ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3

ianuarie 2008, G.V. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5)

și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva Hotărârii nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost respinsă cererea de

recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție (denumit în continuare Parchetul Î.C.C.J.),

solicitând instanței să constate că a dobândit acest grad prin numirea în

cadrul Parchetului Î.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj (structură

denumită în continuare D.I.I.C.O.T.), în funcția de procuror șef.

În motivarea recursului, recurentul G.V. invocă, în esență, următoarele

argumente:

-prin Ordinul nr. 2267/2005 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J.,

conform dispozițiilor legale aplicabile, a fost numit pe perioadă nedeterminată

în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj, ceea ce

reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același

efect ca și promovarea realizată în urma promovării unui concurs sau examen;

-prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare,

a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetul Î.C.C.J.,

întrucât îndeplinește acte ce intră în competența Parchetul Î.C.C.J., iar D.I.I.C.O.T.

face parte din Parchetul Î.C.C.J.;

-practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul recunoașterii

gradului profesional solicitat.

În probațiune, recurentul a depus, în copie, hotărârea atacată,

Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori, prin

care a fost avizată numirea sa în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Ordinul nr.

2267 din 1 noiembrie 2005 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J. prin

care a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

Cluj, practică judecătorească.

Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea

recursului, ca nefondat, invocând următoarele argumente în susținerea

legalității Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. prin care

a fost respinsă cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului Î.C.C.J.:

-este necesar să se facă distincție între „numirea" procurorilor

la D.I.I.C.O.T. și „promovarea" procurorilor la Parchetul Î.C.C.J.,

instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite;

-deși funcționează în cadrul Parchetului Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. este o structură

distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu atribuții,

competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;

-promovarea procurorilor la Parchetul Î.C.C.J. și, deci, dobândirea gradului

profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile

prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;

-astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. nu echivalează cu

promovarea acestora la Parchetul Î.C.C.J., aceasta realizându-se doar conform

dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt

aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;

-dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive;

-procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la

Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul Î.C.C.J.;

-împrejurarea că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați pe

perioada îndeplinirii funcției corespunzător procurorilor de la Parchetul

Î.C.C.J. nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

Parchet.

Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent, intimatul C.S.M.

susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor

recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o

dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu

în cauze similare supuse judecății.

Analizând recursul formulat de G.V., prin prisma motivelor invocate, în

raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația

aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea

constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost

respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului Î.C.C.J. formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T.,

recurentul G.V; fiind menționat la poziția nr. 49 în enumerarea din hotărâre.

În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a

reținut în esență, următoarele:

-procurorii vizați de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului

de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel și nu au susținut vreun concurs

de promovare la Parchetul Î.C.C.J., în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare;

-D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul Î.C.C.J., chiar

dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu

promovarea la Parchetul Î.C.C.J. în condițiile Legii nr. 303/2004;

-prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetul Î.C.C.J.

procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la

promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care

reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și

constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent" și

„reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei

profesionale";

-faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător

procurorilor de la Parchetul Î.C.C.J. nu le conferă de drept gradul profesional

corespunzător acestui Parchet.

În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional de

procuror la Parchetul Î.C.C.J. procurorului G.V. care a fost numit la D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj, în condițiile și conform procedurii reglementate

de Legea nr. 508/2004.

Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul

Parchetului Î.C.C.J., acest fapt rezultând în mod expres și fară echivoc din

prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată

prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora:

„Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca

structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor

de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului Î.C.C.J.".

De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea,

organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.)

dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia

promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de

dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Astfel, recurentul G.V. a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Cluj prin Ordinul nr. 2267 din 1 noiembrie 2005 al

procurorului general al Parchetului Î.C.C.J., ulterior interviului susținut de

recurent în perioada 10 - 13 octombrie 2005 și avizului favorabil de numire în

funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M. prin Hotărârea nr. 97 din 1

noiembrie 2005.

Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea

procurorilor la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate

de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul Î.C.CJ., în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a

solicitat promovarea la Parchetul Î.C.C.J., ci recunoașterea gradului

profesional corespunzător acestui Parchet.

Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între

efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii

acestora.

Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumit conjuncturi

socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri

specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, organizată în cadrul Parchetului Î.C.CJ., ceea ce a determinat

adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor

și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți,

în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea

nr. 303/2004).

Aceleași necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate

organizată și terorism explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a

serviciilor și birourilor teritoriale, fară a trage însă concluzia că

procurorii care le deservesc ar avea competențe sau grade diferite, deoarece ei

își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri, și anume D.I.I.C.O.T.

în cadrul Parchetului Î.C.C.J.

Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a

procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea

intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu

procurorii care pentru a accede la Parchetul Î.C.CJ. au urmat procedura de

promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în

vedere și practica constantă a C.E.D.O. (C.E.D.O., Decizia din 6 decembrie

2007, cauza B. împotriva României) în care s-a reținut că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".

Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii

infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în

adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului Î.C.CJ.,

iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile

legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului Î.C.C.J.,

procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul profesional

corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor

eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu

„numirea" în funcție).

Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878

din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui

magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care

poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea

dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin

această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui

procuror.

Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în

condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului

Î.C.C.J., astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13

decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia

parchetelor.

Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător

Parchetului Î.C.C.J. ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului Î.C.C.J., structură înființată ca atare prin

lege.

De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de

Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu

se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în

care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului

Î.C.C.J. în cazul procurorilor numiți la P.N.A., structură similară D.I.I.C.O.T.,

au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul

că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale

cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a

gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale

dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în

spațiul U.E.".

În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât

cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului c. ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență

(practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un

proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului. Or, cu referire la o asemenea ipoteză, C.E.D.O. a reținut că existența

unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități

judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care

rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din

elementele fundamentale ale statului de drept (C.E.D.O., Decizia din 6

decembrie 2007, cauza B. împotriva României).

Cât privește susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate

anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta

urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente:

-rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această

materie este acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței" (C.E.D.O.,

Z. și P. & G. și alții împotriva Franței; P. împotriva României);

-cât privește menținerea acelorași soluții în cauze similare, aceasta

este de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul

de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect

crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (mutatis

mutandis, C.E.D.O., S.H. împotriva Ucrainei; P. împotriva României; B.

împotriva României);

-invocarea caracterului obligatoriu numai în privința problemelor de

drept dezlegate prin intermediul recursurilor în interesul legii este lipsită

de relevanță în cauza dedusă judecății deoarece: pe de o parte, nu suntem în

prezența unei practici contradictorii în sensul dispozițiilor art. 329 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică în această materie,

judecă în primă și ultimă instanță, având obligația de a aplica și interpreta

unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei

jurisprudențe.

În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea

recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurentul G.V., motiv pentru

care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va anula

Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. În ceea ce îl

privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat să

îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.V. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28

noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., cu majoritate legală.

Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent.

Admite cererea recurentului și obligă C.S.M. să îi recunoască gradul

profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.