ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 21.04.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2008

HOTĂRÂRE

21.04.2008

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Prin cererea adresată

Consiliului Superior al Magistraturii, M.D.S. a solicitat recunoașterea

gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numită în

funcția de

procuror

la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov, prin Ordin al Procurorului

General,începând cu data de 3 noiembrie 2005, conform procedurii în vigoare la

acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru numirea în

funcția arătată.

Petentul a precizat că începând cu data de 15 februarie 2006, prin

ordinul nr. 597 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație a fost transferată în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov, unde funcționează și în prezent. S-a mai arătat că în

perioada în care s-a aflat la D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte ce intră în

competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a

beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din cadrul

acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.I.I.C.O.T este structură

cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de gradul

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T.,

M.D.S. fiind menționată la poziția 20 în enumerarea din hotărâre.

În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28

noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în

esență, că procurorii menționați în hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului

de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel și că nu au susținut vreun

concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Se menționează totodată că D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor D.I.I.C.O.T.

în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu

promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile Legii nr. 303/2004.

Prin acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi

eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de

execuție imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o recunoaștere a

performanțelor profesionale ale magistraților și constituind o componentă a

carierei acestora, având caracter permanent” și fiind „un drept câștigat cu

caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”.

Se mai reține în hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii că deși

procurorii de la D.I.I.C.O.T., sunt salarizați corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest lucru nu le conferă de drept

gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004,

republicată și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., M.D.S.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând ca instanța, prin

decizia ce o va pronunța să anuleze această hotărâre și să constate că a

dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, prin numirea sa în cadrul acestui Parchet,

D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov.

În motivele de recurs dezvoltate, recurenta

susține următoarele:

- Prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie

2005, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a avizat

favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

- Prin Ordinul nr. 2264 din data de 3

noiembrie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, a fost numită începând cu data de 1 noiembrie 2005 în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov, fiind declarată admisă la

interviul organizat de către comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 303/2004,

privind organizarea judiciară, republicată, în perioada 10 – 13 octombrie 2005,

numirea sa fiind făcută pe o perioadă nedeterminată și reprezentând de fapt o

promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și

promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.

- La data de 15 februarie 2006, prin

ordinul nr. 597 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție a fost transferată în funcția de procuror la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov, unde funcționează și în prezent.

- D.I.I.C.O.T., reprezintă o structură cu

personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

- Prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform

dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta, în susținerea recursului invocă

și practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007;

nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007)

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca

nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior, cu următoarea argumentație:

- recurenta a fost numită la D.I.I.C.O.T.

din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, unde a și

revenit și funcționează și în prezent;

- este necesar a se face distincție între

„numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituție pentru care legea

prevede condiții și proceduri diferite;

- chiar dacă funcționează în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. este

o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;

- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea gradului

profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile

prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;

- numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.,

nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

- dispozițiile legale referitoare la numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei interpretări

restrictive;

- procurorii numiți la D.I.I.C.O.T.,

revin la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cum este și cazul recurentei;

- faptul că sunt salarizați pe perioada

îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul

profesional corespunzător acestui Parchet.

Susține intimatul că deciziile invocate

de recurentă ca practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, au fost pronunțate în soluționarea unor

recursuri și nu în rezolvarea unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie

o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și prin urmare nu au

caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de M.D.S.,

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în

materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte îl va

admite pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Legea nr. 508/2004, modificată și

completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1), s-a înființat D.I.I.C.O.T.,

ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea sus–menționată reglementează și

modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziții cu caracter

special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în

funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurenta, a fost numită în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2264 din 3 noiembrie 2005,

emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, după susținerea unui interviu și obținerea avizului favorabil de

numire în funcție emis de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al

Magistraturii prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 și are o vechime

efectivă în funcția de procuror de 8 ani și 9 luni.

Rezultă astfel, că nu se poate face

confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit

procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.

Trebuie precizat însă, că recurenta nu a

solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.

De fapt, problema de drept pusă în

discuție și căreia instanța de control judiciar trebuie să-i dea o rezolvare,

vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului M.D.S. care a fost numită la D.I.I.C.O.T.,

în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Fiind numită, în condițiile unei legi

speciale, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, recurenta a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel

în ierarhia parchetelor, însăși Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca

fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților”,

prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui

procuror.

Adoptarea unei legi speciale, Legea nr. 508/2004,

de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestei

structuri specializate a unor procurori competenți, în condițiile și conform

unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, Legea nr. 303/2004, a fost

determinată de necesitatea înființării în timp util a unei astfel de structuri

specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, evident în contextul existenței unei anumite conjuncturi

socio-politice.

Îndeplinind, în condițiile legii, o

funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci și

recurenta, dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, nerecunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

structură înființată ca atare prin lege.

Cât privește apărarea intimatului

referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii

care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004,

aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T.

și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar și practica

constantă a C.E.D.O.(Decizia din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra

României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă

aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește

un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul vizat”.

Or, așa cum rezultă din cele relatate, în

speță, justificarea obiectivă este determinată de necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea

Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea rezonabilă

rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la susținerea intimatului cu

privire la deciziile pronunțate în această materie, cum că acestea nu sunt

obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în interesul legii, deasemeni

trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicții supreme cum este

cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela de a regla „contradicțiile

jurisprudenței” (Zielinski și Pradol & Gonzales și alții împotriva Franței,

nr. 24846/1994 paragr. 59; Păduraru împotriva României, nr. 63252/00 paragr. 98)

și de a menține aceleași soluții în cazuri similare, asigurând o interpretare

și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale,

ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică

(Păduraru împotriva României, nr. 63252/000 paragr. 98 și Beian împotriva

României, nr. 30658/05 paragr. 37-39).

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică

în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având obligația de a

aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei

jurisprudențe.

Având în vedere considerentele expuse,

Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o privește pe

recurenta M.D.S., astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul

declarat și va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o privește pe această recurentă, va

admite cererea acesteia de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul urmând a

emite o nouă hotărâre în acest sens.