ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 139/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., la data de 12 mai 2008,
S.G. a solicitat recunoașterea gradului profesional de procuror corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea cererii a arătat
că, prin Ordinul nr. 2350 din 21 noiembrie 2006 al Procurorului General al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - petentul a fost
numit procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vrancea. Prin
Hotărârea nr. 144 din 14 iunie 2007 a C.S.M. - secția pentru procurori a fost
avizată favorabil, numirea sa în funcția de procuror șef în cadrul Direcției de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial
Vrancea, fiind declarat admis la interviul organizat de comisia constituită
conform art. 75 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea
judiciară.
A mai arătat că la D.I.I.C.O.T.,
îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă înalta Curte
de Casație și Justiție, beneficiind în fapt de statutul și remunerația acordată
procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent
D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, este justificat dreptul de a
beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție.
Prin Hotărârea nr. 650 din 3
iulie 2008 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a
gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție formulate de un număr de 87 de procurori de la D.I.I.C.O.T.,
S.G. fiind menționat la poziția 52 în enumerarea din hotărâre.
în motivarea hotărârii, Plenul C.S.M.
a reținut în esență că, procurorii menționați în hotărâre au gradul profesional
corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel
și că nu au susținut un concurs de promovare la Parchetul de pe lângă înalta
Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. l
lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările
ulterioare.
Se menționează totodată că,
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea
procurorilor D.I.I.C.O.T. în condițiile Legii nr. 508/2004 nu trebuie
confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în condițiile Legii nr. 303/2004.
Prin acordarea gradului
profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în
funcții de execuție imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o
recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituind o
componentă a carierei acestora, având caracter permanent" și fiind „un drept
câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale".
Se mai retine în hotărârea nr. 650
din 3 iulie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii că, deși
procurorii de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism sunt salarizați corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție, acest lucru nu le conferă de drept, gradul
profesional corespunzător acestui Parchet.
împotriva acestei hotărâri a
formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și 7 din Legea nr. 317/2004
republicată și al dispozițiilor art. 299 și urm. C. proc. civ., S.G.,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând anularea acestei
hotărâri în ceea ce-l privește și obligarea intimatului să-i recunoască gradul profesional
de procuror, corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, față de numirea sa în cadrul acestui Parchet - Direcția de
Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul
Teritorial Vrancea.
În motivele de recurs
dezvoltate, recurentul susține următoarele:
- Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reprezintă o structură
cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție;
- prin numirea sa la D.I.I.C.O.T.,
conform dispozițiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar, intimatul C.S.M. solicită respingerea recursului ca nefondat și
menținerea hotărârii atacate, argumentând că:
- este necesar a se face
distincție între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. și
„promovarea" procurorilor la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție, instituție pentru care legea prevede condiții și proceduri
diferite;
- chiar dacă funcționează în
cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.
este o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuții,
competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;
-
promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție și deci, dobândirea gradului profesional
corespunzător acestei structuri se poate face numai în condițiile prevăzute de art.
43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
- numirea
procurorilor la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta
realizându-se doar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 304/2004,
republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;
- dispozițiile legale
referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse
unei interpretări restrictive;
-
procurorii numiți la D.I.I.C.O.T., revin la
încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de
pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție cum este și cazul recurentului;
-
faptul că procurorii sunt salarizați pe
perioada îndeplinirii funcției la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de
Criminalitate Organizată și Terorism, corespunzător procurorilor de la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de
drept și gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Examinând recursul declarat de S.G.,
respectiv motivele invocate, în raport cu depozițiile legale aplicabile în
materie, înalta Curte ca admite recursul, pentru următoarele considerente.
Prin Legea nr. 508/2004,
modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. l alin. l, s-a
înființat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată
și Terorism, ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea
infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Legea sus - menționată
reglementează și modul de numire al procurorilor la Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, prin dispoziții cu
caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării
procurorilor în funcții de execuție sau de conducere, reprezentat de dispozițiile
Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor.
Astfel, recurentul a fost numit
în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2350 din 21 noiembrie
2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție, după susținerea unui interviu și obținerea avizului favorabil de
numire în funcție, emis de Secția pentru procurori a C.S.M.
Rezultă astfel că, nu se poate
face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului
de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform
procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la
Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și
potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.
Trebuie precizat însă că,
recurentul nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, ci recunoașterea gradului profesional corespunzător
acestui parchet.
De fapt, problema de drept pusă
în discuție și căreia instanța de control judiciar trebuie să-i dea o
rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de
pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, recurentului care a fost numit la
D.I.I.C.O.T., în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Fiind numit, în condițiile unei
legi speciale la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, recurentul a câștigat dreptul de a funcționa la acest
nivel în ierarhia parchetelor, însuși Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 878 din
13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat
de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi
câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor
legale ce reglementează cariera magistraților", prin această hotărâre
fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Adoptarea unei legi
speciale - Legea nr. 508/2004 - de reglementare a condițiilor și procedurii de
numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenți, în
condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun - Legea nr.
303/2004 - a fost determinată de necesitatea înființării în timp util a unei
astfel de structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate
organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, evident în contextul existenței unei anumite conjuncturi
socio-politice.
îndeplinind, în condițiile
legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci și recurentul,
dobândește ipso fado, gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe de altă parte,
nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a
competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor
specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.
Cât privește apărarea
intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu
procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004,
aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T.
și de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar și practica
constantă a C.E.D.O. (Decizia din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra
României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta
nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop
legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între
mijloacele folosite și scopul vizat".
Or, așa cum rezultă din cele
relatate, în speță, justificarea obiectivă este determinată de necesitatea
combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism,
materializată prin adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T.,
iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că, îndeplinind în condițiile
legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește
gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de
Casație și Justiție.
Referitor la susținerea
intimatului cu privire la deciziile pronunțate în această materie, cum că
acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunțate într-un recurs în interesul
legii, de asemenea trebuie înlăturată, având în vedere rolul unei jurisdicții supreme
cum este cazul înaltei Curți de Casație și Justiție, acela de a regla
„contradicțiile jurisprudenței" (Z. și P.G. și alții împotriva Franței; P.
împotriva României) și de a menține aceleași soluții în cazuri similare,
asigurând o interpretare și aplicare unitară a legii, în scopul de a evita
apariția unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea
unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (P. împotriva României și
B. împotriva României).
Pe de altă parte, înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
jurisdicție unică în această materie, judecă în primă și ultimă instanță, având
obligația de a aplica și interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod
necesar respectarea propriei jurisprudențe.
Având în vedere
considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în
ceea ce îl privește pe recurent, astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va
admite recursul declarat și va anula Hotărârea nr. 650/2008 a Plenului C.S.M.,
în ceea ce-l privește pe recurent „ va admite cererea acestuia de recunoaștere
a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, intimatul urmând a emite o nouă hotărâre în acest
sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.G.
împotriva Hotărârii nr. 650 din 3 iulie 2008 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în
ceea ce-l privește pe recurent. Admite cererea recurentului și obligă intimatul
să recunoască reclamantului gradul profesional de procuror corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cu opinia separată a
dl. judecător E.A., în sensul respingerii recursului, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 15 ianuarie 2009.