ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4231/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin recursul

înregistrat la data de 11 iulie 2008 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul Ș.L. a

solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008, prin care

i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea cererii, se arată că prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie

2005 a C.S.M., secția pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în

funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), fiind declarat admis la interviul

organizat în perioada 10 - 13 octombrie 2005.

Prin Ordinul nr. 2289 din 3 noiembrie 2005 al Procurorului general al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a fost

numit începând cu data de 1 noiembrie 2005, în funcția de procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., serviciul

teritorial Prahova.

Recurentul susține, în esență, că a fost numit pe o perioadă

nedeterminată, cu respectarea și potrivit procedurii speciale reglementate de art.

8 alin. (1) și (2) din Legea nr. 508/2004 și de art. 75 din Legea nr. 304/2004,

întrucât îndeplinea condițiile prevăzute de lege referitoare la pregătirea

profesională, conduita morală ireproșabilă, vechimea necesară și că, întrucât

D.I.I.C.O.T. face parte din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, a îndeplinit acte de competența acestui Parchet, dobândind astfel

gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Mai susține recurentul că prin O.U.G. nr. 131/2006 a fost unificată

competența materială și funcțională a structurilor teritoriale ale D.I.I.C.O.T.

cu cea a aparatului central al Direcției.

Totodată, recurentul susține că revenirea procurorilor D.I.I.C.O.T. la

parchetele de la care aceștia provin, în urma încetării activității desfășurate

în cadrul Direcției, nu afectează dobândirea gradului profesional de procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

În susținere, recurentul invocă jurisprudența Înaltei Curți de Casație

și Justiție în materie.

În dovedirea cererii, recurentul a depus, în copie, Hotărârea nr. 97/2005

a Secției pentru procurori a C.S.M., prin care a fost avizată numirea sa în

funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., Ordinul nr. 2289 din 3 noiembrie

2005 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, cartea sa de muncă și Hotărârea nr. 650/2008 a Plenului C.S.M.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, apreciind că s-a făcut o interpretare

corectă a noțiunilor de „numire" și „promovare", astfel încât numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care se face,

conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, numai prin concurs și potrivit

Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006.

Împrejurarea că legiuitorul nu a înțeles să facă o excepție rezultă în

mod expres din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 504/2004, potrivit cărora se

aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T dispozițiile Legii nr. 303/2004, ale

Legii nr. 304/2004 și ale Legii nr. 317/2004.

Promovarea în funcții superioare de execuție reprezintă un drept

câștigat ce nu se poate aplica și procurorilor D.I.I.C.O.T. datorită

prevederilor din art. 75 alin. (10) și (11) din Legea nr. 304/2004,

republicată.

Intimatul mai arată că, pentru a promova la parchete ierarhic

superioare de la care aceștia provin, procurorii de la D.I.I.C.O.T. au

participat la concursurile de promovare efectivă sau pe loc în funcții de

execuție, organizate de C.S.M.

Faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salariați cu un coeficient

de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție nu conferă de drept și gradul profesional

corespunzător acestui parchet.

În ceea ce privește practica judecătorească invocată de recurent,

intimatul consideră că hotărârile judecătorești nu au fost pronunțate ca urmare

a unui recurs în interesul legii și nu au caracter obligatoriu în cauze

similare supuse judecății.

Recursul este fondat.

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 650 din 3 iulie 2008 a fost adoptată în

momentul în care era în vigoare Legea nr. 508/2004, modificată prin: O.U.G. nr.

7/2005, aprobată prin Legea nr. 162/2005; Legea nr. 247/2005; O.U.G. nr. 190/2005,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 332/2006; O.U.G. nr. 27/2006; Legea nr. 356/2006;

O.U.G. nr. 60/2006 și O.U.G. nr. 131/2006.

Intimatul era obligat să țină seama de toate aceste modificări

legislative.

Prin Legea nr. 508/2004 a fost înființată D.I.I.C.O.T. în cadrul M.P.,

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea

Secției de combatere a criminalității organizate și antidrog și a structurilor

sale teritoriale, ca structură specializată în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism.

Conform ultimelor modificări ale Legii nr. 508/2008, este incontestabil

faptul că D.I.I.C.O.T. este o structură cu personalitate juridică organizată în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind

lipsită de relevanță, în soluționarea prezentei cauze, împrejurarea că Direcția

are personalitate juridică.

În privința acestui aspect, în Regulamentul de ordine interioară al

parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 529 din 21

februarie 2007, se prevede expres, la art. 4, că: „În cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează: (...) D.I.I.C.O.T. (...)".

Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în structura centrală și teritorială

[art. 4 alin. (1) Legea nr. 508/2004 modificată], structura teritorială este

înființată în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de

apel și de pe lângă tribunale.

Se poate observa că, potrivit legii, procurorii D.I.I.C.O.T.,

indiferent de nivelul structurii din care fac parte (centrală sau teritorială)

sunt convocați la adunările generale din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, participă la acestea și își exprimă votul.

Nu poate fi admisă ipoteza intimatului și anume aceea ca un procuror

numit cu respectarea dispozițiilor legii speciale într-o structură din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care exercită

atribuții specifice și este salarizat corespunzător acestui Parchet, să nu aibă

gradul profesional corespunzător Parchetului în care își desfășoară

activitatea.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că gradul profesional poate fi

obținut fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzută de Legea nr.

303/2004, fie, în speță, prin numire conform Legii nr. 508/2004.

Legiuitorul nu a făcut distincție în acest caz între promovare și

numire, ci a prevăzut o procedură specială în favoarea acestei categorii de

procurori, datorită specificului infracțiunilor ce sunt de competența

D.I.I.C.O.T.

Procedura specială de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. nu

reprezintă o favorizare a acestor procurori și nu trebuie privită ca o eludare

a normelor referitoare la promovare, deoarece condițiile sunt mai drastice,

fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în urma modificărilor legislative

numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face numai după susținerea unui

interviu organizat la nivel național.

Nu se poate vorbi de o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport

cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în

vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea și Decizia C.E.D.O. din 6

decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reținut că „o distincție

este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în

adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă

rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipsofacto gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau

delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea" în funcție).

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această

hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Împrejurarea că procurorul numit la D.I.I.C.O.T. revine la încetarea

activității la parchetele de unde provin nu este de natură să conducă la o altă

concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T. sunt numiți pe perioadă

nedeterminată și nu determinată.

Norma legală a urmărit doar să protejeze procurorul și mai mult,

același text, art. 75 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 republicată, mai

prevede și că procurorul revine fie la parchetul de unde provine fie la un alt

parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Așa cum s-a reținut anterior, în condițiile unificării normelor de

competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006, procurorii din

structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență materială și

funcțională ca și procurorii din cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T.,

astfel că, în cazul infracțiunilor ce cad în competența procurorilor D.I.I.C.O.T.,

procurorii de la structurile teritoriale îndeplinesc aceleași atribuții cu cele

îndeplinite de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

În fine, prezenta instanță a hotărât menținerea practicii constante a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în această materie și, în speță, decide că

hotărârea atacată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurent.

Fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și art.

3041 C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., să fie admis recursul, să se

dispună anularea Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. cu

privire la recurentul Ș.L. și obligarea intimatului să recunoască acestuia

gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ș.L. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3

iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent.

Obligă C.S.M. să recunoască recurentului gradul profesional de procuror

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.