ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2008, pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, D.F. a formulat recurs, în temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, și

al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 650

din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost respinsă cererea de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței să constate că a dobândit

acest grad prin numire în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Maramureș.

În motivarea recursului,

recurentul D.F. a formulat următoarele argumente:

- a fost numit prin ordin al

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, cu avizul Secției pentru procurori a C.S.M., în funcția de procuror

al D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Maramureș, cu îndeplinirea tuturor

condițiilor prevăzute de Legea nr. 508/2004;

- în această calitate, în

conformitate cu dispozițiile art. 12 și art. 16 – art. 19 din Legea nr. 508/2004,

a avut competență generală și a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce

intră în competența acestei structuri;

- a beneficiat și

beneficiază de statutul și remunerația acordată procurorilor din Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- D.I.I.C.O.T. este o

structură cu personalitate juridică specializată în combaterea infracțiunilor

de criminalitate;

- prin numire la D.I.I.C.O.T.,

conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- în executarea funcției în

care a fost numit, a îndeplinit acte ce intrau în competența Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nerecunoașterea faptului că au

dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, ar putea pune în discuție valabilitatea actelor

întocmite în această calitate; prevederea legală conform căreia „procurorii (…)

revin la parchetul de unde provin”, nu contravine recunoașterii gradului

profesional, ea constituind numai o garanție dată procurorului că oricând poate

reveni la parchetul unde a funcționat;

- jurisprudența Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în această materie este constantă în sensul

recunoașterii gradului de profesional de procuror la Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare

prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, invocând următoarele

argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 650 din 31 iulie 2007 a

Plenului C.S.M.:

- este necesar a se face

distincție între ”numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea”

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

acestea fiind două instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri

diferite;

- deși funcționează în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu

atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;

- promovarea procurorilor la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea

gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în

condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;

- astfel fiind, numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar

conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt

aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

- dispozițiile legale

referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție,

supuse unei interpretări restrictive;

- procurorii numiți la D.I.I.C.O.T.,

revin la încetarea activității la Parchetul de la care provin, iar nu la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

- împrejurarea că sunt salarizați

pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de

drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Analizând recursul formulat

de D.F., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art.

3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materie supusă cenzurii

instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat,

potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr. 650 din

31 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

Justiție formulate de un număr de 87 de procurori de la D.I.I.C.O.T.,

recurentul D.F. fiind menționat în enumerarea din hotărâre.

În motivarea acestei

hotărâri Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele:

- procurorii vizați de

hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie,

tribunal sau curte de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43

raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare;

- D.I.I.C.O.T. este o

structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor

la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004;

- prin acordarea gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T., ar fi eludate dispozițiile

privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat

superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale

magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, are caracter

permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în

evoluția carierei profesionale";

- faptul că procurorii de la

D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul

profesional corespunzător acestui Parchet.

În esență, problema de drept

vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului D.F. care a fost numit la D.I.I.C.O.T.,

în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T.

face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art.

1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006,

conform cărora:

„Art. 1. - (1) Prin prezenta

lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică,

specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție".

De asemenea, este

necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit

dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și

funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu

caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării

procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul D.F. a

fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul din 1 noiembrie

2005 emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, ulterior interviului susținut de recurent și avizului

favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M. prin

Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005.

Este evident faptul ca nu se

poate face confuzie intre numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și

conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are

în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului

profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin

hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor

și cele ale instituției numirii acestora.

Pe de altă parte, Curtea

reține că existența unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară

înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a

determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a

condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori

competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul

comun (Legea nr. 303/2004).

Aceleași necesități în

combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și

existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale, fără

a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau

grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași

structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Sub aspectul definirii

gradului profesional, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M.

a definit gradul profesional „dreptul unui magistrat de a funcționa la un

anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut

gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este

necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale

(Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea

nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel

în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte,

nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a

competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor

specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul

că, în această materie, practica constantă a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a fost în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, având în vedere că

Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, nu se

poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care

au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul

că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale

cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a

gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale

dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în

spațiul U.E.".

În acest sens, față de

practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în

deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii

de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe

de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reținut că

existența unor divergențe de jurisprudență în cadru celei mai înalte autorități

judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care

rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din

elementele fundamentale ale statului de drept (B, Împotriva României).

În raport de cele mai sus

reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl

privește pe recurentul D.F., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin.

(1) - (3) C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 650 din 31 iulie 2008 a

Plenului C.S.M. În ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia

și îl va obliga pe intimat să recunoască recurentului gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.F.

împotriva Hotărârii nr. 650 din 31 iulie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată.

Obligă Consiliul C.S.M. să

recunoască recurentului gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2008.