ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2011

HOTĂRÂRE
01.04.2011
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3127/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului civil

de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1175 din 28 octombrie

2009, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea

formulată de petenții A.C., A.C.T.A., A.C.D.M., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H.,

A.F.B.V. în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului București, Consiliul

General al Municipiului București - Administrația F.I. și SC H.N. SA.

În motivarea sentinței,

s-a arătat că prezenta contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 1078

din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, nu poate fi

primită, deoarece motivele invocate reprezintă veritabile critici pe fond aduse

sentinței menționate, critici care sunt inadmisibile pe calea contestației în anulare,

ce poate fi formulată doar pentru motivele limitativ prevăzute de art. 317 și 318

Astfel, susținerile din

motivarea cererii de față puteau fi invocate în căile de atac împotriva sentinței

civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, apărări care au fost formulate, de altfel,

în căile de atac menționate, iar din înscrisurile de la Dosarul nr. 2671/2004 în

care s-a pronunțat sentința civilă mai sus-menționată rezultă că cererea cu care

a fost sesizată instanța în cauză sunt similare cu cele de exercitare a apelului

și a recursului împotriva sentința civilă mai sus-menționată.

S-a apreciat că și în

ipoteza calificării cererii drept revizuire, aceasta nu poate fi primită, deoarece

nici prin intermediul acestei căi de atac de retractare nu poate fi reformată hotărârea

atacată, astfel cum urmărește petentul A.C., care a susținut critici privind nelegalitatea

și netemeinicia sentinței civile nr. 1078 din 9 decembrie 2004, ce nu pot fi încadrate

în motivul de revizuire indicat de petent, respectiv art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Acest motiv de revizuire

presupune ca după darea hotărârii, să se fi descoperit înscrisuri doveditoare, reținute

de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, ori să se fi desființat sau modificat hotărârea unei

instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, ceea ce nu este

cazul în speță.

Înscrisurile indicate

ca înscrisuri noi, respectiv sentința civilă nr. 6931 din 21 mai 2009 și nr. 11079

din 12 octombrie 2009, ambele pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București,

nu reprezintă înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., chiar numai

pentru motivul că aceste înscrisuri nu existau la data pronunțării sentinței civile

nr. 1078 din 9 decembrie 2004, ceea ce constituie o condiție de admisibilitate a

revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Tribunalul a mai constatat

că cererea formulată este inadmisibilă și pentru motivul că a fost formulată și

împotriva SC H.N. SA și Consiliul General al Municipiului București - Administrația

F.I., precum și de către A.C.T.A., A.C.D.M., A.C.R.C., A.V.C., A.I.D., A.D.N.H.,

A.F.B.V. care nu au fost părți în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 1078

din 09 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Apelul declarat de către

A.C. (conform calificării juridice date de Curtea de Apel căii de atac formulate

în cauză) împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 290 din 4 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Instanța de apel a analizat

calea de atac formulată prin prisma prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ.,

în absența motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, reținând

că instanța de judecată a fost învestită în cauză cu soluționarea unei contestații

în anulare, față de precizările în acest sens formulate de către contestatorul A.C.

atât în cursul judecății în primă instanță, cât și în apel. Această cale de atac

a fost exercitată împotriva unei sentințe rămase definitivă și irevocabilă, prin

respingerea apelului - prin decizia civilă nr. 1559 din 8 decembrie 2005 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv, prin respingerea recursului

declarat în cauză - prin decizia civilă nr. 9074 din 9 noiembrie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Curtea a constatat că

în mod corect tribunalul a statuat asupra inadmisibilității contestației în raport

de dispozițiile legale incidente în materie, în condițiile în care prin intermediul

acestei căi de atac extraordinare și nedevolutive părțile interesate pot obține

retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile numai pentru cauze strict determinate

de lege – prevăzute de art. 317 C. proc. civ., respectiv, de art. 318 C. proc. civ.,

în cazul contestației în anulare speciale, vizând însă numai deciziile pronunțate

de instanțele de recurs, după cum s-a arătat, în mod corect, în sentința apelată.

Or, apelantul-contestator

nu a înțeles să invoce nesocotirea normelor procedurale privind nelegala sa citare

la judecarea pricinii sau încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență,

respectiv, greșelile materiale ale instanței de recurs ori necercetarea de către

instanța de control judiciar a vreunuia dinte motivele de nelegalitate dezvoltate

prin cererea de recurs - cauzele de retractare prevăzute de textele legale arătate,

ci alte aspecte procedurale sau de fond, calificate expres de parte ca fiind „greșeli

de judecată”, situații ce nu sunt avute în vedere de lege pentru exercitarea unei

asemenea căi de atac și care, pe de altă parte, au fost parțial susținute și examinate

de instanțe, definitiv și irevocabil, cu prilejul judecării căilor de atac ordinare

formulate în dosar.

