ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 481/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 934 din 25 martie 2008 a Curții de Apel București a fost

declinată competența de soluționare a cauzei privind pe B.M. în contradictoriu

cu M.A.I. și D.G.P. a Municipiului București în favoarea Tribunalului

București.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că obiectul

cererii

de chemare în judecată îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâților de a

pune în executare o hotărâre pronunțată de Tribunal în primă instanță, rămasă

definitivă și irevocabilă, cerere ce este întemeiată pe prevederile art. 24 din

Legea contenciosului administrativ, situație care atrage competența materială

de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, criticând

soluția pronunțată

ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, că

instanța competentă a soluționa cererea sa de chemare în judecată este Curtea

de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., dispoziții potrivit cărora curțile de

apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ

privind actele autorităților și instituțiilor centrale.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat,

analizând motivele formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul

formulat ca nefondat pentru considerentele ce

urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței

pentru a dispune obligarea pârâților la plata daunelor pentru întârzierea

executării sentinței civile nr. 6840 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de

Tribunalul București.

Soluționarea litigiilor în

faza punerii în executare a unei hotărâri

judecătorești,

conform art. 25 din Legea nr. 554/2004 este dată în competența instanței de

executare, adică a instanței care a soluționat fondul litigiului, așa cum

prevăd dispozițiile art. 2 alin (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004.

Din actele dosarului a rezultat faptul că

Tribunalul a soluționat

fondul cauzei deduse

judecății și pentru aceste motive, în conformitate

cu dispozițiile

legale arătate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.

312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței

civile nr. 934 din 25 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

ianuarie 2009.