ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2178/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2178/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție
la data de 3 ianuarie 2008, P.R.M. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor
art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva
Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost
respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în
continuare Parchetul Î.C.C.J.), solicitând instanței să constate că a dobândit
acest grad prin numirea în cadrul Parchetului Î.C.C.J. - Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Cluj (structură denumită în continuare D.I.I.C.O.T.), în funcția de
procuror șef.
În motivarea recursului, recurentul P.R.M.
invocă, în esență, următoarele argumente:
-prin Ordinul nr. 1180/2006 al procurorului
general al Parchetului Î.C.C.J., conform dispozițiilor legale aplicabile, a
fost numit pe perioadă nedeterminată în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. -
Biroul Teritorial Cluj, ceea ce reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor
condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma
promovării unui concurs sau examen;
-prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor
legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător
Parchetul Î.C.C.J., întrucât îndeplinește acte ce intră în competența Parchetul
Î.C.C.J., iar D.I.I.C.O.T. face parte din Parchetul Î.C.C.J.;
-practica Înaltei Curți de Casație și
Justiție este în sensul recunoașterii gradului profesional solicitat.
În probațiune, recurentul a depus, în copie,
hotărârea atacată, Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2006 a C.S.M., secția pentru
procurori, prin care a fost avizată numirea sa în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.,
Ordinul nr. 1180 din 16 iunie 2006 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J.
prin care a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T - Biroul
Teritorial Cluj, practică judecătorească.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin
care solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând următoarele
argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a
Plenului C.S.M. prin care a fost respinsă cererea recurentului de recunoaștere
a gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J:
-este necesar să se facă distincție între
„numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea" procurorilor
la Parchetul Î.C.C.J., instituții pentru care legea prevede condiții și
proceduri diferite;
-deși funcționează în cadrul Parchetului Î.C.C.J.,
D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică
proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege
specială;
-promovarea procurorilor la Parchetul Î.C.C.J.
și, deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se
poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr.
304/2004, republicată;
-astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.
nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul ÎI.C.C.J., aceasta
realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004,
republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;
-dispozițiile legale referitoare la numirea
procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei interpretări
restrictive;
-procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la
încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul Î.C.CJ.;
-împrejurarea că procurorii de la D.I.I.C.O.T.
sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției corespunzător procurorilor de
la Parchetul Î.C.CJ. nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător
acestui Parchet.
Cu referire la practica Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de
recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate
în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel
că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au
caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.
Analizând recursul formulat de P.R.M., prin
prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.
proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de
control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele
considerente:
Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007
a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului
profesional corespunzător Parchetului Î.C.CJ. formulate de un număr de 54 de
procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul P.R.M. fiind menționat la poziția nr.
54 în enumerarea din hotărâre.
În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28
noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele:
-procurorii vizați de hotărâre au grad
profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau
curte de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul
Î.C.C.J., în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
-D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de
Parchetul Î.C.C J., chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea
procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu
trebuie confundată cu promovarea la Parchetul Î.C.C.J. în condițiile Legii nr.
303/2004;
-prin acordarea gradului profesional
corespunzător Parchetului Î.C.C.J. procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi
eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de
execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor
profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora,
are caracter permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter
definitiv în evoluția carierei profesionale";
-faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt
salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul Î.C.C.J. nu le conferă de
drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
În esență, problema de drept vizează
acordarea gradului profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J. procurorului P.R.M.
care a fost numit la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj, în condițiile și
conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face
parte din cadrul Parchetului Î.C.C.J., acest fapt rezultând în mod expres și
fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004,
modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora:
„Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se
înființează D.I.I.C.O.T, ca structură cu personalitate juridică, specializată
în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul
Parchetului Î.C.C.J ".
De asemenea, este necontestat faptul că
numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr.
508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul
Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii
de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție
sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor.
Astfel, recurentul P.R. M. a fost numit în
funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj prin Ordinul nr.
1180 din 16 iunie 2006 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J.,
ulterior interviului susținut de recurent în perioada 8 - 9 mai 2006 și
avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a
C.S.M. prin Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2005.
Este evident faptul că nu se poate face
confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform
procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la
Parchetul Î.C.CJ., în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea
nr. 303/2004.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul
că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul Î.C.C.J., ci recunoașterea
gradului profesional corespunzător acestui Parchet.
Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se
face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale
instituției numirii acestora.
Pe de altă parte, Curtea reține că existența
unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp
util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de
criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului ÎI.C.CJ.,
ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de
reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a
unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii
de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).
Aceleași necesități în combaterea
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și existența în
cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale, fără a trage însă
concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau grade
diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri,
și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului Î.C.C.J.
Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T.
și de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată
apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în
raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul Î.C.CJ. au urmat
procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
De altfel, în ceea ce privește noțiunea de
discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (C.E.D.O., Decizia
din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României) în care s-a reținut că „o
distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și
rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un
raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul
vizat".
Or, în speță, justificarea obiectivă constă
în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și
terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T.
în cadrul Parchetului Î.C.CJ., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că
îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul
Parchetului Î.C.C.J., procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto
gradul profesional corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în
cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu
„numirea" în funcție).
Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul
C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul
profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel
în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare
sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea
magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul
profesional al unui procuror.
Or, în cauză este necontestat faptul că
recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la
D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului Î.C.C.J., astfel că, potrivit
raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul
de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului
profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar echivala, în fapt, cu o
nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea
atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului Î.C.C.J.,
structură înființată ca atare prin lege.
De reținut este și faptul că, în această
materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă
instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja
existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. în cazul procurorilor
numiți la P.N.A., structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente
ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza
intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al
protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al
bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar
aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.".
In acest sens, față de practica anterioară a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o
altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului
profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar echivala cu acceptarea unor
divergențe de iurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o
încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului. Or, cu referire la o asemenea ipoteză, C.E.D.O.
a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai
înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului
securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și
care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (C.E.D.O.,
Decizia din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României).
Cât privește susținerea intimatului cu
privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de
contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în
sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată pentru
următoarele considerente:
-rolul unei jurisdicții supreme, cum este
cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ
și fiscal, în această materie este acela „de a regla contradicțiile
jurisprudenței" (C.E.D.O., Z. și P. & G. și alții împotriva Franței; P.
împotriva României);
-cât privește menținerea acelorași soluții în
cauze similare, aceasta este de natură a asigura o interpretare și aplicare
unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale,
ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate
juridică (mutatis mutandis, C.E.D.O., S.H. împotriva Ucrainei; P. împotriva
României; B. împotriva României);
-invocarea caracterului obligatoriu numai în
privința problemelor de drept dezlegate prin intermediul recursurilor în
interesul legii este lipsită de relevanță în cauza dedusă judecății deoarece:
pe de o parte, nu suntem în prezența unei practici contradictorii în sensul
dispozițiilor art. 329 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având
obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod
necesar respectarea propriei jurisprudențe.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea
apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe
recurentul P.R.M., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3)
C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului
C.S.M. În ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va
obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de P.R.M. împotriva
Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., cu majoritate
legală.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl
privește pe recurent.
Admite cererea recurentului și obligă C.S.M.
să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai
2008.