ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4230/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin recursul înregistrat la data de 11 iulie 2008 pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal,

recurentul D.C. a solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 650 din 3

iulie 2008, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție.

în

motivarea cererii, se arată că prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005

a C.S.M., secția pentru Procurori a fost avizată favorabil numirea sa

în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., fiind declarat admis la interviul organizat

în perioada 10 - 13 octombrie 2005.

Prin Ordinul nr. 2291 din 3 noiembrie 2005 al

Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție, recurentul a fost numit începând cu data de 1 noiembrie 2005, în

funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Prahova.

Recurentul

susține, în esență, că a fost numit pe o perioadă nedeterminată,

cu respectarea și potrivit procedurii speciale reglementate de art. 8 alin.

(1) și alin. (2) din Legea nr. 508/2004 și de art. 75 din Legea nr. 304/2004,

întrucât îndeplinea condițiile prevăzute de lege referitoare la pregătirea

profesională, conduita morală ireproșabilă, vechimea necesară și că, întrucât D.I.I.C.O.T.

face parte din Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a

îndeplinit acte de competența acestui Parchet, dobândind astfel gradul

profesional corespunzător acestui Parchet.

Mai susține recurentul că prin O.U.G. nr.

131/2006 a fost unificată competența materială și funcțională a structurilor

teritoriale ale D.I.I.C.O.T. cu cea a aparatului central al Direcției.

Totodată, recurentul susține că

revenirea procurorilor D.I.I.C.O.T. la parchetele de la care aceștia provin, în

urma încetării activității desfășurate în cadrul Direcției, nu afectează

dobândirea gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

în susținere, recurentul invocă

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în materie.

în dovedirea cererii, recurentul a

depus, în copie, Hotărârea nr. 97/2005 a secției pentru Procurori a C.S.M.,

prin care a fost avizată numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.,

Ordinul nr. 2291 din 3 noiembrie 2005 al procurorului general al Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cartea sa de muncă și Hotărârea nr.

650/2008 a Plenului C.S.M.

Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că s-a făcut o

interpretare corectă a noțiunilor de „numire" și „promovare", astfel

încât numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu trebuie confundată cu o promovare

a acestora la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, care

se face, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, numai prin concurs și potrivit

Regulamentului aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006.

Împrejurarea că legiuitorul nu a

înțeles să facă o excepție rezultă în mod expres din dispozițiile art. 26 din

Legea nr. 504/2004, potrivit cărora se aplică în mod corespunzător și D.I.I.C.O.T

dispozițiile Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 și a Legii nr. 317/2004.

Promovarea în funcții superioare de

execuție reprezintă un drept câștigat ce nu se poate aplica și procurorilor

D.I.I.C.O.T. datorită prevederilor din art. 75 alin. (10) și alin. (11) din Legea

nr. 304/2004, republicată.

Intimatul

mai arată că, pentru a promova la parchete ierarhic superioare de

la care aceștia provin, procurorii de la D.I.I.C.O.T. au participat la

concursurile de promovare efectivă sau pe loc în funcții de execuție, organizate

de C.S.M.

Faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.

sunt salariați cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

În ceea ce privește practica judecătorească

invocată de recurent, intimatul consideră că hotărârile judecătorești nu au

fost pronunțate ca urmare a unui recurs în interesul legii și nu au caracter

obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Recursul este fondat.

Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 650 din 3

iulie 2008 a fost adoptată în momentul în care era în vigoare Legea nr. 508/2004,

modificată prin: O.U.G. nr. 7/2005, aprobată prin Legea nr. 162/2005; Legea nr.

247/2005; O.U.G. nr. 190/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 332/2006;

O.U.G. nr. 27/2006; Legea nr. 356/2006; O.U.G. nr. 60/2006 și O.U.G. nr. 131/2006.

Intimatul era obligat să țină seama de

toate aceste modificări legislative.

Prin Legea nr. 508/2004 a fost înființată

D.I.I.C.O.T. în cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte

de Casație și Justiție - prin reorganizarea secției de combatere a

criminalității organizate și antidrog și a structurilor sale teritoriale - ca

structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism.

Conform ultimelor modificări ale Legii nr.

