ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4700/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 iulie 2008, M.M. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând să se constate că a dobândit acest grad prin numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial București.

În motivarea recursului, recurentul M.M. a arătat că: - prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 Secția pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.; - începând cu data de 1 noiembrie 2005, prin Ordinul nr. 2237, a fost numit în funcția de procuror D.I.I.C.O.T.

în cadrul Biroului Teritorial București, fiind declarat admis la interviul organizat de comisia constituită potrivit art. 87 din Legea nr. 304/2004; - numirea sa a fost făcută în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată și având același efect ca și, promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen; - prin numirea sa în cadrul D.I.I.C.O.T., structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet; - în exercitarea funcției în care a fost numit, îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ; - potrivit art. 77 din Legea nr. 304/2004 și art. 6 și art. 8 din Legea nr. 317/2004, procurorii D.I.I.C.O.T.

participă la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și la alegerea reprezentantului acestuia în C.S.M. În susținerea motivelor de recurs a fost invocată practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007, nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007). Analizând recursul formulat de M.M., prin prisma motivelor , în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. și în conformitate cu legislația aplicabilă în speță, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Prin hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 87 de procurori ai D.I.I.C.O.T., recurentul M.M. fiind menționat la poziția 16, în enumerarea din hotărâre. În motivarea Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele: - niciunul dintre procurorii care au formulat cereri de recunoaștere a gradului profesional superior nu au susținut concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , în condițiile art. 43-47 din Legea nr. 303/2004; - chiar dacă funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , numirea procurorilor D.I.I.C.O.T.

se face în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 și nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004; - prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. eludează dispozițiile ce reglementează promovarea, prin concurs, în funcții de execuție imediat superioară; - salarizarea procurorilor D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă grad profesional corespunzător acestui parchet. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorului M.M., numit în cadrul D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , fapt ce rezultă în mod expres din dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, potrivit căruia „Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T. ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. Este necontestat și faptul că numirea procurorilor D.I.I.C.O.T. se face potrivit prevederilor Legii nr. 508/2004, dispoziții cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul M.M. a fost numit în funcția de procuror D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2237/2005 emis de Procuror General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ulterior interviului susținut la data de 10 octombrie 2005 și avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005. Rezultă așadar că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T., în conformitate cu Legea nr. 508/2004 și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 303/2004. Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui parchet.

Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumite conjuncturi socio-politice a făcut necesară înființarea, în timp util, a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, prin urmare, adoptarea Legii speciale nr. 508/2004, pentru reglementarea condițiilor și procedurii de numire, în cadrul acestui organism, a unor procurori competenți, conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun. Curtea mai reține că, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților”, prin această hotărâre fiind, dealtfel, recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Cum în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004) la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței, în care au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar în sensul că o altă decizie decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență și prin urmare încălcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O. În raport de cele mai sus menționate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce-l privește pe recurentul M.M., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ. o va anula în ceea ce-l privește pe recurent și, admițând cererea acestuia, va obliga intimatul să-i recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l privește pe recurent și obligă intimatul C.S.M. în sensul de a recunoaște recurentului gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2008.