ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Hotărârea nr.981 din 18 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de R.K.T. de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea

înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 18 decembrie 2007,

R.K.T.

a

formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea

nr. 317/2004, republicată, și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ.,

împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., prin care

i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând

instanței să constate că a dobândit acest grad prin numirea în cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Cluj.

În

motivarea recursului, recurentul

R.K.T.

arată că, prin Ordinul

nr.1188 din 12 iunie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numit în funcția de procuror D.I.I.C.O.T.

în cadrul Serviciului Teritorial Cluj.

Numirea

sa a fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv,

pe perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor

condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma

promovării unui concurs sau examen;

Că,

prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a

dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în exercitarea funcției în care a fost

numit, îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Analizând

recursul formulat de R.K.T., prin prisma motivelor invocate, în raport cu

dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată

că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin

Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au

fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un

număr de 26 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul fiind menționat la

poziția nr. 19 în enumerarea din hotărâre.

În

motivarea Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2009, Plenul C.S.M. a reținut în

esență, următoarele:

-

gradul profesional constituie un element esențial al carierei magistraților,

normele europene în materie subliniind importanța deosebită a tuturor

aspectelor ce țin de statutul și cariera magistratului și reclamând existența

unei autorități unice și independente care să decidă asupra promovării;

-

Legea nr. 303/2004 corespunde acestor exigențe europene stabilind în mod unitar

principiile ce stau la baza dobândirii gradului profesional;

-

numirea în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., prevăzută de Legea nr. 304/2004

dă competența acestei decizii Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție , iar numirea făcută în condițiile acestei

legi nu echivalează cu promovarea în funcții de execuție, respectiv dobândirea

gradului profesional, reglementată prin norme imperative de Legea nr. 303/2004;

-

este riguroasă definiția dată de Consiliul Superior al Magistraturii noțiunii

de grad profesional, ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un

anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire,

promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează

cariera magistraților”, dar nu poate fi utilizată ca argument în hotărârile

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu consecința dobândirii gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție ;

-

dispozițiile art. 75 alin. (10) și (11) din Legea nr. 304/2004 și respectiv

art. 87 alin. (9) din această lege, sunt incompatibile cu ideea de grad profesional.

În

esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului

R.K.T.

care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform

procedurii reglementate de Legea nr.508/2004.

Este

necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres

și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată

și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora:

„Art.1.

– (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu

personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție”.

De

asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se

face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea,

organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.)

dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este

evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/ 2004.

Pe

de altă parte, Curtea reține că existența unei anumit conjuncturi

socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri

specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale

(Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în

cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform

unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/ 2004).

De

asemenea, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13

decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat

de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi

câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor

legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această hotărâre fiind de

altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or,

în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile

legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit

raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor.

Pe

de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o

nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea

atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De

reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate

face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care,

admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor

numiți la D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea

dreptului comunitar, în sensul că a

admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva

principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al

echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii,

principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a

raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene

”.

În raport de cele mai sus

reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl

privește pe recurentul R.K.T., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., va anula

Hotărârea nr. 981

din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M.

în ceea ce îl privește pe

recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat să-i recunoască

recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.K.T.

împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii .

Anulează hotărârea atacată în ceea ce-l

privește pe recurent.

Obligă intimatul să emită o hotărâre prin

care să recunoască recurentului gradul profesional de procuror al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.

Cu opinia separată a d-lui judecător

în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

OPINIA SEPARATA

redactată de judecător în temeiul

prevederilor art.258 și art. 264 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar punctului de vedere al

majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai sus,

considerăm că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în continuare,

soluția legală și temeinică era de respingere a recursului formulat împotriva

hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Încă de la început este de observat

că, din punctul de vedere al opiniei majoritare, problema de drept pusă în cauza

dedusă judecății vizează acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, procurorilor

recurenți, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004

privind înființarea, organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., respectiv a

O.U.G. nr. 43/2002 privind D.N.A.

Considerăm, însă că problema de

drept vizează promovarea în grad profesional a procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T./D.N.A.

în condițiile prevederilor legale care reglementează cariera procurorilor și

judecătorilor.

Trebuie menționat că dispozițiile

O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, ale Legii nr. 508/2004 nu conțin reglementări

privind cariera profesională a procurorilor delegați/ detașați/ numiți în

cadrul celor două structuri specializate ale Ministerului Public, aceste

dispoziții regăsindu-se în Titlul II - Cariera judecătorilor și procurorilor,

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 43

„promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat

la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți

de apel sau, după caz, la parchete”, în condițiile prevăzute de lege și pe baza

criteriilor stabilite de C.S.M. în activitatea de gestionare a carierei

magistraților.

Pe de altă parte, din interpretarea

logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, republicată, rezultă

că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera evoluează prin promovare

dintr-un grad profesional în gradul profesional următor.

Or, potrivit opiniei majoritare,

cariera judecătorilor și procurorilor poate evolua prin promovare directă în

ultimul grad profesional, cu omiterea gradelor intermediare, ca urmare a

numirii, în cazul de față, la D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., ceea ce constituie o

înfrângere a principiului general enunțat mai sus.

Pe de altă parte, trebuie acordată

semnificația juridică corectă, în planul carierei profesionale, faptului că

atât D.I.I.C.O.T. cât și D.N.A. sunt două structuri specializate ale

Ministerului Public, care sunt organizate în plan teritorial ca și Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Astfel, atât D.I.I.C.O.T. cât și D.N.A.

sunt organizate într-o structură centrală și în structuri teritoriale: servicii

teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel și, respectiv,

birouri teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale.

Deci, chiar dacă s-ar admite că

promovarea în cariera profesională s-ar putea realiza nu numai prin concurs,

cum prevăd dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, ci și prin

numire, după cum se reține în cadrul opiniei majoritare, gradul profesional ar

putea fi, eventual, cel corespunzător parchetului la nivelul căruia se găsește structura

teritorială sau, după caz, centrală, în care s-a făcut numirea la D.I.I.C.O.T.

ori D.N.A.

Oricum, având în vedere că C.S.M.

reprezintă autoritatea care are prerogative constituționale în privința

gestionării carierei judecătorilor și procurorilor, considerăm că excluderea

acestuia de la exercitarea acestor atribuții este lipsită de temei legal și

constituțional, pentru că prin punerea semnului de egalitate între numirea în

funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. sau D.N.A. și promovarea în gradul profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a

reușit, în realitate, excluderea CSM de la exercitarea unor atribuții

constituționale privind gestionarea carierei magistraților și, pe de altă

parte, acreditarea opiniei că dezvoltarea carierei profesionale a magistraților

poate cunoaște evoluții conjuncturale.

Dar, având în vedere că, potrivit

art. 257 și art. 258 C. proc. civ., majoritatea are dreptate, argumentele

prezentate mai sus nu trebuie considerate ca urmărind să demonstreze

contrariul, ci trebuie apreciate ca o încercare de argumentare rațională a

opiniei noastre care este diferită de cea a majorității membrilor completului.