ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1186/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1186/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar a constatat următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M., A.M. a

solicitat recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Î.C.C.J.

În motivarea cererii

a arătat faptul că a fost numită în funcția de procuror la P.N.A., nivel

central (în prezent D.N.A.), prin Ordin al ministrului justiției, conform

procedurii în vigoare la acea dată și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru numirea în funcția arătată.

Petenta a menționat faptul că

începând cu data de 1 ianuarie 2006 și până în prezent a funcționat ca procuror

la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.,

a beneficiat în fapt de statutul și remunerația acordată procurorilor din

cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. funcționează

ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., se justifică dreptul

de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Prin Hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Plenul C.S.M. a reținut faptul că în situația în care s-ar considera

că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta

structură specializată, aceștia ar dobândi în mod automat gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. s-ar eluda în mod evident

dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție,

prin concurs.

De asemenea, Plenul C.S.M. a

reținut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea

activității în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine

sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, iar

împrejurarea că acești procurori sunt salarizați cu un coeficient de

multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. nu

conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petenta, solicitând ca în condițiile art. 29 din Legea nr.

317/2004 și potrivit principiului activității legii și succesiunii legilor în

timp să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la

Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.

Recurenta A.M. a criticat

hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că motivarea

acesteia nu tine seama de situația sa individuală, concretă,în sensul că a fost

numită prin ordin al procurorului șef al D.N.A., nivel central, începând cu

data de 1 ianuarie 2006, fiind declarată admisă în urma interviului organizat

de comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004, privind

organizarea judiciară republicată.

S-a mai arătat de către

recurentă că în condițiile în care ca și alți procurori, a fost selectată și

numită, la data de 1 ianuarie 2006, în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

– D.N.A., în considerarea faptului că a îndeplinit cerințele legale prevăzute

de art. 87 din Legea nr. 304/2004, promovarea fiind făcută pe o perioadă

nedeterminată, se impune recunoașterea gradului profesional corespunzător.

Recurenta a făcut referire și la

evoluția în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea

procurorilor în funcții de execuție și organizarea structurii specializate în combaterea

infracțiunilor de corupție, arătând că interpretarea logică și sistematică a

conținutului acestora conduc la convingerea că numirea procurorilor în cadrul D.N.A.,

ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., rezultată în urma

reorganizării P.N.A., a avut drept efect, potrivit legii, chiar promovarea

acestora la parchetul respectiv.

În dovedirea cererii și a

recursului formulat au fost depuse la dosar hotărârea atacată, ordinele de

numire precum și hotărâri ale Înaltei Curți, pronunțate în cauze anterioare,

similare.

Intimatul C.S.M. a formulat

întâmpinare față de motivele de recurs, arătând în esență că cererea

recurentei, ca și a celorlalți procurori menționați în Hotărârea nr. 791/2007,

nu poate fi primită în condițiile în care procedura și condițiile pentru

promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. sunt

diferite de cele pentru numirea în cadrul D.N.A.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura și

condițiile pentru promovarea în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.

sunt diferite de cele pentru numirea în funcția de procuror la D.N.A.

În susținerea acestei apărări, C.S.M.

a făcut referire la considerentele hotărârii recurate și a arătat, în

concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcționa la

această structură specializată, de a îndeplini atribuțiile ce intră în

competența ei și de a fi remunerați cu salariul prevăzut de lege, dar nu și

gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., care poate fi obținut

numai prin concurs.

În temeiul art. 13 din Legea nr.

554/2004, intimatul a depus la dosar o notă privind evoluția profesională a

recurentei și nota întocmită de D.R.U.O., S.R.U.P., cu privire la cererile

formulate de 69 de procurori care funcționează sau care au funcționat în cadrul

P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în recurs și a apărărilor intimatului, ținând seama de

înscrisurile depuse la dosar și de normele aplicabile în materia supusă

analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la

parcursul profesional al recurentei, Înalta Curte reține din actele depuse la

dosar că A.M. are o vechime în activitatea juridică de peste 23 ani,

începându-și cariera de procuror în septembrie 1984.

La D.N.A., nivel central,

recurenta a fost numită pe perioadă nedeterminată, prin Ordinul nr. 369 din 2

decembrie 2005, emis de procurorul șef al D.N.A. (denumit D.N.A. la data

emiterii ordinului), în temeiul art. 87 alin. (1) - (6) din Legea nr. 304/2004,

republicată și a art. 28 alin. (1),(5) și (7) și art. 30 din O.U.G. nr.

43/2002, privind D.N.A., cu modificările și completările ulterioare.

La data numirii, recurenta era

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Și în prezent recurenta își

desfășoară activitatea în cadrul D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Rezultă așadar, necontestat, că

procedura de numire și condițiile examinate, cu privire la recurenta A.M., în

vigoare la momentul numirii sale în funcție s-au realizat în conformitate cu

prevederile art. 87 alin. (1) - (6) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea

judiciară, republicată și respectiv art. 28 alin. (1), (5) și (7) și art. 30

din O.U.G. nr. 43/2002, privind D.N.A. modificată prin O.U.G. nr. 134/2005.

