ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1968/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție formulate de un număr de 54 de procurori din cadrul D.I.I.C.O.T.,

între care și recurenta A.D.

Cererile au fost respinse cu

motivarea că D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul

acesteia, iar numirea procurorilor în cadrul acestei structuri nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, iar faptul că procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. sunt salarizați

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui

parchet.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs recurenta A.D. solicitând admiterea recursului și recunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

În motivele de recurs se

arată că prin hotărârea nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a C.S.M. recurenta a fost

promovată în funcția de procuror șef birou la D.I.I.C.O.T., biroul teritorial Maramureș.

Numirea în această funcție

s-a făcut pe durată nedeterminată ca urmare a constatării îndeplinirii tuturor

condițiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 508/2004, respectiv calități

profesionale deosebite, conduită morală ireproșabilă, pregătire specializată, vechime

în funcția de procuror de 6 ani.

Sunt invocate și

dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevăd

că la data încetării activității în cadrul D.I.I.C.O.T. procurorul revine la

parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze

potrivit legii.

Se arată și că după numirea

sa la D.I.I.C.O.T., ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, organizată în structură centrală și structură

teritorială, recurentul a îndeplinit acte procesuale și procedurale ce intrau

în competența acestei structuri, fiind salarizat de către Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se fac referiri la soluțiile

pronunțate de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție prin care s-a recunoscut gradul profesional.

S-a depus la dosar, de către

recurentă, copia hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

C.S.M. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece trebuie să se

facă distincție între „promovare” și „numire” pentru că legea stabilește

condiții diferite pentru cele două instituții.

S-a invocat faptul că D.I.I.C.O.T.,

deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție este o structură distinctă, cu atribuții, competență, organizare și

salarizare stabilite prin lege specială.

Numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face în anumite condiții, în timp ce promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție se face prin concurs, conform art. 43 – art. 44

din Legea nr. 303/2004.

Chiar dacă procurorii D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție atunci când funcționează în cadrul acestei

structuri totuși nu se poate considera că aceștia dobândesc gradul profesional

corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru că legea prevede că, la încetarea activității, procurorii revin

la parchetul de unde provin.

În privința practicii Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

invocată de recurentă s-a susținut că deciziile au fost pronunțate în

soluționarea unor recursuri și nu a recursului în interesul legii și nu au

caracter obligatoriu și nu au constituit o dezlegare la problema de drept

supusă judecății.

S-a apreciat că prin

dobândirea gradului profesional numai prin numire s-ar crea o situație

discriminatorie în raport cu ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public

care trebuie să susțină concurs pentru promovarea în funcție de execuție.

S-a depus la dosar, de către

intimat, o notă privind evoluția profesională a recurentei și nota Direcției resurse

umane și organizare care a stat la baza emiterii hotărârii atacate.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul pentru următoarele considerente.

Recurenta a fost numită în

funcția de procuror la 1 iunie 1996 iar în perioada 1 aprilie 2002 – 1

septembrie 2004 a fost delegată în funcția de procuror șef al Biroului de

combatere a corupției și criminalității organizate la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Maramureș iar între 1 septembrie 2004 – 1 decembrie 2004 a fost

promovată procuror șef al aceluiași birou.

Începând cu 1 decembrie 2004

a fost promovată procuror șef al Biroului Teritorial Maramureș din cadrul D.I.I.C.O.T.

În anul 2004 promovarea în

structura D.I.I.C.O.T. s-a făcut în baza art. 1, art. 7, art. 8 și art. 26 din

Legea nr. 508/2004, astfel cum acestea erau în vigoare la acel moment. Astfel,

în art. 8 alin. (1) se preciza că pentru a fi numiți în cadrul D.I.I.C.O.T.

procurorii trebuie să aibă calități profesionale deosebite, să aibă o conduită

morală ireproșabilă și o pregătire specializată în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, iar art. 8 alin. (2) lit. b) prevedea că

vechimea necesară pentru promovare este de 6 ani în funcția de procuror. La

acel moment D.I.I.C.O.T. era înființată ca structură specializată a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la nivelul parchetelor de pe

lângă curțile de apel s-au înființat servicii, iar la nivelul parchetelor de pe

lângă tribunale s-au înființat birouri.

