ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1358/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate

de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., H.R.E.

În motivarea hotărârii

din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, că procurorii menționați

în hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie,

Tribunal sau Curte de Apel și că nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat

la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările

și completările ulterioare.

Se menționează totodată

că D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea

procurorilor D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în condițiile Legii nr. 303/2004.

Prin acordarea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție

imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituind o componentă a carierei acestora,

având caracter permanent” și fiind „un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția

carierei profesionale”.

Se mai reține în hotărârea

din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.,

chiar dacă sunt salarizați corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, acest lucru nu le conferă de drept gradul profesional

corespunzător acestui Parchet.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr.

317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., H.R.E.,

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T.- structura centrală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și solicitând ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să anuleze această hotărâre

și să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin numirea sa în cadrul acestui Parchet-

D.I.I.C.O.T.- structura centrală.

În motivele de recurs

formulate, recurenta H.R.E. susține următoarele:

- Prin hotărârea din 25

aprilie 2007, secția pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil numirea sa în

funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.

- Prin ordinul din data

de 16 mai 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – a fost numită începând cu data de 1 noiembrie 2005 în funcția

de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.-

structura centrală, fiind declarată admisă la interviul organizat de către comisia

constituită conform art. 87 din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară,

republicată, numirea sa fiind făcută pe o perioadă nedeterminată și reprezentând

de fapt o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect

ca și promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.

- D.I.I.C.O.T., în cadru

căreia este încadrată, reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- Prin numirea la D.I.I.C.O.T.,

conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- În exercitarea funcției

în care a fost numită, îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- potrivit art. 77 din

Legea nr. 304/2004, respectiv art. 6 și 8 din Legea nr. 317/2004, procurorii de

la D.I.I.C.O.T. participă la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și participă la alegerea reprezentantului

C.S.M. al acestui ultim Parchet.

Recurenta, în susținerea

recursului invocă și practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios, administrativ și fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007;

nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007).

Intimatul, C.S.M., a depus

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind

legală și temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.,

cu următoarea argumentație:

- recurenta a fost numită

la D.I.I.C.O.T. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul București

(delegată în perioada 1 septembrie 2006 – 16 mai 2007 la D.I.I.C.O.T. – serviciul

teritorial București, și apoi numită în structura centrală prin ordinul nr. 1140/2007

al Procurorului General);

- este necesar a se face

distincție între „numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea” procurorilor

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituție pentru

care legea prevede condiții și proceduri diferite;

- chiar dacă funcționează

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;

- promovarea procurorilor

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea

gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile

prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;

- numirea procurorilor

la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din

Legea nr. 508/2004;

- dispozițiile legale

referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse

unei interpretări restrictive;

- procurorii numiți la

D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar

nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- faptul că sunt salarizați

pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept

și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Susține intimatul că deciziile

invocate de recurentă ca practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios, administrativ și fiscal, au fost pronunțate în soluționarea unor

recursuri și nu în rezolvarea unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie

o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și prin urmare nu au caracter

obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat

de H.R.E., prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile

în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte îl va admite

pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Legea nr. 508/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1), s-a înființat

D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea sus –menționată

reglementează și modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziții

cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor

în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004

privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurenta H.R.E.,

a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin ordinul nr. 1140 din 16

mai 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, după susținerea unui interviu și obținerea avizului favorabil de numire

în funcție emis de secția pentru procurori a C.S.M. prin hotărârea nr. 64 din 25

aprilie 2007.

Rezultă astfel, că nu

se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii

reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate

de Legea nr. 304/2004.

Trebuie precizat însă,

că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui

Parchet.

De fapt, problema de drept

pusă în discuție și căreia instanța de control judiciar trebuie să-i dea o rezolvare,

vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție procurorului H.R.E. care a fost numită la D.I.I.C.O.T.,

în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Fiind numită, în condițiile

unei legi speciale, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, recurenta a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel

în ierarhia parchetelor, însăși Plenul C.S.M. prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie

2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera

magistraților”, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional

al unui procuror.

Adoptarea unei legi speciale

– Legea nr. 508/2004 – de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în

cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenți, în condițiile

și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr. 303/2004 –

a fost determinată de necesitatea înființării în timp util a unei astfel de structuri

specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, evident în

contextul existenței unei anumite conjuncturi socio-politice.

Îndeplinind, în condițiile

legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci și recurenta,

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte, nerecunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor

D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată

ca atare prin lege.

Cât privește apărarea

intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii

care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004, aceasta urmează

a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de

numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar și practica constantă a C.E.D.O.

în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o

justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau

dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite

și scopul vizat”.

Or, așa cum rezultă din

cele relatate, în speță, justificarea obiectivă e determinată de necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea

Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea rezonabilă rezidă

în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul

numit la D.I.I.C.O.T. dobândește gradul profesional corespunzător Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la susținerea

intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie, cum că acestea

nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în interesul legii, deasemeni

trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicții supreme cum este cazul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela de a regla „contradicțiile jurisprudenței”

și de a menține aceleași soluții în cazuri similare, asigurând o interpretare și

aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale,

ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică.

Pe de altă parte, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca

jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având

obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar

respectarea propriei jurisprudențe.

Având în vedere considerentele

expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o privește

pe recurenta H.R.E., astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul

declarat și va anula hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea

ce o privește pe recurentă, va admite cererea acesteia de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

intimatul urmând a emite o nouă hotărâre în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de H.R.E. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea

nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce privește pe H.R.E.

Admite cererea recurentei

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 martie 2008.