ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Consiliului

Superior al Magistraturii la data de 29 mai 2007, C.O., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de

investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, Serviciul

teritorial Brașov a solicitat să se constate că a dobândit gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca

structură cu personalitate juridică specializată a acelei autorități publice,

organizată în structură centrală și structuri teritoriale.

În motivarea cererii, petenta a arătat că

prin Hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006 a Consiliului Superior al

Magistraturii, secția pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în funcția

de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T, iar începând cu data de 21 noiembrie 2006,

prin ordinul nr. 2352 din 24 noiembrie 2006 emis de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numită în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Brașov ca urmare a interviului

organizat în perioada 9-10 octombrie 2006, de comisia constituită conform art. 75

din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară.

Numirea în funcția respectivă s-a făcut

pe o perioadă nedeterminată și reprezintă promovarea realizată în urma admiterii

sale, pe bază de interviu, ca formă de examinare specială prevăzută în cadrul

acestei structuri cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petenta a precizată totodată, că după numirea

sa la D.I.I.C.O.T, Serviciul teritorial Brașov, a îndeplinit acte procesuale și

procedurale ce intrau în competența acestei structuri, a beneficiat în fapt și

în drept de statutul și remunerarea acordată procurorilor din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În sfârșit, ea a invocat ca jurisprudență

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, decizia nr. 1113 din 21 februarie 2007, pronunțată într-o cauză asemănătoare.

Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007,

Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile formulate de

mai mulți procurori, între care și petenta C.O., ca neîntemeiate.

S-a reținut, în esență, că numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât, pentru o

asemenea încadrare în structura specializată este reglementată o procedură

specială (prevăzută în art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004

republicată, cu modificările și completările ulterioare), distinctă de

promovarea în funcții de execuție la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, care în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, se poate realiza numai prin concurs.

Pe de altă parte, faptul că procurorii D.I.I.C.O.T

sunt salarizați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Referitor la deciziile nr. 1112 și 1113

din 21 februarie 2007 nr. 3456 din 21 septembrie 2007 ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocate de

cei 54 procurori, s-a reținut că ele au fost pronunțate în cauze având ca

obiect un recurs și un recurs în interesul legii, astfel încât „nu constituie o

dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu

în cauze similare”.

Împotriva hotărârii a declarat recurs

petenta C.O., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a reiterat susținerile făcute în

cadrul cererii de acordare a gradului profesional pretins și de asemenea, a

arătat că în opinia ei, prin recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu s-ar eluda dispozițiile

legale referitoare la promovarea în funcții imediat superioare, având în vedere

faptul că în urma concursului desfășurat în cursul lunii iunie 2006, prin hotărârea

nr. 490 din 13 iulie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a

fost promovată pe loc în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă curtea de

apel și în prezent, are o vechime în funcția de procuror de 8 ani.

Criticile formulate în recurs sunt întemeiate.

Așa cum deja s-a arătat în cele ce

preced, prin hotărârea nr. 240 din 16 noiembrie 2006, Consiliul Superior al

Magistraturii, secția pentru procurori a avizat favorabil numirea procurorului C.O.

în funcția de procuror în cadrul Direcției de investigare a infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Din preambulul hotărârii respective

rezultă că toți cei 11 procurori vizați, inclusiv petenta din prezenta cauză au

fost admiși la interviul organizat în perioada 8-10 octombrie 2006, au o

vechime de cel puțin 6 ani în această funcție, nu au fost sancționați

disciplinar și au obținut la ultima evaluare, calificativul “foarte bine”

(filele nr. 27-28 ale dosarului).

Prin Ordinul procurorului general nr. 2352

din 24 noiembrie 2006, C.O., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov a fost numită în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T, Serviciul

teritorial Brașov în temeiul art. 75 alin. (3) și (4), art. 76 din Legea nr. 304/2004,

republicată cu modificările și completările ulterioare, art. 74 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, art. 1 și art. 26 din Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a

D.I.I.C.O.T, cu modificările și completările ulterioare (fila nr. 30).

