ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 359/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1651 din 28 mai 2008, Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții P.I.D. și P.M., în
contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., prin care solicitau să fie obligată această
autoritate să le răspundă la petiția adresată în data de 2 februarie 2007 și să
le plătească daune morale, în cuantum de 30.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de
judecată a reținut, în esență, că în pricina dedusă judecății nu se poate
reține că ne aflăm
în fața unui refuz
nejustificat al unei autorități publice de a soluționa o
cerere, în
forma definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004,
pârâta neexprimându-se explicit cu exces de putere a voinței de nu rezolva
petiția reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, considerând-o
netemeinică și
nelegală, au declarat recurs
reclamanții, invocând prevederile art. 304
1
C. proc. civ. și
reiterând argumentele invocate la judecata în fond a cauzei.
Examinând sentința atacată în raport cu
actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
C.
proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în
continuare.
Obiectul acțiunii
formulate de reclamanți, așa cum rezultă acesta din cuprinsul cererii de
chemare în judecată, este obligarea A.V.A.S.
să răspundă
la petiția adresată în data de 2 februarie 2007.
Potrivit Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori
într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act
administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate
adresa instanței de contencios administrativ competente ..." [art. l alin.
(1) iar prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege „faptul
de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea
cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen" [art. 2 alin. (1) lit. h)].
De asemenea, referindu-se la obiectul
acțiunii judiciare în contenciosul administrativ, art. 8 alin. (1) ipoteza a
doua din actul normativ susmenționat prevede că
„...
se poate adresa instanței de
contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept
sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin
refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri...".
Cum reclamanții s-au adresat autorității pârâte
la data de 2 februarie 2007 fără să primească vreun răspuns, rezultă că
acțiunea acestora are drept cauză nesoluționarea cererii lor în termenul legal
și că se încadrează, așadar, în prevederile Legii nr. 554/2004, mai sus citate.
Or, conform art. 8 alin. (1) din O.G.
nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor,
„Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice
petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției,
răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă".
Pentru
considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ.,
constatând că soluția instanței de fond este
nelegală, va
fi admis recursul și modificată sentința atacată, în sensul admiterii, în
parte, a cererii de chemare în judecată și obligării autorității pârâte să
răspundă cererii formulate de reclamanți în data de 2 februarie 2007.
În ceea ce privește capătul de cerere
referitor la plata daunelor morale solicitate, Înalta Curte îl va respinge, ca
neîntemeiat, reținând
că reclamanții nu au
făcut nici o dovadă cu privire la prejudiciul moral
pretins suferit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite
recursul declarat de reclamanții P.I.D. și P.M. împotriva sentinței nr. 1651
din 28 mai 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a
de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
recurată, în sensul că admite, în parte, acțiunea
reclamanților.
Obligă
pârâta A.V.A.S.
să răspundă cererii formulate de
reclamanți în data de 2 februarie 2007.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a daunele morale.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2009.