Împotriva deciziei menționate,

a declarat recurs reclamantul (contestatorul) A.C., criticând-o pentru nelegalitate

și susținând, în primul rând, că instanța de apel nu a îndeplinit în mod legal procedura

de citare cu ceilalți contestatori, fiii săi, care se află în prezent în Italia,

respectiv Germania.

S-a arătat, totodată,

că cererea formulată în cauză, respectiv contestație în anulare, a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 318 teza a II–a C. proc. civ. și este admisibilă, deoarece

toate instanțele de judecată ce au soluționat cauza finalizată prin sentința civilă

nr. 1078 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, au

săvârșit grave greșeli de judecată.

Recurentul a reiterat

pe larg susțineri legate de fondul cauzei, solicitând rejudecarea cauzei de către

Judecătoria sectorului 1 București, cu obligarea celor trei pârâte la recunoașterea

valorii lucrărilor de investiții și reparații făcute de către contestatori la locuința

în litigiu.

Examinând decizia recurată

în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte apreciază că

recursul nu este fondat.

Singurul motiv de recurs

care se încadrează în vreunul dintre cazurile de nelegalitate a unei decizii de

apel, limitativ prevăzute în art. 304 C. proc. civ., este cel privind neregularitatea

citării a cinci dintre ceilalți contestatori în faza apelului, respectiv A.C.T.A.,

A.C.R.C., A.V.C., A.I.D. și A.F.B.V.

Astfel, prin cererea de

recurs s-a susținut că aceștia au fost citați la domiciliul său, cu toate că ar

fi trebuit citați în străinătate, unde își au, în prezent, reședința, acest motiv

de recurs urmând a fi analizat în raport de cazul prevăzut de art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

Înalta Curte constată

că susținerile cu acest obiect nu pot fi primite, deoarece neregularitatea citării

în proces a unei părți poate fi invocată doar de către partea pretins vătămată prin

atare act de procedură nelegal, respectiv doar de către contestatorii despre care

se susține că nu au fost legal citați în faza apelului.

Deși potrivit art. 85

și 107 C. proc. civ., nu este posibilă judecarea cauzei în lipsa părților care nu

au fost legal citate, impunându-se amânarea cauzei în vederea citării, nulitatea

care afectează actele procedurale îndeplinite cu nerespectarea dispozițiilor legale

în materie, precum și a celor subsecvente, inclusiv a hotărârii prin care instanța

s-a dezînvestit de soluționarea cauzei, este una relativă, ce poate fi invocată

doar de partea interesată, în conformitate cu art. 108 alin. (2) C. proc. civ.

Or, cei cinci contestatori

la care se face referire prin motivele de recurs nu au înțeles să declare recurs

împotriva deciziei pronunțate în apelul la a cărui soluționare recurentul pretinde

că nu ar fi fost legal citați, după cum, de altfel, nu au declarat nici apel împotriva

sentinței tribunalului, cu toate că s-a considerat că au termenul în cunoștință

prin înfățișarea contestatorului A.C., în nume propriu și ca mandatar al celorlalți

contestatori, însă în absența unui mandat de reprezentare pentru acest litigiu,

dat de aceștia tatălui lor.

Susținând nelegalitatea

citării celorlalți contestatori în apel, deși a acceptat acordarea termenului în

cunoștință pentru aceștia în cursul judecății în primă instanță, prevalându-se de

un mandat de reprezentare ce i-ar fi fost acordat, a cărui existență nu a fost,

însă, dovedită, recurentul își invocă, în fapt, propria culpă procesuală, motiv

în plus pentru ca susținerile sale să nu fie primite, atât timp cât, potrivit

art. 108 alin. ultim C. proc. civ., nimeni nu se poate prevala de neregularitatea

săvârșită prin propriul fapt.

Celelalte motive de recurs

nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei, încadrabile în vreunul dintre

cazurile explicit descrise de art. 304 C. proc. civ., vizând chestiuni legate de

fondul cauzei.

Or, cercetarea temeiniciei

soluției adoptate în apel excede atribuțiilor acestei instanțe de control judiciar,

circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., motiv pentru care vor fi înlăturate ca atare.

Față de cele expuse, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, în aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 290A din 4 mai 2010 a Curții

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2031/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1430/2004, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuienta Primăria municipiulu
ÎCCJ 2004-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6057/2004
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la 3 martie 2004, C.E.C.A.P.P.T. a cerut în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului București, SC H.N. SA,
ÎCCJ 2011-01-26
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 546/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1548/2006 a Tribunalului București – secția a IV-a civilă s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului F.N. în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Bucur
ÎCCJ 2006-01-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 139/2006
Asupra recursului de față: Din lucrările dosarului constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1088 din 8 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contesta
ÎCCJ 2011-02-24
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1661/2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 iunie 2010, sub nr. 5710/1/2010, contestatorul M.P. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civi
Sursă