ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 229/39/2007 din 2 mai 2007,

reclamanta B.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., anularea

Hotărârii nr. 187 din 3 aprilie 2007 emisă de pârât și recunoașterea dreptului

său de a fi numită în funcția de procuror, pârâtul fiind obligat să înainteze

Președintelui României, actele necesare în vederea emiterii decretului de

numire.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin hotărârea nr. 639 din 5 octombrie 2006, Plenul

C.S.M. a aprobat procedura de numire fără concurs, conform art. 33 alin. (5),

(7) și (8) din Legea nr. 303/2004, iar prin Hotărârea nr. 46 din 27 martie

2007, secția pentru Procurori a C.S.M. a constatat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 303/2004 pentru

numirea sa în funcția de procuror, dar cu toate acestea prin Hotărârea nr. 187

din 3 aprilie 2007, cererea sa a fost respinsă nelegal.

Curtea de Apel Suceava,

secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 99 din

25 iunie 2007 a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta B.L. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a înaintat pârâtului plângere

prealabilă, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care

au caracter imperativ. Drept urmare, a apreciat Curtea de Apel, nefiind

îndeplinită o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, aceasta apare ca

fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs în termen reclamanta B.L., solicitând în temeiul art. 312 și art.

304, ambele C. proc. civ., invocate generic, casarea sentinței cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță.

Recurenta susține că la

termenul din data de25 iunie 2007 a depus la Dosarul cauzei contestația înregistrată la nr. 4451 din 12 aprilie 2007 cu care a făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile. Consideră că nu este relevant faptul că intimatul - pârât

nu a confirmat primirea înscrisului „pentru că acesta are latitudinea de a

răspunde sau să tacă, Legea nr. 554/2004 arătând soluțiile în aceste cazuri”.

Într-o critică distinctă,

recurenta arată că în materia examinată procedura prealabilă este facultativă

potrivit art. 21 din Constituție, aceasta fiind obligatorie numai pentru cei

care „au dobândită calitatea de magistrat”. În fine, pe aceeași linie de

gândire, recurenta mai invocă și faptul că nu există o autoritate ierarhic

superioară C.S.M. și, deci, este greșită concluzia Curții de Apel în sensul că

emitentul actului soluționează și contestația formulată împotriva acestuia.

Intimatul - pârât nu a

formulat întâmpinare și în recurs nu s-au administrat înscrisuri, admisibile

potrivit art. 305 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este fondat dar pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Cererea de chemare în

judecată, astfel cum a fost formulată de recurenta - reclamantă B.L. are ca

obiect anularea Hotărârii nr. 187 din 3 aprilie 2007 a Plenului C.S.M. și, corelativ, recunoașterea dreptului său de a fi numită în funcția de

procuror.

Prin hotărârea indicată s-a

respins cererea recurentei - reclamante de numire în funcția de procuror fără

concurs, considerându-se că dosarul profesional și prestația la interviu nu

justifică o rezolvare favorabilă. În drept, au fost invocate dispozițiile art.

33 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din aceeași

lege, precum și dispozițiile art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind

C.S.M.

Această hotărâre, emisă de C.S.M.

care a acționat ca un organ cu activitate administrativă, reprezintă un refuz

explicit de primire în profesie, considerat de recurenta - reclamantă ca fiind

nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Așa fiind, coroborând

dispozițiile art. 7 alin. (1) cu cele cuprinse în art. 11 alin. (1) lit. a)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nu era necesară

îndeplinirea procedurii prealabile.

Pe de altă parte, este reală

susținerea recurentei că la fila 83 a dosarului de fond se găsește în copie un

înscris denumit „contestație împotriva Hotărârii nr. 187 din 3 aprilie 2007 a Plenului C.S.M” care poartă un număr de înregistrare de la din 12 aprilie 2007.

Instanța de Fond a înlăturat

acest înscris, primind excepția invocată de pârât referitoare la neîndeplinirea

procedurii prealabile, fără a lămuri chestiunea în dispută, legată de realitatea

susținerilor reclamantei, deși dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. ar

fi impus-o.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) și (5) C. proc. civ. și art. 313

din același cod, se va admite recursul și se va casa sentința atacată, cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

B.L. împotriva sentinței nr. 99 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, la aceeași Instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2008.