Prin stabilirea acestor

condiții se derogă de la dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/204,

republicată, care instituie obligativitatea organizării concursului în vederea

promovării în funcții de execuție a procurorilor și judecătorilor.

Față de aceste reglementări

ale Legii nr. 508/2004, numirea unui procuror la D.I.I.C.O.T. a constituit o

promovare în funcție, iar distincția pe care intimatul o face în hotărârea

atacată nu ține seama de textele care au reglementat și reglementează numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T.

Modul de înființare,

organizare și funcționare a D.I.I.C.O.T. a fost reglementat prin Legea nr. 508/2004

care stabilea că D.I.I.C.O.T. se înființează în cadrul Ministerului Public, ca

structură specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată

și terorism a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Acest text era în vigoare la

momentul numirii recurentei în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

Tot Legea nr. 508/2004

prevedea, în art. 6, în forma în vigoare la momentul numirii recurentei, că la

nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel se înființează servicii, iar la

nivelul parchetelor de pe lângă tribunale se înființează birouri.

Prin urmare, procurorii

numiți în structurile teritoriale au același statut cu cei care își desfășoară

activitatea în structura centrală, toți procurorii fiind numiți în cadrul D.I.I.C.O.T.,

ca structură specializată.

Toate acestea dovedesc că

prin numirea în condițiile prevăzute de lege în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

și îndeplinirea de către aceștia a atribuțiilor specifice funcției au ca efect

dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

De altfel, chiar C.S.M.

recunoaște că gradul profesional, definit ca fiind dreptul unui procuror de a

funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, poate fi dobândit prin

numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale, iar în hotărârea

nr. 248 din 30 noiembrie 2004 a Plenului C.S.M. termenii folosiți au fost de

„promovare” și „transfer”.

Trebuiesc înlăturate

susținerile intimatului care apreciază că recunoașterea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. ar crea o situație discriminatorie pentru că

nimic nu-i împiedică pe procurorii care doresc și îndeplinesc condițiile prevăzute

de lege să participe la interviu în vederea numirii la D.I.I.C.O.T. sau să

participe la concurs în vederea promovării la alte parchete.

În privința acestei noțiuni

de discriminare trebuie avută în vedere practica C.E.D.O. care chiar într-o

cauză recentă (cauza B. contra României) a arătat că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă nu are un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”, ori în speță

justificarea există și este dovedită de necesitatea înființării unor structuri

specializate în lupta împotriva criminalității organizate și terorismului, de

emiterea unei legi speciale și de procedura derogatorie de la regulile comune

privind condițiile și procedura de numire.

Într-adevăr, așa cum și

recurenta a invocat anterior pronunțării hotărârii atacate, Înalta Curte de

Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul recunoașterii gradului de procuror

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T.

Dacă s-ar adopta o soluție

contrară, fără argumente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare

a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în conformitate cu art. 26 din Legea nr. 304/2004, nu

ar face altceva decât să genereze divergențe de jurisprudență, ce au ca efect

un climat de insecuritate și incertitudine juridică, fără a mai exista posibilitatea

respectării dreptului fiecărui cetățean la un proces echitabil, drept consacrat

atât de art. 21 alin. (3) din Constituția României, dar și de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Referitor la susținerile

intimatului că deciziile pronunțate anterior nu au caracter obligatoriu acestea

vor fi respinse pentru că, în practica C.E.D.O., rolul unei jurisdicții supreme

este tocmai acela de a regla contradicțiile jurisdicționale iar prin

pronunțarea aceleiași soluții se evită divergențele jurisdicționale.

Pentru toate aceste

considerente, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, art. 312 C.

proc. civ., va fi admis recursul, va fi anulată hotărârea nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a C.S.M., în ceea ce o privește pe recurentă, va fi admisă

cererea acesteia și va fi obligat intimatul să-i recunoască gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

A.D. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2008 a Plenului C.S.M.

Anulează hotărârea atacată

în partea referitoare la A.D.

Admite cererea reclamantei

de recunoaștere a gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2008.