ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4231/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul înregistrat la data de 11 iulie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul Ș.L. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, se arată că prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), fiind declarat admis la interviul organizat în perioada 10 - 13 octombrie 2005. Prin Ordinul nr. 2289 din 3 noiembrie 2005 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a fost numit începând cu data de 1 noiembrie 2005, în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., serviciul teritorial Prahova.

Recurentul susține, în esență, că a fost numit pe o perioadă nedeterminată, cu respectarea și potrivit procedurii speciale reglementate de art. 8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și de art. 75 din Legea nr. 304/2004, întrucât îndeplinea condițiile prevăzute de lege referitoare la pregătirea profesională, conduita morală ireproșabilă, vechimea necesară și că, întrucât D.I.I.C.O.T. face parte din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a îndeplinit acte de competența acestui Parchet, dobândind astfel gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Mai susține recurentul că prin O.U.G. nr. 131/2006 a fost unificată competența materială și funcțională a structurilor teritoriale ale D.I.I.C.O.T.

cu cea a aparatului central al Direcției. Totodată, recurentul susține că revenirea procurorilor D.I.I.C.O.T. la parchetele de la care aceștia provin, în urma încetării activității desfășurate în cadrul Direcției, nu afectează dobândirea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În susținere, recurentul invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie. În dovedirea cererii, recurentul a depus, în copie, Hotărârea nr. 97/2005 a Secției pentru procurori a C.S.M., prin care a fost avizată numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., Ordinul nr. 2289 din 3 noiembrie 2005 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cartea sa de muncă și Hotărârea nr. 650/2008 a Plenului C.S.M.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că s-a făcut o interpretare corectă a noțiunilor de „numire" și „promovare", astfel încât numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care se face, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, numai prin concurs și potrivit Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006. Împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție rezultă în mod expres din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 504/2004, potrivit cărora se aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T dispozițiile Legii nr. 303/2004, ale Legii nr. 304/2004 și ale Legii nr. 317/2004.

Promovarea în funcții superioare de execuție reprezintă un drept câștigat ce nu se poate aplica și procurorilor D.I.I.C.O.T. datorită prevederilor din art. 75 alin. (10) și (11) din Legea nr. 304/2004, republicată. Intimatul mai arată că, pentru a promova la parchete ierarhic superioare de la care aceștia provin, procurorii de la D.I.I.C.O.T. au participat la concursurile de promovare efectivă sau pe loc în funcții de execuție, organizate de C.S.M. Faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salariați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În ceea ce privește practica judecătorească invocată de recurent, intimatul consideră că hotărârile judecătorești nu au fost pronunțate ca urmare a unui recurs în interesul legii și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății. Recursul este fondat. Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008 a fost adoptată în momentul în care era în vigoare Legea nr. 508/2004, modificată prin: O.U.G. nr. 7/2005, aprobată prin Legea nr. 162/2005; Legea nr. 247/2005; O.U.G. nr. 190/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 332/2006; O.U.G. nr. 27/2006; Legea nr. 356/2006; O.U.G. nr. 60/2006 și O.U.G. nr. 131/2006. Intimatul era obligat să țină seama de toate aceste modificări legislative.

Prin Legea nr. 508/2004 a fost înființată D.I.I.C.O.T. în cadrul M.P., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale, ca structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism. Conform ultimelor modificări ale Legii nr. 508/2008, este incontestabil faptul că D.I.I.C.O.T. este o structură cu personalitate juridică organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind lipsită de relevanță, în soluționarea prezentei cauze, împrejurarea că Direcția are personalitate juridică. În privința acestui aspect, în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529 din 21 februarie 2007, se prevede expres, la art. 4, că: „În cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează: (...) D.I.I.C.O.T.

(...)". Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în structura centrală și teritorială [art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004 modificată], structura teritorială este înființată în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale. Se poate observa că, potrivit legii, procurorii D.I.I.C.O.T., indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială) sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul. Nu poate fi admisă ipoteza intimatului și anume aceea ca un procuror numit cu respectarea dispozițiilor legii speciale într-o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care exercită atribuții specifice și este salarizat corespunzător acestui Parchet, să nu aibă gradul profesional corespunzător Parchetului în care își desfășoară activitatea.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că gradul profesional poate fi obținut fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr. 303/2004, fie, în speță, prin numire conform Legii nr. 508/2004. Legiuitorul nu a făcut distincție în acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor ce sunt de competența D.I.I.C.O.T. Procedura specială de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. nu reprezintă o favorizare a acestor procurori și nu trebuie privită ca o eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai drastice, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma modificărilor legislative numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face numai după susținerea unui interviu organizat la nivel național. Nu se poate vorbi de o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004. De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T.

în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipsofacto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea" în funcție).

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T. revine la încetarea activității la parchetele de unde provin nu este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată. Norma legală a urmărit doar să protejeze procurorul și mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată, mai prevede și că procurorul revine fie la parchetul de unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Așa cum s-a reținut anterior, în condițiile unificării normelor de competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T., astfel că, în cazul infracțiunilor ce cad în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., procurorii de la structurile teritoriale îndeplinesc aceleași atribuții cu cele îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În fine, prezenta instanță a hotărât menținerea practicii constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie și, în speță, decide că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurent.

Fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., să fie admis recursul, să se dispună anularea Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. cu privire la recurentul Ș.L. și obligarea intimatului să recunoască acestuia gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ș.L. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent. Obligă C.S.M. să recunoască recurentului gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.