ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 676/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 816 din 21 aprilie 2005,

Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

V.V.V. împotriva sentinței civile nr. 3505 din 20 septembrie 2004 și a încheierii

din 22 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VIII-a, Dosar nr. 9668/CA/2003,

în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București.

În motivarea soluției

s-a reținut că instanța de fond a admis corect excepția de tardivitate a acțiunii,

întrucât reclamantul a formulat acțiunea în anularea actului administrativ cu depășirea

termenului legal de 30 de zile, prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990. În ceea

ce privește termenul de 1 an, prevăzut în art. 5 alin. final din Legea nr. 29/1990,

s-a reținut că acesta nu este aplicabil, întrucât reclamantul nu s-a adresat inițial

autorității emitente a actului administrativ și, ulterior, autorității administrative

ierarhic superioare.

Contestația în anulare

formulată de reclamantul V.V.V. împotriva acestei hotărâri a fost respinsă de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 909 din 15 iunie 2006, hotărâre irevocabilă.

În considerentele deciziei

s-a reținut că susținerile contestatorului-recurent privind omisiunea instanței

de a analiza motivul 3 din recurs, respectiv actul care acesta consideră că face

dovada faptului că s-a adresat autorității administrative ierarhic superioare sunt

neîntemeiate, instanța analizând recursul prin prisma criticilor formulate de recurent,

inclusiv în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. și stabilind, în mod corect,

că acțiunea reclamantului-recurent este tardivă, având în vedere prevederile

art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Și această decizie a fost

atacată cu recurs de reclamantul V.V.V., criticând-o pentru nelegalitate întrucât

unul dintre magistrați s-ar fi pronunțat în aceeași pricină cu cea de față. De asemenea,

s-a motivat recursul și pe faptul că instanța ar fi schimbat atât natura, cât și

înțelesul acțiunii, aplicând greșit dispozițiile Legii nr. 29/1990.

Recursul este inadmisibil

și va fi respins.

Art. 299 alin. (1

2

)

C. proc. civ. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională sunt supuse recursului.

În speță, V.V.V. a formulat

recurs împotriva deciziei civile nr. 909/2006 a Curții de Apel București, prin care

irevocabil s-a respins contestația în anulare împotriva deciziei nr. 558/2005 a

Curții de Apel București.

Față de faptul că hotărârea

atacată cu acest recurs este irevocabilă și de dispozițiile art. 299 (1)

2

C. proc. civ. mai sus invocate, recursul declarat de V.V.V. este inadmisibil.

Așa fiind, Înalta Curte

de Casație și Justiție va respinge recursul de față ca fiind inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.V.V. împotriva deciziei civile nr. 909 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2008.