ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de B.C.L. de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Prin cererea înregistrată pe

rolul Î.C.C.J. la data de 12 decembrie 2007, B.C.L. a formulat recurs, în

temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată, și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., împotriva

Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost

respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., solicitând Instanței să constate că a

dobândit acest grad prin numirea în cadrul

Parchetului de pe lângă

Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - S.T. Brașov.

În motivarea

recursului, recurentul B.C.L. arată că:

- prin Hotărârea nr.

154 din 1 iunie 2006, secția pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil

numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.;

- începând cu

data de 15 iunie 2006, prin Ordinul nr. 1178 a fost numit în funcția de

procuror D.I.I.C.O.T. în cadrul S.T. Brașov.

Numirea sa a

fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe

perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții

speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma promovării

unui concurs sau examen;

Că, prin

numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de

drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.;

În exercitarea funcției în care a fost numit, îndeplinește acte

ce intră în competența Parchetului de pe

lângă Î.C.C.J.;

Potrivit art.

77 din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 6 și 8 din Legea nr. 317/2004,

procurorii de la D.I.I.C.O.T. participă la

adunarea

generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă

Î.C.C.J. și

participă la alegerea reprezentantului în C.S.M. al acestui ultim Parchet;

În susținerea

motivelor de recurs, recurentul B.C.L. invocă practica recentă a Î.C.C.J. – S.C.A.F.

(Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007, nr. 1113 din 21 februarie 2007 și

nr. 3496 din 21 septembrie 2007).

Intimatul C.S.M. a

depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând

legalitatea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. prin care

a fost respinsă cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Intimatul

arată că este necesar să se facă distincție între

„numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și promovarea procurorilor

la

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., instituții pentru care legea prevede

condiții și proceduri diferite;

Deși funcționează în

cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. este o structură

distinctă,

întrucât are personalitate

juridică proprie, cu atribuții, competență,

organizare și salarizare

stabilite prin lege specială;

Promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. și, deci, dobândirea gradului

profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile

prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;

Astfel fiind, numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul

de pe lângă Î.C.C.J., aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor

menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul

art. 26 din Legea nr. 508/2004;

Dispozițiile legale

referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție,

supuse unei interpretări restrictive;

Procurorii numiți la

D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin,

iar nu la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.;

Împrejurarea

că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T.

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. nu le conferă

de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Cu referire la

practica Î.C.C.J. - secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de

recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate în

soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că

nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au

caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de B.C.L.,

prin prisma motivelor invocate, în raport cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanței de control judiciar, Curtea

constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr.

819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.M. fiind

menționat la poziția nr. 32 în enumerarea din hotărâre.

În motivarea

Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență,

următoarele:

-

procurorii vizați de hotărâre au grad

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Judecătorie, Tribunal sau Curte

de Apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.,

în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare;

- D.I.I.C.O.T. este o

structură distinctă de Parchetul de pe lângă

Î.C.C.J.,

chiar dacă funcționează în cadrul

acestuia, iar numirea procurorilor la

D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. în condițiile Legii

nr. 303/2004;

- prin

acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. procurorilor

numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin

concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o

recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o

componentă a carierei acestora, are caracter permanent" și „reprezintă un

drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale";

- faptul că

procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. nu le conferă de drept gradul profesional

corespunzător acestui Parchet.

În esență, problema

de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Î.C.C.J. Procurorului B.C.L. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în

condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat

faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,

acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006,

conform cărora:

„Art. 1 alin. (1)

Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate

juridică, specializată în

combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în

cadrul

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.".

De asemenea,

este necontestat faptul că numirea procurorilor

la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004

(privind

înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T.)

dispoziții cu caracter special derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul B.C.L.

a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 1178/2006

emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., ulterior

interviului susținut de recurent la data de 8 - 9 mai 2006 și avizului

favorabil de numire în funcție emis de secția pentru procurori a C.S.M. prin

Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2006.

Este evident

faptul că nu se poate face confuzie între numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului

de pe lângă Î.C.C.J., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea

nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/ 2004.

Sub acest

aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., ci recunoașterea gradului profesional

corespunzător acestui Parchet.

Rezultă

așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției

promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.

Pe de altă parte,

Curtea reține că existența unei anumit

conjuncturi

socio-politice, a tăcut necesară înființarea în timp util a

unei

structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism, organizată în cadrul

Parchetului

de pe lângă Î.C.C.J., ceea ce a

determinat adoptarea unei legi speciale

(Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în

cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform

unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/ 2004).

Aceleași

necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism

explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale,

fără a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe

sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași

structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Având în

vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în

cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la

o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a

accede la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. au urmat procedura de promovare

reglementată de Legea nr. 303/2004.

De

altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea

are în vedere și practica constantă a C.E.D.O.

(a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra

României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu

urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, în speță,

justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr.

508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,

iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile

legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,

procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. (ceea ce nu s-ar justifica în

cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu numirea

în funcție).

Sub acest aspect,

Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007,

a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la

un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce

reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de

altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este

necontestat faptul că recurentul a fost numit în condițiile legii speciale

(Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,

astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie

2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte,

nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor

D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., structură înființată ca atare prin lege.

De

reținut este și faptul că, în această materie, Î.C.

C.J. judecă în primă și ultimă Instanță, ceea ce

presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul

instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. în cazul procurorilor numiți la

P.N.A., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în

sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii

generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului

și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale

dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în

spațiul U.E.".

În acest

sens, față de practica anterioară a Î.C.

C.J.,

constând în deciziile invocate de recurent, o altă

soluție decât cea de

admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. ar echivala cu acceptarea unor divergente de jurisprudență

(practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un

proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O., cu privire la care în

practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în

cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară

principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele

Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de

drept (B. împotriva României).

Cât privește

susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această

materie de secția de contencios

administrativ

și fiscal a Î.C.C.J., în sensul

că acestea nu sunt obligatorii, aceasta

urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:

-

rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Î.C.

C.J.

- secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie este acela

„de a regla contradicțiile jurisprudenței" (Z. și P. & G. și alții

împotriva Franței; P. împotriva României);

- cât privește

menținerea acelorași soluții în cauze similare, aceasta este de natură a

asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita

apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea

unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (mutatis mutandis, S.H.

împotriva Ucrainei; P. împotriva României; B. împotriva României);

- invocarea caracterului

obligatoriu numai în privința problemelor de drept dezlegate prin intermediul

recursurilor în interesul legii este lipsită de relevanță în cauza dedusă

judecății deoarece: pe de o parte, nu suntem în prezența unei practici contradictorii

în sensul dispozițiilor art. 329 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, Î.C.C.J.,

secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică în această

materie, judecă în primă și ultimă Instanță, având obligația de a aplica și

interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei

jurisprudențe.

În raport de cele mai

sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce

îl privește pe recurentul

B.C.L., motiv

pentru care, față de dispozițiile

art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce

îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat

să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Î.C.C.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de B.C.L. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului

C.S.M..

Anulează hotărârea atacată în

ceea ce îl privește pe recurentul B.C.L.

Admite cererea recurentului de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2008.