ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2004, reclamanții C.E. și D.D. au chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, solicitând înregistrarea și soluționarea plângerii formulată la 19 iunie 2001, împotriva deciziei nr. 107 din 28 mai 2001 și a actelor din plângerea fiscală prealabilă, plângere restituită de pârâtă, cu adresa nr. 60590 din 5 februarie 2004. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că pârâta nu a dat curs plângerii și nu a înaintat-o, spre competentă soluționare, instanței și că au revenit cu o nouă cerere înregistrată sub nr. 156 din 5 ianuarie 2004, la care i s-a răspuns că acțiunea trebuia introdusă conform legii, la instanța de judecată.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 573 din 24 martie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a. Împotriva acestei soluții au declarat recurs, reclamanții C.E. și D.D., susținând că, întrucât pârâta funcționează în cadrul Ministerului Finanțelor, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curții de apel. Recursul este nefondat. Actele administrative atacate au fost emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, competența aparținând tribunalului, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamanți se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții C.E. și D.D., împotriva sentinței civile nr. 573 din 24 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2005.