508/2008, este incontestabil faptul că D.I.I.C.O.T. este o structură cu

personalitate juridică organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, fiind lipsită de relevanță, în soluționarea

prezentei cauze, împrejurarea că Direcția are personalitate juridică.

In privința acestui aspect, în Regulamentul de

ordine interioară al parchetelor, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr.

529 din 21 februarie 2007, se prevede expres, la art. 4, că: „În cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție funcționează: [...]

D.I.I.C.O.T.[...]"

Deși D.I.I.C.O.T. este organizată în

structura centrală și teritorială (art. 4 alin. l Legea nr. 508/2004

modificată), structura teritorială este înființată în circumscripția

teritorială a parchetelor de pe lângă curțile de apel și de pe lângă tribunale.

Se poate observa că, potrivit legii,

procurorii D.I.I.C.O.T., indiferent de nivelul structurii din care fac parte

(centrală sau teritorială) sunt convocați la adunările generale din cadrul

Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, participă la

acestea și își exprimă votul.

Nu poate fi admisă ipoteza intimatului și anume

aceea ca un procuror numit cu respectarea dispozițiilor legii speciale într-o

structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, care exercită atribuții specifice și este salarizat corespunzător

acestui Parchet, să nu aibă gradul profesional corespunzător Parchetului în

care își desfășoară activitatea.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că gradul

profesional poate fi obținut fie prin concurs conform procedurii de promovare

prevăzută de Legea nr. 303/2004, fie, în speță, prin numire conform Legii nr. 508/2004.

Legiuitorul nu a făcut distincție în

acest caz între promovare și numire, ci a prevăzut o procedură specială în

favoarea acestei categorii de procurori, datorită specificului infracțiunilor

ce sunt de competența D.I.I.C.O.T.

Procedura specială de numire a procurorilor în

cadrul D.I.I.C.O.T. nu reprezintă o favorizare a acestor procurori și nu

trebuie privită ca o eludare a normelor referitoare la promovare, deoarece

condițiile sunt mai drastice, fiind necesare calități deosebite. Mai mult, în

urma modificărilor legislative numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face

numai după susținerea unui interviu organizat la nivel național.

Nu se poate vorbi de o eventuală

discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație

și

Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea

de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (a se

vedea și Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în

care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o

justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim

sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele

folosite și scopul vizat".

Or, în speță, justificarea obiectivă constă în

necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,

materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar

justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o

funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso

fado gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări

sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea" în funcție).

Sub acest

aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul

unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept

care

poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor

legale ce

reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de

altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Împrejurarea că procurorul numit la

D.I.I.C.O.T. revine la încetarea activității la parchetele de unde provin nu

este de natură să conducă la o altă concluzie, deoarece procurorii D.I.I.C.O.T.

sunt numiți pe perioadă nedeterminată și nu determinată.

Norma legală a urmărit doar să

protejeze procurorul și mai mult, același text, art. 75 alin. (11) din Legea nr.

304/2004 republicată, mai prevede și că procurorul revine fie la parchetul de

unde provine fie la un alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii.

Așa cum s-a reținut anterior, în condițiile

unificării normelor de competență materială și funcțională prin O.U.G. nr. 131/2006,

procurorii din structurile teritoriale ale D.I.I.C.O.T. au aceeași competență

materială și

funcțională ca și procurorii din

cadrul structurii centrale a D.I.I.C.O.T., astfel că,

în cazul

infracțiunilor ce cad în competența procurorilor D.I.I.C.O.T., procurorii de la

structurile teritoriale îndeplinesc aceleași atribuții cu cele îndeplinite de

un procuror de la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

În fine, prezenta instanță a hotărât

menținerea practicii constante a înaltei Curți de Casație și Justiție în

această materie și, în speță, decide că hotărârea atacată este nelegală în ceea

ce îl privește pe recurent.

Fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) și alin. (3) C. proc.

civ., să fie admis recursul, să se dispună anularea Hotărârii nr. 650 din 3

iulie 2008 a Plenului C.S.M. cu privire la recurentul D.C. și obligarea

intimatului să recunoască acestuia gradul profesional de procuror la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.C. împotriva Hotărârii nr. 650

din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe

recurent.

Obligă C.S.M. să recunoască recurentului gradul

profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.