ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2031/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2031/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1430/2004,
Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire
formulată de revizuienta Primăria municipiului București.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că revizuirea sentinței civile nr. 1329/2001, a
Curții de Apel București, s-a solicitat pentru prima ipoteză a motivului
prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
S-a apreciat de prima
instanță, că înscrisurile prezentate de parte nu îndeplinesc condițiile expres
prevăzute de textul de lege mai sus invocat, astfel încât cererea de revizuire
a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe,
a formulat recurs, Primăria municipiului București, criticând-o ca nelegală,
întrucât instanța de fond a pronunțat-o cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.
9 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei legal și fiind dată cu
încălcarea și aplicarea greșită a legii.
S-a motivat recursul pe faptul
că înscrisurile prezentate instanței sunt acte noi, în sensul dispozițiilor prevăzute
de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pe care, însă, Curtea de Apel București nu
le-a avut în vedere și greșit a apreciat că au fost prezentate la judecata primului
fond.
Recursul este nefondat și va
fi respins pentru următoarele considerente: cu ocazia judecării pe fond a acestui
recurs, a fost invocată de intimatul-reclamant B.V., prin avocat, excepția
lipsei calității procesuale active a recurentului, față de faptul că cererea de
revizuire a fost introdusă de municipiul București, astfel încât s-a apreciat
că sunt aplicabile dispozițiile art. 302
1
C. proc. civ.
Excepția a fost unită cu fondul
și s-a respins, având în vedere calitatea celui care a declarat recursul, municipiul
București, prin Primarul General,
cât și dispozițiile art. 302
1
,
pe care partea recurentă le-a îndeplinit și fără putință de tăgadă a dobândit
vis-a-vis de obiectul cererii inițiale, calitatea procesuală activă, având
posibilitatea conform art. 41 C. proc. civ., să fie parte în judecată.
Pe fondul recursului, Înalta
Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este întemeiat, instanța de fond
pronunțând o sentință legală și temeinică.
Din analiza actelor și
lucrărilor dosarului, respectiv a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1329/2001,
se reține că în mod corect, cercetând înscrisurile depuse de revizuient, astăzi
recurent, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 4070/2001, contract de vânzare-cumpărare
nr. 251725/2000 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 5035/2000, aceste înscrisuri
invocate în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu îndeplinesc condițiile
prevăzute expres de textul de lege.
Astfel, instanța de fond a
pronunțat prima hotărâre, nu cu lipsa acestor înscrisuri imposibil de prezentat
care ar fi justificat, desigur, cererea de revizuire formulată pe dispozițiile
art. 322 pct. 5 C. proc. civ., actul existând la dosar și instanța folosindu-le
ca probe în cauză.
Actul nou invocat în fața
instanței învestită cu cererea de revizuire, trebuie să fi fost de natură să-i
conducă la o altă soluție, decât cea pronunțată, altfel s-ar nesocoti puterea
lucrului judecat a hotărârii pronunțate.
De altfel, un act public nu
poate fi considerat ca imposibil de invocat, iar simpla lui necunoaștere nu se
poate asimila ca forță majoră.
Partea nu a fost împiedicată
cu nimic să prezinte actele, care, de altfel, au și existat la dosar, motiv
pentru care cererea de revizuire a fost legal respinsă, ca inadmisibilă, și nu
ca nefondată, de către instanța de fond.
Față de toate aceste
considerente, se apreciază că sentința atacată este legală, motiv pentru care
se va respinge ca nefondat, recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de municipiul București (prin Primarul General al capitalei) împotriva sentinței
civile nr. 1430 din 8 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2005.