ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1528/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 54 de procurori din cadrul D.I.I.C.O.T. (structura denumită în continuare D.I.I.C.O.T), recurentul P.N. fiind menționat la poziția nr. 40 în enumerarea din Hotărâre. În motivarea hotărârii Plenul C.S.M. a reținut următoarele: - procurorii vizați de hotărâre au gradul profesional corespunzător parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale sau curți de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare.

- D.I.I.C.O.T. este structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004. - prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, având caracter permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale". - faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299 și următoarele C. proc. civ., P.N., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Teleorman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să anuleze această hotărâre și să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 1 decembrie 2005, când prin Hotărârea nr. 97 din 01 noiembrie 2005 a C.S.M.

a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. Prin motivele de recurs formulate recurentul P.N. susține următoarele: Prin Hotărârea nr. 97 din 01 noiembrie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - biroul teritorial Teleorman, întrucât a fost admis la interviul organizat în perioada 10 - 13 octombrie 2005 de comisia constituită conform art. 75 din Legea nr. 304/2004, republicată, numirea sa fiind făcută pe o perioadă nedeterminată și reprezentând de fapt o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.

- Din chiar cuprinsul Hotărârii nr. 97 din 01 noiembrie 2005 a secției pentru procurori din cadrul C.S.M. rezultă ca procurorii declarați admiși la interviu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege, referitor la pregătirea profesională, conduita morală ireproșabilă, vechimea corespunzătoare în funcția de procuror sau judecător. - D.I.I.C.O.T., în cadrul căreia este încadrat reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și prin numirea sa în cadrul acestei structuri, conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - în exercitarea funcției în care a fost numit îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurentul în susținerea recursului invocă și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal (Deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007, nr. 1113 din 21 februarie 2007 și nr. 3496 din 21 septembrie 2007). Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. cu următoarea argumentație. - recurentul a fost numit la D.I.I.C.O.T. din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria (delegat și detașat în perioada 12 ianuarie - 31 octombrie 2005 și apoi numit prin Ordinul nr. 2233 din 03 noiembrie 2005 al Procurorului General la biroul teritorial Teleorman); - este necesar a se face distincție între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite; - chiar dacă funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială; - promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; - numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T, nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004; - dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive; - procurorii numiți la D.I.I.C.O.T, revin la încetarea activității la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - faptul că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet;

- dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de către un procuror cu grad profesional de parchet de rang inferior doar prin numirea la D.I.I.C.O.T. ar crea o situație discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toți ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru a promova la parchetele imediat superioare, trebuie să susțină mai multe concursuri. Susține intimatul și faptul că deciziile invocate de recurent ca practică a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri și nu în rezolvarea unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și prin urmare nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de P.N., prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1), s-a înființat D.I.I.C.O.T. ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Legea sus - menționată reglementează și modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul P.N., a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2233 din 3 noiembrie 2005 al Procurorului General, la biroul teritorial Teleorman, după susținerea unui interviu și obținerea avizului favorabil de numire în funcție emis de secția de procurori a C.S.M. prin Hotărârea nr. 97 din 01 noiembrie 2005. Rezultă astfel, că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și potrivit procedurii reglementată de Legea nr. 304/2004.

Trebuie precizat însă, că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet. De fapt problema pusă în discuție și căreia instanța de control judiciar trebuie să-i dea o rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului P.N. care a fost numit la D.I.I.C.O.T.,în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004. Fiind numit, în condițiile unei legi speciale la D.I.I.C.O.T din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurentul a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor, însăși Plenul C.S.M.

prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Adoptarea unei legi speciale - Legea nr. 508/2004 - de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun - Legea nr. 303/2004, a fost determinată de necesitatea înființării în timp util a unei astfel de structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în contextul existenței unei anumite conjuncturi socio-politice.

Îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci recurentul dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pe de altă parte nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T., în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

Cât privește apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea, de înființare a D.I.I.C.O.T., și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar și practica constantă a C.E.D.O.

(Decizia din 6 decembrie 2007 în cauze B. contra României) în care s-a reținut că o „distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocele folosite și scopul vizat". Or, așa cum rezultă din cele relatate, în speță, justificarea obiectivă e determinată de necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T.,dobândește gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Referitor la susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie, cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în interesul legii,de asemenea trebuie înlăturată,avându-se în vedere rolul unei jurisdicții supreme cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, acela de a regla „contradicțiile jurisprudenței" (Z. și P.G. și alții împotriva Franței, nr. 24846/ 94 parag. 59; P. împotriva României, nr. 63252/ 90 parag. 98) și de a menține aceleași soluții în cazuri similare, asigurând o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergente jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (P. împotriva României, nr. 63252/90, parag.

98 și B. împotriva României, nr. 30658/ 05 parag. 37 - 39). Pe de altă parte Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție civilă în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudențe. Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurentul P.N., astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat și va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, intimatul urmând a emite o nouă hotărâre în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.N. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. Anulează Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce privește pe recurentul P.N. Admite cererea și obligă intimatul C.S.M. să emită hotărâre prin care să-i recunoască recurentului gradul de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.