ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a
Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea formulată de B.C.L. de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Î.C.C.J. la data de 12 decembrie 2007, B.C.L. a formulat recurs, în
temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004,
republicată, și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., împotriva
Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost
respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., solicitând Instanței să constate că a
dobândit acest grad prin numirea în cadrul
Parchetului de pe lângă
Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. - S.T. Brașov.
În motivarea
recursului, recurentul B.C.L. arată că:
- prin Hotărârea nr.
154 din 1 iunie 2006, secția pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil
numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.;
- începând cu
data de 15 iunie 2006, prin Ordinul nr. 1178 a fost numit în funcția de
procuror D.I.I.C.O.T. în cadrul S.T. Brașov.
Numirea sa a
fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe
perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții
speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma promovării
unui concurs sau examen;
Că, prin
numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de
drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.;
În exercitarea funcției în care a fost numit, îndeplinește acte
ce intră în competența Parchetului de pe
lângă Î.C.C.J.;
Potrivit art.
77 din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 6 și 8 din Legea nr. 317/2004,
procurorii de la D.I.I.C.O.T. participă la
adunarea
generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă
Î.C.C.J. și
participă la alegerea reprezentantului în C.S.M. al acestui ultim Parchet;
În susținerea
motivelor de recurs, recurentul B.C.L. invocă practica recentă a Î.C.C.J. – S.C.A.F.
(Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007, nr. 1113 din 21 februarie 2007 și
nr. 3496 din 21 septembrie 2007).
Intimatul C.S.M. a
depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând
legalitatea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. prin care
a fost respinsă cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Intimatul
arată că este necesar să se facă distincție între
„numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și promovarea procurorilor
la
Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., instituții pentru care legea prevede
condiții și proceduri diferite;
Deși funcționează în
cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. este o structură
distinctă,
întrucât are personalitate
juridică proprie, cu atribuții, competență,
organizare și salarizare
stabilite prin lege specială;
Promovarea
procurorilor la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. și, deci, dobândirea gradului
profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile
prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
Astfel fiind, numirea
procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul
de pe lângă Î.C.C.J., aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor
menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul
art. 26 din Legea nr. 508/2004;
Dispozițiile legale
referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție,
supuse unei interpretări restrictive;
Procurorii numiți la
D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin,
iar nu la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.;
Împrejurarea
că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T.
corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. nu le conferă
de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Cu referire la
practica Î.C.C.J. - secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de
recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate în
soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că
nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au
caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.
Analizând recursul formulat de B.C.L.,
prin prisma motivelor invocate, în raport cu
dispozițiile art. 304 și art. 304
1
C. proc. civ. și cu legislația
aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanței de control judiciar, Curtea
constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr.
819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de
recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.M. fiind
menționat la poziția nr. 32 în enumerarea din hotărâre.
În motivarea
Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență,
următoarele:
-
procurorii vizați de hotărâre au grad
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Judecătorie, Tribunal sau Curte
de Apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.,
în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 303/2004, republicată, cu modificările și
completările ulterioare;
- D.I.I.C.O.T. este o
structură distinctă de Parchetul de pe lângă
Î.C.C.J.,
chiar dacă funcționează în cadrul
acestuia, iar numirea procurorilor la
D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie
confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. în condițiile Legii
nr. 303/2004;
- prin
acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. procurorilor
numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin
concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o
recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o
componentă a carierei acestora, are caracter permanent" și „reprezintă un
drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale";
- faptul că
procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la
Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. nu le conferă de drept gradul profesional
corespunzător acestui Parchet.
În esență, problema
de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Î.C.C.J. Procurorului B.C.L. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în
condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat
faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,
acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin.
(1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006,
conform cărora:
„Art. 1 alin. (1)
Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate
juridică, specializată în
combaterea
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în
cadrul
Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.".
De asemenea,
este necontestat faptul că numirea procurorilor
la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004
(privind
înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul M.P. a D.I.I.C.O.T.)
dispoziții cu caracter special derogatorii de la dreptul comun în materia
promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de
dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Astfel, recurentul B.C.L.
a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 1178/2006
emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., ulterior
interviului susținut de recurent la data de 8 - 9 mai 2006 și avizului
favorabil de numire în funcție emis de secția pentru procurori a C.S.M. prin
Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2006.
Este evident
faptul că nu se poate face confuzie între numirea
procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului
de pe lângă Î.C.C.J., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea
nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. în
condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/ 2004.
Sub acest
aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la
Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., ci recunoașterea gradului profesional
corespunzător acestui Parchet.
Rezultă
așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției
promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.
Pe de altă parte,
Curtea reține că existența unei anumit
conjuncturi
socio-politice, a tăcut necesară înființarea în timp util a
unei
structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată
și terorism, organizată în cadrul
Parchetului
de pe lângă Î.C.C.J., ceea ce a
determinat adoptarea unei legi speciale
(Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în
cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform
unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/ 2004).
Aceleași
necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism
explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale,
fără a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe
sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași
structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Având în
vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în
cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la
o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a
accede la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. au urmat procedura de promovare
reglementată de Legea nr. 303/2004.
De
altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea
are în vedere și practica constantă a C.E.D.O.
(a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra
României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă
aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu
urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de
proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".
Or, în speță,
justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de
criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr.
508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,
iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile
legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,
procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. (ceea ce nu s-ar justifica în
cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu numirea
în funcție).
Sub acest aspect,
Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007,
a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la
un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin
numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce
reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de
altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză este
necontestat faptul că recurentul a fost numit în condițiile legii speciale
(Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,
astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie
2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte,
nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor
D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul
Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., structură înființată ca atare prin lege.
De
reținut este și faptul că, în această materie, Î.C.
C.J. judecă în primă și ultimă Instanță, ceea ce
presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul
instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. în cazul procurorilor numiți la
P.N.A., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în
sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii
generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului
și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale
dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în
spațiul U.E.".
În acest
sens, față de practica anterioară a Î.C.
C.J.,
constând în deciziile invocate de recurent, o altă
soluție decât cea de
admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. ar echivala cu acceptarea unor divergente de jurisprudență
(practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un
proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O., cu privire la care în
practica C.E.D.O. s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în
cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară
principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele
Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de
drept (B. împotriva României).
Cât privește
susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această
materie de secția de contencios
administrativ
și fiscal a Î.C.C.J., în sensul
că acestea nu sunt obligatorii, aceasta
urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:
-
rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Î.C.
C.J.
- secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie este acela
„de a regla contradicțiile jurisprudenței" (Z. și P. & G. și alții
împotriva Franței; P. împotriva României);
- cât privește
menținerea acelorași soluții în cauze similare, aceasta este de natură a
asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita
apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea
unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (mutatis mutandis, S.H.
împotriva Ucrainei; P. împotriva României; B. împotriva României);
- invocarea caracterului
obligatoriu numai în privința problemelor de drept dezlegate prin intermediul
recursurilor în interesul legii este lipsită de relevanță în cauza dedusă
judecății deoarece: pe de o parte, nu suntem în prezența unei practici contradictorii
în sensul dispozițiilor art. 329 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, Î.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică în această
materie, judecă în primă și ultimă Instanță, având obligația de a aplica și
interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei
jurisprudențe.
În raport de cele mai
sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce
îl privește pe recurentul
B.C.L., motiv
pentru care, față de dispozițiile
art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,
va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce
îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat
să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe
lângă Î.C.C.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de B.C.L. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului
C.S.M..
Anulează hotărârea atacată în
ceea ce îl privește pe recurentul B.C.L.
Admite cererea recurentului de
recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 martie 2008.