a unei decizii de apel, limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ., este cel privind neregularitatea citării a cinci dintre ceilalți contestatori în faza apelului, respectiv A.C.T.A., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D. și A.F.B.V. Astfel, prin cererea de recurs s-a susținut că aceștia au fost citați la domiciliul său, cu toate că ar fi trebuit citați în străinătate, unde își au, în prezent, reședința, acest motiv de recurs urmând a fi analizat în raport de cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Înalta Curte constată că susținerile cu acest obiect nu pot fi primite, deoarece neregularitatea citării în proces a unei părți poate fi invocată doar de către partea pretins vătămată prin atare act de procedură nelegal, respectiv doar de către contestatorii despre care se susține că nu au fost legal citați în faza apelului. Deși potrivit art. 85 și 107 C. proc. civ., nu este posibilă judecarea cauzei în lipsa părților care nu au fost legal citate, impunându-se amânarea cauzei în vederea citării, nulitatea care afectează actele procedurale îndeplinite cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie, precum și a celor subsecvente, inclusiv a hotărârii prin care instanța s-a dezînvestit de soluționarea cauzei, este una relativă, ce poate fi invocată doar de partea interesată, în conformitate cu art. 108 alin. (2) C. proc.

civ. Or, cei cinci contestatori la care se face referire prin motivele de recurs nu au înțeles să declare recurs împotriva deciziei pronunțate în apelul la a cărui soluționare recurentul pretinde că nu ar fi fost legal citați, după cum, de altfel, nu au declarat nici apel împotriva sentinței tribunalului, cu toate că s-a considerat că au termenul în cunoștință prin înfățișarea contestatorului A.C., în nume propriu și ca mandatar al celorlalți contestatori, însă în absența unui mandat de reprezentare pentru acest litigiu, dat de aceștia tatălui lor.

Susținând nelegalitatea citării celorlalți contestatori în apel, deși a acceptat acordarea termenului în cunoștință pentru aceștia în cursul judecății în primă instanță, prevalându-se de un mandat de reprezentare ce i-ar fi fost acordat, a cărui existență nu a fost, însă, dovedită, recurentul își invocă, în fapt, propria culpă procesuală, motiv în plus pentru ca susținerile sale să nu fie primite, atât timp cât, potrivit art. 108 alin. ultim C. proc. civ., nimeni nu se poate prevala de neregularitatea săvârșită prin propriul fapt. Celelalte motive de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei, încadrabile în vreunul dintre cazurile explicit descrise de art. 304 C. proc. civ., vizând chestiuni legate de fondul cauzei.

Or, cercetarea temeiniciei soluției adoptate în apel excede atribuțiilor acestei instanțe de control judiciar, circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., motiv pentru care vor fi înlăturate ca atare. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 290A din 4 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.