ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2178/2008

HOTĂRÂRE
29.05.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2178/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 3 ianuarie 2008, P.R.M. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor

art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva

Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost

respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în

continuare Parchetul Î.C.C.J.), solicitând instanței să constate că a dobândit

acest grad prin numirea în cadrul Parchetului Î.C.C.J. - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul

Teritorial Cluj (structură denumită în continuare D.I.I.C.O.T.), în funcția de

procuror șef.

În motivarea recursului, recurentul P.R.M.

invocă, în esență, următoarele argumente:

-prin Ordinul nr. 1180/2006 al procurorului

general al Parchetului Î.C.C.J., conform dispozițiilor legale aplicabile, a

fost numit pe perioadă nedeterminată în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Cluj, ceea ce reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor

condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma

promovării unui concurs sau examen;

-prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor

legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător

Parchetul Î.C.C.J., întrucât îndeplinește acte ce intră în competența Parchetul

Î.C.C.J., iar D.I.I.C.O.T. face parte din Parchetul Î.C.C.J.;

-practica Înaltei Curți de Casație și

Justiție este în sensul recunoașterii gradului profesional solicitat.

În probațiune, recurentul a depus, în copie,

hotărârea atacată, Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2006 a C.S.M., secția pentru

procurori, prin care a fost avizată numirea sa în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.,

Ordinul nr. 1180 din 16 iunie 2006 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J.

prin care a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T - Biroul

Teritorial Cluj, practică judecătorească.

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin

care solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând următoarele

argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a

Plenului C.S.M. prin care a fost respinsă cererea recurentului de recunoaștere

a gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J:

-este necesar să se facă distincție între

„numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și  „promovarea" procurorilor

la Parchetul Î.C.C.J., instituții pentru care legea prevede condiții și

proceduri diferite;

-deși funcționează în cadrul Parchetului Î.C.C.J.,

D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică

proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege

specială;

-promovarea procurorilor la Parchetul Î.C.C.J.

și, deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se

poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr.

304/2004, republicată;

-astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul ÎI.C.C.J., aceasta

realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004,

republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

-dispozițiile legale referitoare la numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei interpretări

restrictive;

-procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la

încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul Î.C.CJ.;

-împrejurarea că procurorii de la D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției corespunzător procurorilor de

la Parchetul Î.C.CJ. nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător

acestui Parchet.

Cu referire la practica Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de

recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate

în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel

că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au

caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de P.R.M., prin

prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C.

proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de

control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele

considerente:

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007

a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului Î.C.CJ. formulate de un număr de 54 de

procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul P.R.M. fiind menționat la poziția nr.

54 în enumerarea din hotărâre.

În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28

noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele:

-procurorii vizați de hotărâre au grad

profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau

curte de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul

Î.C.C.J., în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

-D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de

Parchetul Î.C.C J., chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T. în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu

trebuie confundată cu promovarea la Parchetul Î.C.C.J. în condițiile Legii nr.

303/2004;

-prin acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului Î.C.C.J. procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi

eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de

execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora,

are caracter permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter

definitiv în evoluția carierei profesionale";

-faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt

salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul Î.C.C.J. nu le conferă de

drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

În esență, problema de drept vizează

acordarea gradului profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J. procurorului P.R.M.

care a fost numit la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj, în condițiile și

conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face

parte din cadrul Parchetului Î.C.C.J., acest fapt rezultând în mod expres și

fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora:

Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se

înființează D.I.I.C.O.T, ca structură cu personalitate juridică, specializată

în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul

Parchetului Î.C.C.J ".

De asemenea, este necontestat faptul că

numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr.

508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul

Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii

de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție

sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul P.R. M. a fost numit în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj prin Ordinul nr.

1180 din 16 iunie 2006 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J.,

ulterior interviului susținut de recurent în perioada 8 - 9 mai 2006 și

avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a

C.S.M. prin Hotărârea nr. 154 din 1 iunie 2005.

Este evident faptul că nu se poate face

confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la

Parchetul Î.C.CJ., în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea

nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul

că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul Î.C.C.J., ci recunoașterea

gradului profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se

face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale

instituției numirii acestora.

Pe de altă parte, Curtea reține că existența

unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp

util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului ÎI.C.CJ.,

ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de

reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a

unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii

de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004).

Aceleași necesități în combaterea

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și existența în

cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale, fără a trage însă

concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau grade

diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri,

și anume D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului Î.C.C.J.

Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T.

și de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată

apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în

raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul Î.C.CJ. au urmat

procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea de

discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (C.E.D.O., Decizia

din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României) în care s-a reținut că „o

distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și

rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un

raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

vizat".

Or, în speță, justificarea obiectivă constă

în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T.

în cadrul Parchetului Î.C.CJ., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că

îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul

Parchetului Î.C.C.J., procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto

gradul profesional corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în

cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu

„numirea" în funcție).

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul

C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul

profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel

în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare

sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea

magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul

profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că

recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la

D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului Î.C.C.J., astfel că, potrivit

raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul

de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului

profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului Î.C.C.J.,

structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această

materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă

instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja

existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. în cazul procurorilor

numiți la P.N.A., structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente

ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza

intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al

protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al

bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar

aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.".

In acest sens, față de practica anterioară a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o

altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar echivala cu acceptarea unor

divergențe de iurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o

încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului. Or, cu referire la o asemenea ipoteză, C.E.D.O.

a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai

înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului

securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și

care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (C.E.D.O.,

Decizia din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României).

Cât privește susținerea intimatului cu

privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de

contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în

sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată pentru

următoarele considerente:

-rolul unei jurisdicții supreme, cum este

cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în această materie este acela „de a regla contradicțiile

jurisprudenței" (C.E.D.O., Z. și P. & G. și alții împotriva Franței; P.

împotriva României);

-cât privește menținerea acelorași soluții în

cauze similare, aceasta este de natură a asigura o interpretare și aplicare

unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale,

ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate

juridică (mutatis mutandis, C.E.D.O., S.H. împotriva Ucrainei; P. împotriva

României; B. împotriva României);

-invocarea caracterului obligatoriu numai în

privința problemelor de drept dezlegate prin intermediul recursurilor în

interesul legii este lipsită de relevanță în cauza dedusă judecății deoarece:

pe de o parte, nu suntem în prezența unei practici contradictorii în sensul

dispozițiilor art. 329 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având

obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod

necesar respectarea propriei jurisprudențe.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea

apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe

recurentul P.R.M., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3)

C.S.M. În ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va

obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J

Admite recursul declarat de P.R.M. împotriva

Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., cu majoritate

legală.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl

privește pe recurent.

Admite cererea recurentului și obligă C.S.M.

să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-29
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 ianuarie 2008, G.V. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art.
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de C.L. de recunoaștere a g
ÎCCJ
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr.981 din 18 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de R.K.T. de recunoaștere a
ÎCCJ 2008-03-27
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1285/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea depusă la C.S.M. la data de 21 decembrie 2007 și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2008, D.M.
ÎCCJ 2008-04-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1666/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2008, M.T. a formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i s-a
Sursă