ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 908/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 650 din 3 iulie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulate de un număr de 87 de procurori din cadrul D.I.I.C.O.T., recurentul C.C.N. fiind menționat la poziția nr. 78 în enumerarea din hotărâre. Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în motivarea hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a adus următoarele argumente. - procurorii vizați de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorii, tribunale sau curți de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

- D.I.I.C.O.T. este structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004. - prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, având caracter permanent” și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”.

- faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui parchet. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată și al dispozițiilor art. 299 și următoarele C. proc. civ., N.C.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca instanța prin hotărârea ce va pronunța să anuleze această hotărâre și să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 noiembrie 2005, data numirii în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Structura Centrală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin motivele de recurs formulate, recurentul N.C.C. susține următoarele: - prin Ordinul nr. 2227 din 3 noiembrie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, începând cu data de 1 noiembrie 2005 și a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. - promovarea sa la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, s-a făcut pe o perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare în funcție, urmare a constatării de către Consiliul Superior al Magistraturii a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/2004 coroborat cu dispozițiile art. 100, alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților în vigoare la acea dată.

- la data promovării, legea nu condiționa numirea de promovarea unui examen sau interviu. - în perioada în care și-a desfășurat activitatea la D.I.I.C.O.T., Serviciul Central, a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intrau în competența acestei structuri, beneficiind în fapt și în drept de statutul și remunerația unui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

- potrivit dispozițiilor Legii nr. 304/2004, republicată, la data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii, însă nu se precizează că procurorul ar pierde un drept câștigat, respectiv gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură din cadrul căreia face parte D.I.I.C.O.T Recurentul invocă și practica recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, indicând mai multe decizii pronunțate de Instanța supremă prin care unor procurori li s-a recunoscut gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, invocând următoarele argumente. - recurentul a fost numit la D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, prin Ordinul nr. 2227 din 3 noiembrie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar este necesar a se face distincție între „numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea”acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite.

- deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, deoarece are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială; - promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; - așa fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest lucru realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004; - dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive; - procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin la încetarea activității la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - faptul că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Cu privire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent, intimatul susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri, și nu a unui recurs în interesul legii, astfel că neconstituind o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății, nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

În ședința publică din 11 februarie 2009, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a precizat că recurentul și-a dat demisia din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și a depus în acest sens Decretul pentru eliberarea din funcție emis de Președintele României. A precizat de asemenea că în aceste condiții, este lipsit de interes recursul formulat de acesta. Instanța analizând conținutul Decretului pentru eliberarea din funcție a unui procuror emis la 18 noiembrie 2008, rezultă că într-adevăr recurentul N.C.C. și-a dat demisia din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, Parchet la care revenise după încetarea activității în cadrul D.I.I.C.O.T., Structura Centrală.

Cum recurentul nu mai are în prezent calitatea de procuror, recursul promovat de acesta împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care solicita a i se recunoaște gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, este lipsit de interes. Dreptul pretins nemaifiind un drept actual, nici interesul de a acționa al recurentului numai este unul actual. De altfel, plenul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 9 septembrie 2009 a statuat în același sens și anume că sunt îndreptățiți să li se recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numai procurorii numiți de D.N.A.

și D.I.I.C.O.T. care au părăsit aceste structuri specializate, dar care în prezent ocupă funcția de procuror sau judecător. Pentru toate aceste considerente, constatând întemeiată excepția lipsei de interes invocată, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.C.C. împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2009.