ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1755/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 12

decembrie 2007, C.A.N. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin.

(5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu referire la art. 304

1

C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care i-a fost respinsă

cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurentul a solicitat ca instanța

să constate că a dobândit acest grad prin numirea sa în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul teritorial

Brașov, în urma apariției Legii nr. 508/2004.

În motivarea recursului s-a arătat în

esență: că prin Hotărârea nr. 171 din 28 iunie 2006 a C.S.M., Secția pentru

procurori, recurentul a fost numit în funcția de procuror șef al Serviciului

teritorial Brașov din cadrul D.I.I.C.O.T., pe o perioadă de 3 ani, începând cu

data de 29 iunie 2006; că prin Ordinul nr. 171/2005 al Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fusese numit

procuror șef la D.I.I.C.O.T., Birou Teritorial Brașov începând cu data de 1

decembrie 2004, în baza Hotărârii C.S.M. nr. 248 din 30 noiembrie 2004; că,

prin numirea sa la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a

dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare

prin care a solicitat respingerea recursului arătând: că recurentul, procuror

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a fost numit prin Ordinul nr.

171/2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., Biroul

Teritorial Brașov; că, deși D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca o structură specializată, are

personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare, salarizare

stabilite prin lege specială [art. 75 alin. (12) din Legea nr. 304/2004,

republicată], are structură de organizare și stat de funcții și de personal

distincte de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție; că promovarea procurorilor se face numai prin concurs, potrivit art.

43 din Legea nr. 303/2004, cu îndeplinirea condiției de vechime prevăzută de

art. 44 (8 ani); că este necesar să se facă distincție între „numirea”

procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispozițiile

menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul

art. 26 din Legea nr. 508/2004; că dispozițiile legale referitoare la numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, derogatorii; că procurorii

numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la parchetul de la care

provin; că, împrejurarea că sunt salarizați conform procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet; că deciziile

anterioare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauze similare

nu constituie o dezlegare a problemei de drept supusă judecății, nefiind vorba

de un recurs în interesul legii; că s-ar crea o situație discriminatorie,

dezavantajoasă față de ceilalți procurori care, pentru a promova la parchete

superioare, susțin mai multe concursuri.

Verificând cauza în funcție de

motivele de recurs formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Prin

Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un

număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.M. fiind menționat la

poziția nr. 38 în enumerarea din hotărâre.

În

motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în

esență, următoarele: procurorii vizați de hotărâre au grad profesional

corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel

și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la

art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare; D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă

funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în

condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004;

prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi

eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de

execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora,

are caracter permanent” și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv

în evoluția carierei profesionale”; faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul

profesional corespunzător acestui Parchet.

Problema

de drept supusă analizării vizează acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului

C.A.N., care a fost numit la

D.I.I.C.O.T. în condițiile prevăzute de Legea nr. 508/2004.

Din verificarea

probelor administrate în cauză se reține că recurentul a fost numit procuror

șef la Biroul de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov iar prin Hotărârea C.S.M. nr. 248 din

30 noiembrie 2004, în temeiul Legii nr. 508/2004 privind înființarea,

organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.,

urmare a reorganizării Secției de Combatere a Criminalității Organizate și

Antidrog din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție,

recurentul a fost transferat în funcția de procuror șef birou la D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Brașov.

Prin Hotărârea nr.

171 din 28 iunie 2006 a C.S.M., Secția pentru procurori, începând cu data de 29

iunie 2006, recurentul a fost numit procuror șef la D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial

Brașov (unde funcționează și în prezent), având în vedere unele modificări

aduse Legii nr. 508/2004 prin O.U.G. nr. 7/2005, Legea nr. 247/2005, O.U.G. nr.

190/2005, O.U.G. nr. 27/2006, Legea nr. 356/2006, O.U.G. nr. 60/2006, O.U.G.

nr. 131/2006.

Legea nr.

508/2004 reglementează înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul

Ministerului Public a D.I.I.C.O.T. Această Direcție face parte din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă

din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004. Textul a menționat

înființarea D.I.I.C.O.T. ca structură specializată a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de combatere a

criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale, unde

recurentul fusese numit procuror șef al Biroului C.C.O.A. din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov.

Ulterior, ca

urmare a modificărilor legislative, C.S.M., prin hotărârea nr. 248/2004, a

dispus transferarea recurentului la structura nou înființată (D.I.I.C.O.T.),

care a luat locul celei vechi (S.C.C.O.A.) din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004,

care are caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Nu se poate face

confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu Legea nr.

508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004.

Având

în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor

în cadrul D.I.I.C.O.T., urmează a fi înlăturată apărarea intimatului

referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii

care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

În ceea

ce privește noțiunea de discriminare, Înalta Curte are în vedere și practica

constantă a C.E.D.O. (Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian

contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu

urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.

În speță,

justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004

și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că

îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit

la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nerecunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De

reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate

face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței care, admițând

cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la Parchetul Național Anticorupție, structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente

ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a

admite teza intimatului „ar însemna

a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene

”.

În

acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțarea unei alte soluții decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ar echivala cu acceptarea unei practici contradictorii, ceea

ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de

art. 6 din C.E.D.O. Practica C.E.D.O. a reținut că existența unor divergențe de

jurisprudență

în

cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară

principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele

Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de

drept (Beian împotriva României).

Cât privește susținerea intimatului

cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de

Secția de contencios administrativ și fiscal

a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea

nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată, deoarece rolul unei

jurisdicții supreme, este acela de a crea o practică judiciară unitară, de

natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul evitării

apariției unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea

unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (

Păduraru

împotriva României; Beian împotriva României).

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi anulată în partea referitoare la

recurent și intimatul va fi obligat să-i recunoască gradul profesional

corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.A.N.

împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată, în ceea ce îl

privește pe recurent.

Obligă intimatul, Consiliul Superior al

Magistraturii, să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

mai 2008.