Numirea s-a făcut ca urmare a susținerii

de către petentă a unui interviu în fața comisiei constituită în baza art. 75 din

Legea nr. 304/2004 republicată și pe o perioadă nedeterminată. Cu acel prilej

s-au verificat nivelul pregătirii profesionale, capacitatea procurorilor de a

lua decizii și de a-și asuma răspunderea, rezistența la stres, precum și alte calități

specifice funcției.

Este evident faptul că prin numirea în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T, ca o structură organizatorică și

funcțională a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

petenta C.O. a dobândit aceleași drepturi (statut, salarizare, atribuții) și responsabilități,

recunoscute procurorilor din Parchetul din lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Coexistența unor acte normative care reglementează

proceduri diferite de încadrare în funcția de procuror la parchetul menționat

mai sus și la D.I.I.C.O.T., nu justifică nici ea soluția adoptată de Consiliul

Superior al Magistraturii prin hotărârea atacată. Deși potrivit art. 75 alin. (11)

din Legea nr. 304/2004 republicată, la data încetării activității la

D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul la care a funcționat anterior, sau

la un alt parchet, el nu își pierde gradul profesional și nici salarizarea corespunzătoare

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în subordinea

căruia se află D.I.I.C.O.T., ca o structură cu personalitate juridică

specializată, cu atribuții proprii, specifice.

În plus, nu poate fi ignorată

împrejurarea că după numirea la D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Brașov,

procurorul C.O. a efectuat numeroase acte procesuale date de lege în competența

acestei structuri organizatorice și funcționale, beneficiind în fapt și în

drept de statutul și remunerarea cuvenite procurorilor din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, ea a obținut

promovarea pe loc în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Brașov, având în prezent o vechime în funcție de 8 ani.

A admite teza intimatului, de negare a

dreptului subiectiv al recurentei, de acordare a gradului profesional

solicitat, ar însemna să se accepte nesocotirea mai multor principii generale cum

sunt cele ale protecției încrederii legitime, echivalenței postului și gradului

profesional, al bunei credințe și al solicitudinii; considerate ca principii de

bază ale dreptului comunitar, aplicabile și în sfera largă a raporturilor de

serviciu în spațiul Uniunii Europene.

Jurisprudența constantă a instanței

comunităților europene a statuat de altfel, posibilitatea persoanelor de a se prevala

de un drept dobândit ori de câte ori faptul generator al acestuia s-a produs sub

imperiul unui anumit statut, anterior modificării normelor statutare (hotărârea

Curții din 19 martie 1975 – Gilbert/ Comisia 28/74).

Având în vedere modalitatea de înființare

a D.I.I.C.O.T., și de numire a procurorilor acestei structuri specializate din subordinea

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a fi

înlăturată apărarea intimatului cu privire la o eventuală discriminare ce s-ar crea

în raport cu procurorii care pentru a promova la acest parchet au urmat

procedura stabilită de Legea nr. 303/2004 .

La considerentele expuse, trebuie adăugate

apoi, soluțiile favorabile procurorilor-recurenți aflați în situații similare,

invocate inclusiv de către C.O.

Indiscutabil, adoptarea unei soluții

contrare în prezentul litigiu ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență

în aceeași materie, ceea ce ar reprezenta o încălcare evidentă a dreptului

persoanei la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În fine, invocarea de către intimat a

caracterului obligatoriu al hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație

și Justiție doar în privința unor recursuri în interesul legii nu are relevanță

în cauza de față deoarece, pe de o parte nu există o practică judiciară

contradictorie în sensul art. 329 C. proc. civ., iar pe de altă parte, legea a conferit

Înaltei Curți, competența materială de soluționare, în primă și ultimă instanță

a unor astfel de pricini, ceea ce implică obligativitatea respectării propriei

jurisprudențe.

Ținând seama de considerentele de mai

sus, urmează a se admite recursul și a fi anulată hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, în ceea ce

o privește pe recurentă, ca nelegală.

Pe cale de consecință va fi obligat

intimatul să-i recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.O.

împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea atacată, în ceea ce o

privește pe recurentă.

Obligă intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii să-i recunoască recurentei gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

mai 2008.