ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 03.04.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2008

HOTĂRÂRE

03.04.2008

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M., I.C.C.

a solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii a arătat faptul că a fost

numit în funcția de

procuror la D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial București, prin Ordin al

Procurorului General,începând cu data de 1 noiembrie 2005, conform procedurii

în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru

numirea în funcția arătată.

Petentul a precizat că începând cu data de 12 ianuarie 2006, prin

ordinul nr. 96 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.- biroul teritorial Brașov, unde funcționează și în prezent. S-a mai arătat că în

toată perioada de la numirea la D.I.I.C.O.T., petentul a îndeplinit acte ce

intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor

din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.I.I.C.O.T

este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, se justifică dreptul de a beneficia de

gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Prin Hotărârea nr. 819 din

28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., I.C.C. fiind menționat la poziția 9 în enumerarea din hotărâre.

În motivarea Hotărârii nr. 819

din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că procurorii

menționați în hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe

lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel și că nu au susținut vreun

concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare.

Se menționează totodată că D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor

D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004.

Prin acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi

eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de

execuție imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o recunoaștere a

performanțelor profesionale ale magistraților și constituind o componentă a

carierei acestora, având caracter permanent” și fiind „un drept câștigat cu

caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”.

Se mai reține în Hotărârea nr.

819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. că deși procurorii de la D.I.I.C.O.T., sunt salarizați corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest lucru nu le conferă de drept gradul profesional

corespunzător acestui Parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și alin. (7) din

Legea nr. 317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc.

civ., I.C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând ca

instanța, prin decizia ce o va pronunța să anuleze această hotărâre și să

constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin numirea sa în cadrul acestui Parchet

– D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Brașov.

În motivele de recurs dezvoltate,

recurentul susține următoarele:

- prin Hotărârea nr. 97 din

1 noiembrie 2005, secția pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil numirea

sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

- prin Ordinul nr. 2261 din

data de 1 noiembrie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – a fost numit începând cu data de 1

noiembrie 2005 în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial București, fiind

declarat admis la interviul organizat de către comisia constituită conform art.

87 din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară, republicată, în

perioada 10 – 13 octombrie 2005, numirea sa fiind făcută pe o perioadă

nedeterminată și reprezentând de fapt o promovare cu îndeplinirea unor condiții

speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării

unui concurs sau examen.

- La data de 12 ianuarie

2006, prin ordinul nr. 96 al procurorului general al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. – biroul teritorial Brașov, unde funcționează și în prezent.

- D.I.I.C.O.T., în cadrul

căreia este încadrat, reprezintă o structură cu personalitate juridică din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- în exercitarea funcției în

care a fost numit, îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- potrivit art. 77 din Legea

nr. 304/2004, respectiv art. 6 și art. 8 din Legea nr. 317/2004, procurorii de la D.I.I.C.O.T. participă la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție și participă la alegerea reprezentantului C.S.M.

al acestui ultim Parchet.

Recurentul, în susținerea

recursului invocă și practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007;

nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007)

Intimatul, C.S.M., a depus întâmpinare

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și

temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., cu următoarea argumentație:

- recurentul a fost numit la D.I.I.C.O.T. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov (delegat în

perioada 2 februarie 2007 – 2 octombrie 2007 la D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial Brașov în funcția de procuror șef);

- este necesar a se face

distincție între „numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

instituție pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite;

- chiar dacă funcționează în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT este

o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;

- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea gradului

profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile

prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;

- numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

- dispozițiile legale

referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție,

supuse unei interpretări restrictive;

- procurorii numiți la D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- faptul că sunt salarizați

pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Susține intimatul că

deciziile invocate de recurentă ca practică a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost pronunțate în

soluționarea unor recursuri și nu în rezolvarea unui recurs în interesul legii,

astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și

prin urmare nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat

de I.C.C., prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale

aplicabile în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Înalta

Curte îl va admite pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Legea nr. 508/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1), s-a înființat

D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea sus – menționată

reglementează și modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul, a fost

numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2261 din 1

noiembrie 2005 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, după susținerea unui interviu și obținerea

avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M.

prin Hotărârea nr. 64 din 25 aprilie 2007 și are o vechime efectivă în funcția

de procuror de 11 ani și 5 luni.

Rezultă astfel, că nu se

poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și

promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.

Trebuie precizat însă, că

recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui

Parchet.

De fapt, problema de drept

pusă în discuție și căreia instanța de control judiciar trebuie să-i dea o

rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului I.C.C. care a fost

numită la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de

Legea nr. 508/2004.

Fiind numit, în condițiile

unei legi speciale, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, recurentul a câștigat dreptul de a funcționa la

acest nivel în ierarhia parchetelor, însăși Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților”, prin această

hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Adoptarea unei legi speciale

– Legea nr. 508/2004 – de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în

cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenți, în

condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr.

303/2004 – a fost determinată de necesitatea înființării în timp util a unei

astfel de structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, evident în contextul existenței unei anumite conjuncturi

socio-politice.

Îndeplinind, în condițiile

legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci și recurentul, dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, nerecunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Cât privește apărarea

intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu

procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004,

aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T.

și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar și practica

constantă a C.E.D.O. (Decizia din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României)

în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o

justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim

sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul vizat”.

Or, așa cum rezultă din cele

relatate, în speță, justificarea obiectivă este determinată de necesitatea

combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,

materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T., iar

justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o

funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Referitor la susținerea

intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie, cum că

acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în interesul

legii, de asemeni trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicții

supreme cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela de a regla

„contradicțiile jurisprudenței” (Z. și P. & G. și alții împotriva Franței, nr.

24846/1994 paragr.59; P. împotriva României, nr. 63252/00 paragr.98) și de a

menține aceleași soluții în cazuri similare, asigurând o interpretare și

aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe

jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine

și insecuritate juridică (P. împotriva României, nr. 63252/000 paragr.98 și B. împotriva

României, nr. 30658/05 paragr.37 - 39).

Pe de altă parte, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având

obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod

necesar respectarea propriei jurisprudențe.

Având în vedere

considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în

ceea ce îl privește pe recurentul I.C.C., astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat și va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe acest recurent, va admite cererea acesteia de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul urmând a emite o nouă hotărâre

în acest sens.