ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 481/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 934 din 25 martie 2008 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe B.M. în contradictoriu cu M.A.I. și D.G.P. a Municipiului București în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă refuzul nejustificat al pârâților de a pune în executare o hotărâre pronunțată de Tribunal în primă instanță, rămasă definitivă și irevocabilă, cerere ce este întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea contenciosului administrativ, situație care atrage competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală. A arătat, în cadrul motivelor de recurs formulate, că instanța competentă a soluționa cererea sa de chemare în judecată este Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., dispoziții potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanta s-a adresat instanței pentru a dispune obligarea pârâților la plata daunelor pentru întârzierea executării sentinței civile nr. 6840 din 27 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București. Soluționarea litigiilor în faza punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, conform art. 25 din Legea nr. 554/2004 este dată în competența instanței de executare, adică a instanței care a soluționat fondul litigiului, așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004. Din actele dosarului a rezultat faptul că Tribunalul a soluționat fondul cauzei deduse judecății și pentru aceste motive, în conformitate cu dispozițiile legale arătate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.M. împotriva sentinței civile nr. 934 din 25 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2009.