ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2008, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, D.F. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței să constate că a dobândit acest grad prin numire în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Maramureș.

În motivarea recursului, recurentul D.F. a formulat următoarele argumente: - a fost numit prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu avizul Secției pentru procurori a C.S.M., în funcția de procuror al D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Maramureș, cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 508/2004; - în această calitate, în conformitate cu dispozițiile art. 12 și art. 16 – art. 19 din Legea nr. 508/2004, a avut competență generală și a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intră în competența acestei structuri; - a beneficiat și beneficiază de statutul și remunerația acordată procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - D.I.I.C.O.T.

este o structură cu personalitate juridică specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate; - prin numire la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - în executarea funcției în care a fost numit, a îndeplinit acte ce intrau în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nerecunoașterea faptului că au dobândit gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ar putea pune în discuție valabilitatea actelor întocmite în această calitate; prevederea legală conform căreia „procurorii (…) revin la parchetul de unde provin”, nu contravine recunoașterii gradului profesional, ea constituind numai o garanție dată procurorului că oricând poate reveni la parchetul unde a funcționat; - jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, în această materie este constantă în sensul recunoașterii gradului de profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, invocând următoarele argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 650 din 31 iulie 2007 a Plenului C.S.M.: - este necesar a se face distincție între ”numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acestea fiind două instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite; - deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială; - promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; - astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004; - dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive; - procurorii numiți la D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activității la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; - împrejurarea că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Analizând recursul formulat de D.F., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materie supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr. 650 din 31 iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Justiție formulate de un număr de 87 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.F. fiind menționat în enumerarea din hotărâre. În motivarea acestei hotărâri Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele: - procurorii vizați de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare; - D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004; - prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T., ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale"; - faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului D.F. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004. Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 131/2006, conform cărora: „Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție". De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul D.F. a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul din 1 noiembrie 2005 emis de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ulterior interviului susținut de recurent și avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M. prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005. Este evident faptul ca nu se poate face confuzie intre numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet. Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora. Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).

Aceleași necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale, fără a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri, și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Sub aspectul definirii gradului profesional, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M. a definit gradul profesional „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost în sensul recunoașterii gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.". În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care în practica C.E.D.O.

s-a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadru celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (B, Împotriva României). În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurentul D.F., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 650 din 31 iulie 2008 a Plenului C.S.M. În ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat să recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.F. împotriva Hotărârii nr. 650 din 31 iulie 2008 a Plenului C.S.M. Anulează hotărârea atacată. Obligă Consiliul C.S.M. să recunoască recurentului gradul de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.