Prevederile cuprinse în Legea

nr. 304/2004 reglementează, contrar celor susținute de intimată, o procedură

specială, derogatorie de la cea de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea

nr. 303/2004, privitoare la selecția procurorilor ce intenționează să ocupe

astfel de funcții în D.N.A.

Astfel, criteriile speciale

stabilite de legiuitor, ce trebuie îndeplinite pentru numirea în astfel de

funcții constau în buna conduită profesională și morală ireproșabilă, o vechime

de cel puțin 6 ani în funcția de procuror sau judecător precum și capacitatea

de a lua decizii și de a-și asuma răspunderea, de a manifesta rezistență la

stres, condiții verificate prin interviul de evaluare și verificare, de către

comisia numită prin ordinul procurorului șef al D.N.A.

Față de cele arătate, nu se

poate susține, în aprecierea Înaltei Curți, că o astfel de procedură specială,

expres reglementată și detaliată nu are un caracter derogatoriu de la procedura

de drept comun, distincția făcută de intimat între noțiunile de „numire"

și respectiv „promovare" fiind fără relevanță legală, în cazul concret al

procurorilor numiți în cadrul structurii specializate a D.N.A., ignorând

istoricul și evoluția reglementării în această materie.

Astfel, P.N.A. a fost înființat

prin O.U.G. nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de

corupție, care își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României, prin

procurori specializați.

Inițial P.N.A. a fost organizat

ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind

condus de un procuror general și coordonat de procurorul general al Parchetului

de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, iar în O.U.G. nr. 102/2003, aprobată,

cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet

specializat funcționează pe lângă Î.C.C.J.

Reglementarea entității

specializate în combaterea corupției a fost radical modificată prin O.U.G. nr.

134/2005, care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A.,

structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de

pe lângă Î.C.C.J. și apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a O.U.G. nr.

134/2005, care a modificat dispoziția legală menționată în sensul înființării D.N.A.,

ca structură cu personalitate juridică „în cadrul" Parchetului de pe lângă

Î.C.C.J., nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom. D.N.A. este condusă

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., prin intermediul

procurorului șef al direcției (art. 1 alin. (3)

1

din O.U.G. nr.

43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior).

Evoluția legislativă rezumată

mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o

structură specializată a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., înglobată acestuia,

alături de toate celelalte direcții care îl compun.

În aceste condiții, numirea

procurorilor specializați potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției are ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

În practica intimatului C.S.M.,

gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa

la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotărârea

Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional" nu este o

noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice

postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului

parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea. În mod corespunzător,

concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcții de

execuție superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea

unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepție, în cazurile

expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".

Potrivit art. 5 alin.

(2) din O.U.G. nr. 43/2002, serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înființate

în cadrul acesteia, prin ordin al procurorului - șef, fără a avea o competență

materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii

repartizați în structurile teritoriale au același statut cu cei care își

desfășoară activitatea în structura centrală.

Conform celor arătate în notele

scrise formulate de intimat, înființarea și apoi reorganizarea P.N.A. au fost

fundamentate pe rațiuni de politică a justiției, în sensul realizării

obiectivelor de aderare a României la U.E. și de eficientizare a luptei

împotriva corupției, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de

înaltă ținută morală și de performanță a procurorilor specializați în

combaterea infracțiunilor de corupție.

Pornind de la existența acestor

rațiuni și obiective specifice avute în vedere la înființarea actualei D.N.A.,

Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoașterea

gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a

celorlalți magistrați din România, cărora - susține intimatul - „nu li s-a

recunoscut în aceleași condiții vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea

principiului egalității", cu atât mai mult cu cât în cazul recurentei A.M.

o astfel de ipoteză nu subzistă, ea având gradul profesional corespunzător

parchetului de pe lângă Curtea de Apel, la care și funcționa, la data numirii

la D.N.A.

În jurisprudența sa constantă, C.E.D.O.

a reținut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o

justificare obiectivă și rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea din

6 decembrie 2007).

Nici împrejurarea că în anul

2006 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004) recurenta a participat la

un concurs pentru o funcție de conducere și a fost numită prim - procuror

adjunct la un parchet de nivel inferior, ieșind din structura D.N.A., nu este

de natură să conducă la o soluție de respingere a recursului de față, pentru că

în temeiul art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, judecătorul sau procurorul

eliberat din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în

ierarhia Instanțelor și parchetelor.

Cu privire la jurisprudența

anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca un argument suplimentar,

Curtea reține că în soluționarea prezentului recurs nu poate fi ignorată

împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurentă (nr. 1112 și 1113/2007)

cât și în alte soluții de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. pentru procurorii din cadrul D.N.A.

O soluție contrară, fără

argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a

practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera

divergențe de jurisprudență care ar avea efect un climat de incertitudine și

insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de

art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din C.A.D.O.L.F.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 791 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe recurentă, urmând ca

în consecință să-i recunoască acesteia gradul profesional solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.M.

împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează în parte hotărârea

atacată, în ceea ce o privește pe recurenta A.M.

Admite cererea și obligă

intimatul C.S.M. să-i recunoască petentei A.M. gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 martie 2008.