ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 298/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava sub nr. 229/39/2007 din 2 mai 2007, reclamanta B.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., anularea Hotărârii nr. 187 din 3 aprilie 2007 emisă de pârât și recunoașterea dreptului său de a fi numită în funcția de procuror, pârâtul fiind obligat să înainteze Președintelui României, actele necesare în vederea emiterii decretului de numire. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin hotărârea nr. 639 din 5 octombrie 2006, Plenul C.S.M. a aprobat procedura de numire fără concurs, conform art. 33 alin. (5), (7) și (8) din Legea nr. 303/2004, iar prin Hotărârea nr. 46 din 27 martie 2007, secția pentru Procurori a C.S.M.

a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din Legea nr. 303/2004 pentru numirea sa în funcția de procuror, dar cu toate acestea prin Hotărârea nr. 187 din 3 aprilie 2007, cererea sa a fost respinsă nelegal. Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 99 din 25 iunie 2007 a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.L. în contradictoriu cu pârâtul C.S.M. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a înaintat pârâtului plângere prealabilă, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care au caracter imperativ. Drept urmare, a apreciat Curtea de Apel, nefiind îndeplinită o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, aceasta apare ca fiind inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen reclamanta B.L., solicitând în temeiul art. 312 și art. 304, ambele C. proc. civ., invocate generic, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță. Recurenta susține că la termenul din data de25 iunie 2007 a depus la Dosarul cauzei contestația înregistrată la nr. 4451 din 12 aprilie 2007 cu care a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Consideră că nu este relevant faptul că intimatul - pârât nu a confirmat primirea înscrisului „pentru că acesta are latitudinea de a răspunde sau să tacă, Legea nr. 554/2004 arătând soluțiile în aceste cazuri”. Într-o critică distinctă, recurenta arată că în materia examinată procedura prealabilă este facultativă potrivit art. 21 din Constituție, aceasta fiind obligatorie numai pentru cei care „au dobândită calitatea de magistrat”.

În fine, pe aceeași linie de gândire, recurenta mai invocă și faptul că nu există o autoritate ierarhic superioară C.S.M. și, deci, este greșită concluzia Curții de Apel în sensul că emitentul actului soluționează și contestația formulată împotriva acestuia. Intimatul - pârât nu a formulat întâmpinare și în recurs nu s-au administrat înscrisuri, admisibile potrivit art. 305 C. proc. civ. Examinând sentința atacată, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat dar pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată de recurenta - reclamantă B.L. are ca obiect anularea Hotărârii nr. 187 din 3 aprilie 2007 a Plenului C.S.M.

și, corelativ, recunoașterea dreptului său de a fi numită în funcția de procuror. Prin hotărârea indicată s-a respins cererea recurentei - reclamante de numire în funcția de procuror fără concurs, considerându-se că dosarul profesional și prestația la interviu nu justifică o rezolvare favorabilă. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 33 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 33 alin. (5), (7), (8) și (10) din aceeași lege, precum și dispozițiile art. 40 lit. k) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. Această hotărâre, emisă de C.S.M. care a acționat ca un organ cu activitate administrativă, reprezintă un refuz explicit de primire în profesie, considerat de recurenta - reclamantă ca fiind nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Așa fiind, coroborând dispozițiile art. 7 alin. (1) cu cele cuprinse în art. 11 alin. (1) lit. a) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că nu era necesară îndeplinirea procedurii prealabile. Pe de altă parte, este reală susținerea recurentei că la fila 83 a dosarului de fond se găsește în copie un înscris denumit „contestație împotriva Hotărârii nr. 187 din 3 aprilie 2007 a Plenului C.S.M” care poartă un număr de înregistrare de la din 12 aprilie 2007. Instanța de Fond a înlăturat acest înscris, primind excepția invocată de pârât referitoare la neîndeplinirea procedurii prealabile, fără a lămuri chestiunea în dispută, legată de realitatea susținerilor reclamantei, deși dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. ar fi impus-o. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) și (5) C. proc. civ. și art. 313 din același cod, se va admite recursul și se va casa sentința atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași Instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de B.L. împotriva sentinței nr. 99 din 25 iunie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, la aceeași Instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2008.