ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007

a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție formulate de un număr de 54 de procurori  din cadrul D.I.I.C.O.T. (structura

denumită în continuare D.I.I.C.O.T), recurentul P.N. fiind menționat la poziția

nr. 40 în enumerarea din Hotărâre.

În motivarea

hotărârii Plenul C.S.M. a reținut următoarele:

- procurorii

vizați de hotărâre au gradul profesional corespunzător parchetelor de pe lângă

judecătorii, tribunale sau curți de apel și nu au susținut vreun concurs de

promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004,

republicată cu modificările și completările ulterioare.

- D.I.I.C.O.T.

este structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor

la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată

cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile Legii nr. 303/2004.

- prin

acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate

dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție

imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora,

având caracter permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter

definitiv în evoluția carierei profesionale".

- faptul că

procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător celor de la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de

drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și alin.

(7) din Legea nr. 317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299 și

următoarele C. proc. civ., P.N., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Teleorman, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca instanța prin hotărârea ce

va pronunța să anuleze această hotărâre și să constate că a dobândit gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție începând cu data de 1 decembrie 2005, când prin Hotărârea nr. 97 din

01 noiembrie 2005 a C.S.M. a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de

procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.I.I.C.O.T.

Prin motivele de

recurs formulate recurentul P.N. susține următoarele:

Prin Hotărârea

nr. 97 din 01 noiembrie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori, a fost avizată favorabil

numirea sa în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție fiind numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

- biroul teritorial Teleorman, întrucât a fost admis la interviul organizat în

perioada 10 - 13 octombrie 2005 de comisia constituită conform art. 75 din

Legea nr. 304/2004, republicată, numirea sa fiind făcută pe o perioadă

nedeterminată și reprezentând de fapt o promovare cu îndeplinirea unor condiții

speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării

unui concurs sau examen.

- Din chiar

cuprinsul Hotărârii nr. 97 din 01 noiembrie 2005 a secției pentru procurori din

cadrul C.S.M. rezultă ca procurorii declarați admiși la interviu îndeplinesc

condițiile prevăzute de lege, referitor la pregătirea profesională, conduita

morală ireproșabilă, vechimea corespunzătoare în funcția de procuror sau

judecător.

- D.I.I.C.O.T.,

în cadrul căreia este încadrat reprezintă o structură cu personalitate juridică

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin

numirea sa în cadrul acestei structuri, conform dispozițiilor legale în

vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- în exercitarea

funcției în care a fost numit îndeplinește acte ce intră în competența

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul în

susținerea recursului invocă și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție –

Secția contencios administrativ și fiscal (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007,

nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007).

Intimatul C.S.M.

a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea

ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

cu următoarea argumentație.

- recurentul

a fost numit la D.I.I.C.O.T. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă

Judecătoria Alexandria (delegat și detașat în perioada 12 ianuarie - 31

octombrie 2005 și apoi numit prin Ordinul nr. 2233 din 03 noiembrie 2005 al

Procurorului General la biroul teritorial Teleorman);

- este necesar a se

face distincție între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite;

- chiar dacă

funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, având personalitate juridică

proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege

specială;

- promovarea procurorilor

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci,

dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face

numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004,

republicată;

- numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T, nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar în

conformitate cu dispozițiile Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în

temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

- dispozițiile

legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T sunt norme de

excepție, supuse unei interpretări restrictive;

- procurorii numiți

la D.I.I.C.O.T, revin la încetarea activității la Parchetul de la care provin,

iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- faptul că

sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T corespunzător

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu

le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet;

- dobândirea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție de către un procuror cu grad profesional de parchet de rang inferior

doar prin numirea la D.I.I.C.O.T. ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă

în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care,

pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină mai multe

concursuri.

Susține

intimatul și faptul că deciziile invocate de recurent ca practică a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au

fost pronunțate în soluționarea unor recursuri și nu în rezolvarea unui recurs

în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept

supusă judecății și prin urmare nu au caracter obligatoriu în cauze similare

supuse judecății.

Analizând recursul

formulat de P.N., prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile

legale aplicabile în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Înalta

Curte îl va admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Legea nr.

508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1),

s-a înființat D.I.I.C.O.T. ca structură cu personalitate juridică, specializată

în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legea sus - menționată

reglementează și modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziții

cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării

procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul P.N.,

a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2233 din 3

noiembrie 2005 al Procurorului General, la biroul teritorial Teleorman, după

susținerea unui interviu și obținerea avizului favorabil de numire în funcție

emis de secția de procurori a C.S.M. prin Hotărârea nr. 97 din 01 noiembrie

2005.

Rezultă astfel, că nu

se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și

potrivit procedurii reglementată de Legea nr. 304/2004.

Trebuie

precizat însă, că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional

corespunzător acestui Parchet.

De fapt

problema pusă în discuție și căreia instanța de control judiciar trebuie să-i

dea o rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului P.N.

care a fost numit la D.I.I.C.O.T.,în condițiile și conform procedurii

reglementate de Legea nr. 508/2004.

Fiind numit, în

condițiile unei legi speciale la D.I.I.C.O.T din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a câștigat dreptul de a

funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor, însăși Plenul C.S.M. prin

Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind

„dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia

parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer,

cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera

magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul

profesional al unui procuror.

Adoptarea unei legi

speciale - Legea nr. 508/2004 - de reglementare a condițiilor și procedurii de

numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenți, în

condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun - Legea nr.

303/2004, a fost determinată de necesitatea înființării în timp util a unei

astfel de structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție în contextul existenței unei anumite conjuncturi

socio-politice.

Îndeplinind, în

condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.,

deci recurentul dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pe de altă parte

nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a

competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T., în exercitarea atribuțiilor

specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Cât privește

apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în

raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr.

303/2004, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea, de

înființare a D.I.I.C.O.T., și de numire a procurorilor în cadrul acestei

structuri, dar și practica constantă a C.E.D.O. (Decizia din 6 decembrie 2007

în cauze B. contra României) în care s-a reținut că o „distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijlocele folosite și scopul vizat".

Or, așa cum

rezultă din cele relatate, în speță, justificarea obiectivă e determinată de

necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,

materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea

rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în

cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.,dobândește gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Referitor la

susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie,

cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în

interesul legii,de asemenea trebuie înlăturată,avându-se în vedere rolul unei

jurisdicții supreme cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela

de a regla „contradicțiile jurisprudenței" (Z. și P.G. și alții împotriva

Franței, nr. 24846/ 94 parag. 59; P. împotriva României, nr. 63252/ 90 parag. 98)

și de a menține aceleași soluții în cazuri similare, asigurând o interpretare

și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergente

jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine

și insecuritate juridică (P. împotriva României, nr. 63252/90, parag. 98 și B.

împotriva României, nr. 30658/ 05 parag. 37 - 39).

Pe de altă parte Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

jurisdicție civilă în această materie, judecă în primă și ultimă instanță,

având obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod

necesar respectarea propriei jurisprudențe.

Având în vedere

considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în

ceea ce îl privește pe recurentul P.N., astfel ca în baza art. 312 C. proc.

civ., va admite recursul declarat și va anula Hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, va admite

cererea acestuia de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul urmând a

emite o nouă hotărâre în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.N. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

Anulează Hotărârea nr.

819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce privește pe recurentul P.N.

Admite cererea și obligă

intimatul C.S.M. să emită hotărâre prin care să-i recunoască recurentului

gradul de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2008.