ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

februarie 2004, reclamanții C.E. și D.D. au chemat în judecată Direcția

Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, solicitând

înregistrarea și soluționarea plângerii formulată la 19 iunie 2001, împotriva

deciziei nr. 107 din 28 mai 2001 și a actelor din plângerea fiscală prealabilă,

plângere restituită de pârâtă, cu adresa nr. 60590 din 5 februarie 2004.

În motivarea acțiunii, reclamanții

arată că pârâta nu a dat curs plângerii și nu a înaintat-o, spre competentă

soluționare, instanței și că au revenit cu o nouă cerere înregistrată sub nr. 156

din 5 ianuarie 2004, la care i s-a răspuns că acțiunea trebuia introdusă

conform legii, la instanța de judecată.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 573 din 24 martie 2004, a

declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București,

secția a VIII-a.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs, reclamanții C.E. și D.D., susținând că, întrucât pârâta

funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor, autoritate publică centrală,

competența de soluționare a cauzei revine potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ.,

curții de apel.

Recursul este nefondat.

Actele administrative atacate au

fost emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București,

competența aparținând tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c)

C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond fiind

legală și temeinică, recursul declarat de reclamanți se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții C.E. și D.D., împotriva sentinței civile nr. 573 din 24 martie 2004,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 martie 2005.