ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de C.L. de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 decembrie 2007, C.L. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc.

civ., împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței să constate că a dobândit acest grad prin numirea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj. În motivarea recursului, recurentul C.L. arată că, prin Ordinul nr. 1180 din 12 iunie 2008 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost numită în funcția de procuror D.I.I.C.O.T. în cadrul Serviciului Teritorial Cluj.

Numirea sa a fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma promovării unui concurs sau examen; Că, prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar în exercitarea funcției în care a fost numit, îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând recursul formulat de C.L., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 26 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurenta fiind menționată la poziția nr. 6 în enumerarea din hotărâre. În motivarea Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2009, Plenul C.S.M.

a reținut în esență, următoarele: - gradul profesional constituie un element esențial al carierei magistraților, normele europene în materie subliniind importanța deosebită a tuturor aspectelor ce țin de statutul și cariera magistratului și reclamând existența unei autorități unice și independente care să decidă asupra promovării; - Legea nr. 303/2004 corespunde acestor exigențe europene stabilind în mod unitar principiile ce stau la baza dobândirii gradului profesional; - numirea în funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T., prevăzută de Legea nr. 304/2004 dă competența acestei decizii Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție , iar numirea făcută în condițiile acestei legi nu echivalează cu promovarea în funcții de execuție, respectiv dobândirea gradului profesional, reglementată prin norme imperative de Legea nr. 303/2004; - este riguroasă definiția dată de Consiliul Superior al Magistraturii noțiunii de grad profesional, ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează cariera magistraților”, dar nu poate fi utilizată ca argument în hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție ,

cu consecința dobândirii gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ; - dispozițiile art. 75 alin. (10) și (11) din Legea nr. 304/2004 și respectiv art. 87 alin. (9) din această lege, sunt incompatibile cu ideea de grad profesional. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorului C.L. care a fost numit la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr.508/2004. Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 131/2006, conform cărora: „Art.1. – (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/ 2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/ 2004. Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/ 2004). De asemenea, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților”, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene ”. În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o privește pe recurenta C.L., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., va anula Hotărârea nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului C.S.M. în ceea ce o privește pe recurentă, va admite cererea acesteia și îl va obliga pe intimat să-i recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.L. împotriva Hotărârii nr. 981 din 2 octombrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii . Anulează hotărârea atacată în ceea ce o privește pe recurentă. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să recunoască recurentei C.L. gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2009. Cu opinia separată a d-lui judecător, în sensul respingerii recursului, ca nefondat.

OPINIA SEPARATA

redactată de judecător în temeiul prevederilor art.258 și art. 264 alin.(2) C. proc. civ. Contrar punctului de vedere al majorității completului, care și-a găsit expresia în Decizia de mai sus, considerăm că, pentru argumentele ce vor fi prezentate succint în continuare, soluția legală și temeinică era de respingere a recursului formulat împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii. Încă de la început este de observat că, din punctul de vedere al opiniei majoritare, problema de drept pusă în cauza dedusă judecății vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție, procurorilor recurenți, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea D.I.I.C.O.T., respectiv a O.U.G.

nr. 43/2002 privind D.N.A. Considerăm, însă că problema de drept vizează promovarea în grad profesional a procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T./D.N.A. în condițiile prevederilor legale care reglementează cariera procurorilor și judecătorilor. Trebuie menționat că dispozițiile O.U.G. nr. 43/2002 și, respectiv, ale Legii nr.508/2004 nu conțin reglementări privind cariera profesională a procurorilor delegați/ detașați/ numiți în cadrul celor două structuri specializate ale Ministerului Public, aceste dispoziții regăsindu-se în Titlul II - Cariera judecătorilor și procurorilor, din Legea nr. 303/ 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată. Astfel, potrivit prevederilor art. 43 „promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete”, în condițiile prevăzute de lege și pe baza criteriilor stabilite de C.S.M.

în activitatea de gestionare a carierei magistraților. Pe de altă parte, din interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004, republicată, rezultă că, în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional următor. Or, potrivit opiniei majoritare, cariera judecătorilor și procurorilor poate evolua prin promovare directă în ultimul grad profesional, cu omiterea gradelor intermediare, ca urmare a numirii, în cazul de față, la D.I.I.C.O.T. sau D.N.A., ceea ce constituie o înfrângere a principiului general enunțat mai sus. Pe de altă parte, trebuie acordată semnificația juridică corectă, în planul carierei profesionale, faptului că atât D.I.I.C.O.T.

cât și D.N.A. sunt două structuri specializate ale Ministerului Public, care sunt organizate în plan teritorial ca și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, atât D.I.I.C.O.T. cât și D.N.A. sunt organizate într-o structură centrală și în structuri teritoriale: servicii teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă curțile de apel și, respectiv, birouri teritoriale la nivelul parchetelor de pe lângă tribunale. Deci, chiar dacă s-ar admite că promovarea în cariera profesională s-ar putea realiza nu numai prin concurs, cum prevăd dispozițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, republicată, ci și prin numire, după cum se reține în cadrul opiniei majoritare, gradul profesional ar putea fi, eventual, cel corespunzător parchetului la nivelul căruia se găsește structura teritorială sau, după caz, centrală, în care s-a făcut numirea la D.I.I.C.O.T.

ori D.N.A. Oricum, având în vedere că C.S.M. reprezintă autoritatea care are prerogative constituționale în privința gestionării carierei judecătorilor și procurorilor, considerăm că excluderea acestuia de la exercitarea acestor atribuții este lipsită de temei legal și constituțional, pentru că prin punerea semnului de egalitate între numirea în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. sau D.N.A. și promovarea în gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reușit, în realitate, excluderea CSM de la exercitarea unor atribuții constituționale privind gestionarea carierei magistraților și, pe de altă parte, acreditarea opiniei că dezvoltarea carierei profesionale a magistraților poate cunoaște evoluții conjuncturale.

Dar, având în vedere că, potrivit art. 257 și art. 258 C. proc. civ., majoritatea are dreptate, argumentele prezentate mai sus nu trebuie considerate ca urmărind să demonstreze contrariul, ci trebuie apreciate ca o încercare de argumentare rațională a opiniei noastre care este diferită de cea a majorității membrilor completului.