ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M. la data de 1 aprilie

2008, S.M.C. a solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror,

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii,

petenta a arătat că, prin Ordinul nr. 2274 din 14 noiembrie 2007 al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost numită procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. - nivel central, fiind

declarată admisă la interviul organizat la data de 30 octombrie 2007 de către comisia

constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată.

A mai arătat petenta că, în

perioada 1 ianuarie 1999 – 31 decembrie 2005 a fost încadrată succesiv în

funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hațeg, Parchetul de pe

lângă Judecătoria Avrig și la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu. De la

data de 1 ianuarie 2006, până la data de 29 iunie 2006 a fost delegată în

funcția de procuror în cadrul D.N.A. – serviciul terorism București, iar în

perioada 15 ianuarie – 14 iulie 2007 a fost delegată în funcția de procuror la

D.I.I.C.O.T. – nivel central, exercitându-și atribuțiile de serviciu la Biroul

pentru cooperare, reprezentare și asistență judiciară internațională.

Promovarea sa în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. s-a

făcut pe durată nedeterminată.

Prin Hotărârea nr. 650 din 3

iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, formulate de un număr de 87 de procurori de la D.I.I.C.O.T.,

S.M.C. fiind menționată la poziția nr. 19 în enumerarea din hotărâre.

În motivarea hotărârii,

Plenul C.S.M. a reținut în esență că, procurorii menționați în hotărâre au

gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal

sau curte de apel și că nu au susținut un concurs de promovare la Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la

art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare.

Se menționează

totodată că, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul

acestuia, iar numirea procurorilor D.I.I.C.O.T. în condițiile Legii nr. 508/2004

nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, în condițiile Legii nr. 303/2004.

Prin acordarea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin

concurs în funcții de execuție imediat superioare, promovarea reprezentând de

fapt, „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și

constituind o componentă a carierei acestora, având caracter permanent" și

fiind „un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei

profesionale".

Se mai retine

în Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. că, deși procurorii de

la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, acest lucru nu le conferă de drept, gradul

profesional corespunzător acestui Parchet.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5)

și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299

și urm. C. proc. civ., S.M.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

solicitând anularea acestei hotărâri în ceea ce o privește și obligarea intimatului

să-i recunoască gradul profesional de procuror, corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de numirea sa în cadrul acestui

Parchet – D.I.I.C.O.T. - nivel central.

În motivele de

recurs dezvoltate, recurenta susține următoarele:

D.I.I.C.O.T.,

reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție:

- prin numirea

sa la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de

drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. solicită respingerea recursului

ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, argumentând că:

- este necesar

a se face distincție între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și

„promovarea" procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, instituție pentru care legea prevede condiții și proceduri

diferite;

- chiar dacă

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, având personalitate juridică

proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege

specială;

- promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate

face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004,

republicată;

- numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta

realizându-se doar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 304/2004, republicată,

aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

-

dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt

norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive;

- procurorii

numiți la D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activității, la parchetul de la care

provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- faptul că

procurorii sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T.,

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Examinând

recursul declarat de S.M.C., respectiv motivele invocate, în raport cu

dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte ca admite recursul,

pentru următoarele considerente.

Prin Legea nr. 508/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1) s-a

înființat D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea sus - menționată

reglementează și modul de numire al procurorilor la D.I.I.C.O.T., prin

dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel,

recurenta a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr.

2274 din 14 noiembrie 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, după susținerea unui interviu  și

obținerea avizului favorabil de numire în funcție, emis de secția pentru

procurori a C.S.M.

Rezultă astfel

că, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și

promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.

Trebuie

precizat însă că, recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional

corespunzător acestui parchet.

De fapt,

problema de drept pusă în discuție și căreia instanța de control judiciar

trebuie să-i dea o rezolvare, vizează acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

recurenta care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii

reglementate de Legea nr. 508/2004.

Fiind numită în

condițiile unei legi speciale la D.I.I.C.O.T., din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta a câștigat dreptul de a

funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor, însuși Plenul C.S.M. prin

Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind

„dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera

magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul

profesional al unui procuror.

Adoptarea unei

legi speciale - Legea nr. 508/2004 - de reglementare a condițiilor și

procedurii de numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori

competenți, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul

comun - Legea nr. 303/2004 - a fost determinată de necesitatea înființării  în

timp util a unei astfel de structuri specializate în combaterea infracțiunilor

de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, evident în contextul existenței unei

anumite conjuncturi socio-politice.

Îndeplinind, în

condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.,

deci și recurenta, dobândește ipso facto, gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă

parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a

competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor

specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Cât privește

apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în

raport cu procurorii care, pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de

Legea nr. 303/2004, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere

modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în cadrul

acestei structuri, dar și practica constantă a C.E.D.O. (Decizia din 6 decembrie

2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil

de proporționalitate  între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, așa cum

rezultă din cele relatate, în speță, justificarea obiectivă este determinată de

necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,

materializată prin adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T.,

iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că, îndeplinind în condițiile

legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

dobândește gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Referitor la

susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie,

cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în

interesul legii, de asemenea trebuie înlăturată, având în vedere rolul unei

jurisdicții supreme cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela

de a regla „contradicțiile jurisprudenței" (Z. și P.G. și alții împotriva

Franței; P. împotriva României) și de a menține aceleași soluții în cazuri

similare, asigurând o interpretare și aplicare unitară a legii, în scopul de a

evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect

crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (P. împotriva

României și B. împotriva României).

Pe de altă

parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă

instanță, având obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce

implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudențe.

Având în vedere

considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în

ceea ce o privește pe recurentă, astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va

admite recursul declarat și va anula Hotărârea nr. 650/2008 a Plenului C.S.M., în

ceea ce o privește  pe recurentă, obligând intimatul să recunoască recurentei,

gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.M.C. împotriva Hotărârii nr. 650

din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează parțial hotărârea

atacată în ceea ce o privește pe recurentă. Obligă intimatul să recunoască

recurentei gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.