ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2179/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 ianuarie 2008, G.V. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (denumit în continuare Parchetul Î.C.C.J.), solicitând instanței să constate că a dobândit acest grad prin numirea în cadrul Parchetului Î.C.C.J. - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj (structură denumită în continuare D.I.I.C.O.T.), în funcția de procuror șef.

În motivarea recursului, recurentul G.V. invocă, în esență, următoarele argumente: -prin Ordinul nr. 2267/2005 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J., conform dispozițiilor legale aplicabile, a fost numit pe perioadă nedeterminată în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj, ceea ce reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma promovării unui concurs sau examen; -prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetul Î.C.C.J., întrucât îndeplinește acte ce intră în competența Parchetul Î.C.C.J., iar D.I.I.C.O.T.

face parte din Parchetul Î.C.C.J.; -practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul recunoașterii gradului profesional solicitat. În probațiune, recurentul a depus, în copie, hotărârea atacată, Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 a C.S.M., secția pentru procurori, prin care a fost avizată numirea sa în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T., Ordinul nr. 2267 din 1 noiembrie 2005 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J. prin care a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, practică judecătorească. Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând următoarele argumente în susținerea legalității Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

prin care a fost respinsă cererea recurentului de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J.: -este necesar să se facă distincție între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea" procurorilor la Parchetul Î.C.C.J., instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite; -deși funcționează în cadrul Parchetului Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială; -promovarea procurorilor la Parchetul Î.C.C.J. și, deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; -astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul Î.C.C.J., aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004; -dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive; -procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul Î.C.C.J.; -împrejurarea că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției corespunzător procurorilor de la Parchetul Î.C.C.J. nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.

Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății și nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecății. Analizând recursul formulat de G.V., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ. și cu legislația aplicabilă în materia supusă cenzurii instanței de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul G.V; fiind menționat la poziția nr. 49 în enumerarea din hotărâre. În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele: -procurorii vizați de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul Î.C.C.J., în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare; -D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul Î.C.C.J., chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul Î.C.C.J. în condițiile Legii nr. 303/2004; -prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetul Î.C.C.J. procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent" și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale"; -faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T. sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul Î.C.C.J.

nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet. În esență, problema de drept vizează acordarea gradului profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J. procurorului G.V. care a fost numit la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004. Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului Î.C.C.J., acest fapt rezultând în mod expres și fară echivoc din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora: „Art. 1. - (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului Î.C.C.J.". De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 508/2004 (privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a D.I.I.C.O.T.) dispoziții cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Astfel, recurentul G.V. a fost numit în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj prin Ordinul nr. 2267 din 1 noiembrie 2005 al procurorului general al Parchetului Î.C.C.J., ulterior interviului susținut de recurent în perioada 10 - 13 octombrie 2005 și avizului favorabil de numire în funcție emis de Secția pentru procurori a C.S.M.

prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005. Este evident faptul că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul Î.C.CJ., în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004. Sub acest aspect, Curtea are în vedere faptul că recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul Î.C.C.J., ci recunoașterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet. Rezultă așadar că prin hotărârea recurată se face confuzie între efectele instituției promovării procurorilor și cele ale instituției numirii acestora.

Pe de altă parte, Curtea reține că existența unei anumit conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înființarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, organizată în cadrul Parchetului Î.C.CJ., ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (Legea nr. 508/2004) de reglementare a condițiilor și procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenți, în condițiile și conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 303/2004). Aceleași necesități în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism explică și existența în cadrul D.I.I.C.O.T. a serviciilor și birourilor teritoriale, fară a trage însă concluzia că procurorii care le deservesc ar avea competențe sau grade diferite, deoarece ei își desfășoară activitatea în cadrul aceleiași structuri, și anume D.I.I.C.O.T.

în cadrul Parchetului Î.C.C.J. Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul Î.C.CJ. au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004. De altfel, în ceea ce privește noțiunea de discriminare, Curtea are în vedere și practica constantă a C.E.D.O.

(C.E.D.O., Decizia din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". Or, în speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului Î.C.CJ., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului Î.C.C.J., procurorul numit la D.I.I.C.O.T.

dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detașări sau delegări - instituții care nu se confundă cu „numirea" în funcție). Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează carierea magistraților", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Or, în cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit, în condițiile legii speciale (Legea nr. 508/2004), la D.I.I.C.O.T.

din cadrul Parchetului Î.C.C.J., astfel că, potrivit raționamentului din Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a câștigat dreptul de a funcționa la acest nivel în ierarhia parchetelor. Pe de altă parte, nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J. ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului Î.C.C.J., structură înființată ca atare prin lege. De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței în care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului Î.C.C.J.

în cazul procurorilor numiți la P.N.A., structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul U.E.". În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluție decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului c. ar echivala cu acceptarea unor divergențe de jurisprudență (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, cu referire la o asemenea ipoteză, C.E.D.O. a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (C.E.D.O., Decizia din 6 decembrie 2007, cauza B. împotriva României).

Cât privește susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată pentru următoarele considerente: -rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în această materie este acela „de a regla contradicțiile jurisprudenței" (C.E.D.O., Z. și P. & G. și alții împotriva Franței; P. împotriva României); -cât privește menținerea acelorași soluții în cauze similare, aceasta este de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (mutatis mutandis, C.E.D.O., S.H.

împotriva Ucrainei; P. împotriva României; B. împotriva României); -invocarea caracterului obligatoriu numai în privința problemelor de drept dezlegate prin intermediul recursurilor în interesul legii este lipsită de relevanță în cauza dedusă judecății deoarece: pe de o parte, nu suntem în prezența unei practici contradictorii în sensul dispozițiilor art. 329 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudențe. În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl privește pe recurentul G.V., motiv pentru care, față de dispozițiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. În ceea ce îl privește pe recurent, va admite cererea acestuia și îl va obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.V. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., cu majoritate legală. Anulează hotărârea atacată în ceea ce îl privește pe recurent. Admite cererea recurentului și obligă C.S.M. să îi recunoască gradul profesional de procuror la Parchetul Î.C.C.J. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.